Dacă m-ar întreba cineva ce este fericirea și iubirea, aș răspunde…

Dacă m-ar întreba cineva ce este fericirea și iubirea, aș răspune, uite, când o aud cum vorbește sau cântă din altă cameră, mă cuprinde un sentiment de liniște și bucurie. E fericire pur și simplu, în casă și în noi. Nu ne trebuie mai mult.

Stau și o ascult cum vorbește singură, cum inventează povești, cum vorbește cu pisica și papagalul. Ea întreabă, ea răspunde, își schimbă vocea.

Aleargă dintr-o cameră în alta. Zâmbește și vorbește fericită. Mai vine, din când în când, și se lipește de noi, așa, ca și cum nu ne-am mai fi văzut de zile bune. Și apoi fuge din nou la joacă.

Cântă. Caută să se urce pe ceva mai înalt, ia un microfon și începe.

Noi stăm și o ascultăm, și râdem.

Sunt momentele mele preferate.

Să îi aud vocea de copil din altă cameră, să o aud cum se joacă ori cântă, așa aș răspunde dacă mă întreabă cineva ce iți aduce fericire. Asta. Asta chiar îmi umple sufletul. Și îmi dă un sentiment de liniște. Că ne avem, că suntem, că totul e bine.

Când doarme și o văd zâmbind, când se întoarce și mă ia de gât, își lipește capul de mâna mea, îi simt și îi aud respirația, așa aș defini iubirea. Ea e un boț de iubire, plămădit din iubire, care împrăștie fericire.

 Articol apărut  pe site-ul https://cughilimele.ro/

FOTOGRAFII  DE  DAN  DIMA