Cu o profundă întristare am primit în aceste zile ale marei sărbători religioase ”Nașterea Domnului” (”Crăciunul”) vești care ne anunță pierderi ireparabile. Astfel, vremurile triste ale acestui sfârșit de decembrie, care trebuiau să aducă magia sărbătorilor de iarnă pentru a primi spiritul Crăciunului, au răpit oneștenilor două nume de rezonanță, pe Laura Teodora Romedea (ce a lucrat ani de zile la Primăria municipiului Onești, în ultimul timp ea îndeplinind funcția de șef a Poliției Locale) și pe inginerul Valentin Anastasiu, fost Director General al Combinatului Petrochimic Borzești. Oameni ce au fost pentru oameni, care au avut un suflet mare și acum au pornit la ceruri!
Oneștenii și-au dorit foarte mult ca Laura Teodora Romedea să învingă o boală nemiloasă, pentru a-i ajuta pe cei dragi. Ea a lăsat în urmă doi copilași, părinți întristați, bunici și un soț iubitor dar și un colectiv de colegi care au iubit-o foarte mult! ”Cu 44 de ani în urmă, Dumnezeu ni te-a dăruit, luminând și dând un sens nobil vieții noastre. Astăzi ai plecat de lângă noi, lăsându-ne cu inimile pustiite și cu sufletele distruse. Dragostea noastră te va însoți în eternitate, LAURA – TEODORA. Dumnezeu să te ierte și să-ți ofere un loc în împărăția Sa!”, a scris împietrită în durere în aceste clipe grele mama sa, prof. Cornelia Brînză, fost director la actualul Liceu Tehnologic ”Petru Poni” din Onești. Laura Teodora Romedea a fost ” o luptătoare, un exemplu de optimism”, ”Om cald, profesionist și corect, cel mai corect! Păcat că pe lângă lupta cu boala a trebuit să lupte cu unii semeni!” Ea rămâne în conștiința oneștenilor ”un înger, o mamă, un om demn de urmat, prin lupta cu cei care au uitat că sunt oameni”, ”o inimă bună ce a încetat să mai bată, un suflet mare care s-a ridicat la cer, lăsând în urmă o nemărginită durere şi un gol imens” (după cum stă însemnat în zecile de mesaje de condolianțe).
” Cei morți continuă să trăiască pe pământ, în amintirea celor vii, prin faptele lor bune! Când cei dragi se sting nu-ți mai revii niciodată! Înveți doar să trăiești în fiecare zi fără ei dar îi păstrezi undeva, în adâncul inimii tale pentru totdeauna” – este gândul trist mărturisit de profesoara Florica Veleșcu. ”Am pierdut o prietenă, o colegă și un om care era un exemplu” – a menționat într-un trist mesaj Elena Pașcu Apăvăloaie (consilier local), ce exprimă și cel mai puternic regret: ” Fără ea, Primăria Municipiului Onești nu va mai fi la fel!”
Pentru Laura Teodora Romedea un întristător mesaj este al Parohiei din Brătila de Jos (comuna Helegiu): ” Teodora!!! drumul nostru nu s-a oprit. Continuăm de acum veșnicia prezenței personale a Lui Dumnezeu întru împărăția Sa. Dumnezeu să te fericească împreună rugătoare a Bisericii Brătila I. Să ne reîntâlnim în Rai!!!”
”Mă gândesc și sufăr pentru un prieten adevărat, un om excepționat, cel care a fost Valentin Anastasiu, un om între oameni și a cărui dispariție a căzut ca un trăznet în inimile celor care l-au iubit sincer ! Am sunat după amiaza la el acasă, să-l felicit cu ocazia Crăciunului, deobicei mă suna el, dar mi-am zis să iau eu inițiativa de data asta, dar nu a răspuns nimeni, deși am insistat. Cât de parșivă poate fi soarta, să zmulgă brusc viața unui asemenea om !” – sunt cuvintele pline de durere ale inginerului oneștean Pincu Sfartz, care l-a cunoscut bine, colaborând de-a lungul a mai multor ani cu cel care ne-a părăsit – inginerul Valentin Anastasiu. Datorită faptului că produsele Combinatului Petrochimic Borzești ajungeau în peste 40 de țări ale lumii acesta, în epoca de tristă amintire – a comunismului, avea pe ușa biroului său denumirea în limba engleză a cuvântului inginer (”engineer”).
Inginerul Pincu Sfartz a mai notat:”Pe lângă conducerea înțeleaptă a Petrochimiei Trotușene, Valentin Anastasiu s-a preocupat de interesele obștei, cu aceiași ardoare și competență. Împreună cu el, am proiectat și ridicat Complexul de Recuperare a Sănătății, cu toate înzestrările necesare pentru refacerea celor care lucrau în mediu toxic, cu bazine încălzite de apă și saramură, cu cabinete medicale și fizioterapie, cu o saună finlandeză, bar, bucătărie, trambulină. Stâlpii de susținere a structurii i-am conceput sub forma literei A, în cinstea Domnului Anastasiu, iar placuța din inox, pe care scria numele nostru, ce trebuia să fie atârnată la intrarea în Complex, am îngropat-o în pragul ușii de intrare, pentrucă Partidul, nu agrea cultul personalității, decât pentru un singur om pe țară ! Structurile Sălii Polivalente <<Nadia Comăneci>> și a Polivalentei Mari, care trebuia să includă un teren de hochei pe gheață, au fost ridicate cu inspirația și ajutorul material nemijlocit al Domnului Anastasiu, și multe alte proiecte au fost coordonate de Dumnealui, nemaivorbind de realizările Sale pentru Petrochimia Românească. Un asemenea Om cum a fost Valentin Anastasiu, un <<motor>> adevărat al progresului, se naște foarte rar, de aceea regretul pentru dispariția Sa va dăinui pentru totdeauna în sufletele celor care l-au cunoscut”.
De la Râmnicu Vâlcea inginerul Marian Pătrașcu păstrează o amintire deosebită de pe platforma petrochimică Borzești: ”Domnul director Valentin Anastasiu era un om deosebit, un profesionist și un conducător veritabil… M-a primit îndată și, după amabilitățile protocolare cuvenite, am trecut la scopul prezenței mele în biroul domniei sale, propunându-i un contract de cercetare care să cuprindă două lucrări și anume: un studiu de literatură complet referitor la fabricația Policlorură de Vinil – Suspensie (PVC-S) și o lucrare intitulată <<Posibilități de perfecționare a tehnologiei de fabricație a PVC-S la SC Chimcomplex SA Borzești>>. Domnul Anastasiu a fost chiar încântat de oferta mea, și a dat dispoziție să se întocmească imediat acel contract! M-a impresionat plăcut faptul că domnul Anastasiu a convocat CTE-ul de două ori special pentru prezentarea celor două lucrări, predate separat. Au fost poate cele mai reușite conferințe prezentate vreodată de mine, cu întrebări pertinente, care dovedeau faptul că oamenii erau interesați și că apreciau munca noastră. În cea de-a doua lucrare erau și două propuneri, prin care îl contraziceam pe domnul Anastasiu, dar el a dat dovadă de o probitate extraordinară și nu numai că nu s-a supărat că am propus altceva dar m-a și felicitat!”
Despre ”generalul” petrochimiei oneștene”, cum a fost numit Valentin Anastasiu, un mesaj deosebit are inginerul Varvara Iordache:” A fost un director general ce a reușit să mobilizeze și să organizeze toate forțele de care dispunea în numeroasele situații critice, care au fost la pornirea Secțiilor Izopren – Cauciuc izoprenic și nu a conceput niciodată înfrângerea. În același timp nu- mi amintesc să fi refuzat pe cineva care i-a solicitat angajarea sau rezolvarea unei probleme sociale. A fost un inginer, un conducător deosebit și un om adevărat. Dumnezeu să-l ierte!”
Din aceeași ”breaslă a inginerilor” platformei petrochimice de la Borzești ing. Aristide Ioniță a notat:” Veste tristă și indurerată. Omul nu are un cuvânt mai nobil pentru a arata cine a fost decât numele său. Valentin Anastasiu este un nume cunoscut și regretat acum de toți, pentru îndelungata sa activitate pe platforma petrochimică de pe Valea Trotușului și industria chimică românească. Suntem datori oamenilor pe care îi admiram și îi stimam cu adevărat. Împărtășim durerea, condoleanțele noastre încearcă să aline marea pierdere și să încurajeze familia îndurerată. Dumnezeu să-l așeze la loc luminat!”