Au uitat de tine, Mamă,

Lumea cea contemporană…

Să îi vindeci nu te cheamă,

Chiar de-n suflete au rană…

 

Stau și pier de întristare,

Măcinați de-a lipsei frică,

Din prea multă tulburare

Nimeni nu îi mai ridică…

 

Ies din cale plini  de  jale,

Merg îngândurați pe stradă…

Sunt biserici multe-n cale,

Dar nu vor ca să le vadă!

 

Și tu ești acolo, Mamă,

Așteptând a lumii rugă,

Însă parcă le e teamă

Și preferă să tot fugă…

 

Au  pierdut  de tot credința

În Hristos și-n veșnicie

Și cu ea, și iscusința

De-a trăi în bucurie…

 

Dar tu, Mamă, ai putere

Să-i arăți din nou lumină

Celui  care ți-o va cere,

Când  în  taină ți se-nchină,

 

Deci aștepți îngândurată

Să te căutăm pe tine,

Așa cum făceau odată

Cei din epoci mai creștine…

 

Ai de dat atâtea daruri

Pentru suflete rănite…

Poți să îndulcești amaruri

Când vezi rugăciuni smerite…

 

Te rugăm Fecioară Sfântă:

Chiar de lumea nu te cheamă,

Celor  care-ți  cer și-ți cântă

Să le fii preablândă Mamă!

 

Din revista ”Anastasis” a Parohiei ”Sfântul Ioan” Târgu Ocna