CÂNTEC DE PRIETEN
Remember Eugen Budău
Boier Evghenie, venit înspre mine prin moldavele vaduri ale ”Bacăului literar”,
Sunt aproape fericit… Mai ales astăzi, când strănutul de o clipă al gloriei se confundă, inevitabil, cu boala și cu vanitatea. Pulbere de vânt: himera, suferința și mai ales speranța…
Iată proprietatea noastră încă nefurată / nefardată, închipuită cât un braț de cărți pe care n-am apucat să le scriem. Vremea ”dă doasele” ca ”un jeluit ghiocel” și anii noștri se fac tot mai subțiri, tot mai mincinoși. Ridicăm pocrișul de pe ulcica în care am adunat destrămarea apelor înșelătoare ale Timpului și, de la o vreme, ne măsurăm, pe furiș, plinul. Știu! Mai trebuie! Și tu ai pus destul!
Spre deosebire de alții, tu poți opri clipa, aripa visului, ochiul de noroc. Ai dovedit-o cu prisosință, la finele anului trecut. Începeau Sărbătorile Domnului. La Onești, la ”Fundație”, dacă mai ții minte. L-ai întâmpinat pe pruncul Iisus cu Cartea Cărților de la Bacău. Și nu numai.
În puritatea oricărei mirese nefurate înfloreau florile dalbe cu chipul lor de Veste minunată. Cumpăna își acorda Colindele pe așteptarea noastră. Cetehașul, maestru de ceremonii peste timp, se fudulea cu umilința gestului trecut dincolo de timiditate. Băteau degete de pâslă și de mărgăritar la fereastra sufletelor noastre, vestind Nașterea. Și Magii ”I s-au aruncat cu fața la pământ și I s-au închinat ; apoi și-au deschis visteriile și I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă”. Tu, Eugene, singur printre Magi, I-ai adus, prin noi și printre noi, ”Rația ta de singurătate”, suferința și nemurirea ta – ”Bacăul literar”! Și s-a vorbit mult și cu miez. Inconfundabil, Imaterial, Imbatabil, Impresionant, Impecabil, Imperial, Implacabil, Impozant, Inegalabil și, mai ales, Irepetabil. Ai spus atunci, Dragule, chiar așa: ”Cartea aceasta m-a ținut în viață”. Viața ta cuprinsă (și de necuprins!) în opt cărți, viața noastră ca o bucurie de moment prin care dăinuim și ”ne credem minunați”. Mult, foarte mult m-a bucurat Vestea. Ai învins Vremelnicia, vei rezista oceanului de amăgiri și indiferență care ne înconjoară, căci ”visul unui purtător de călimară, nu se naște dinlăuntruri de manele. Mare și delicat boierul, grațioasă dedicația pentru mine, pe cotor de Carte (”oare cât de mult mi se cuvine, oare cât de mult o merit?”), hai, lasă-mă s-o pârăsc:
<Dragului / Dan Sandu, / om de carte, prieten de nădejde și unul dintre / ”personajele” apropiate mie / ale cărții/…” > … N-ai mai fost demult pe la mine… Mă întrebai ce-mi mai face chinovia unde mă nevoiesc cu cele lumești… Ți-ai amintit de mere busuioace și de gutui mofturoase odihnind frumos prin ocnițe și prin firide, alături de multele (și prea puținele) mele cărți așteptând Trecerea. Și ele sunt cam triste pentru că le este dor de-acasă. Poate că-ntr-o zi…
”Nu tu mi-ai spus moale, aproape absent, spaima de spaime te-nchide-n tăceri fără semn tot mai departe de tine cel bland, preschimbat adesea în zâmbet, eu, orbul, ademenit cu șoapte, cu circ. Nu tu mi-ai spus grav, aproape oftând, rostogolirea pe lemnul viorii, iarba fiarelor păscută în patima bunului rămas – bun, închegat de-un blestem numai de mume știut, eu, orbul, aplecat pe adânc de fântâni vladimire, aproape născut într-un plans de cocoș…”
… Și pentru că vine sărbătoarea Nașterii tale, îți urez încă o sută de ani să trăiești (și eu să număr!) și <caută să fii sănătos , mai ales pentru ceilalți!> Cu emoția celui care s-a împărtășit cu apa fără de egal din fântâna numai de tine ziduită, rămân întotdeauna al tău,
Patriarhul de la Berzunți!
Astăzi, Oare Când, Doamne?
Articol realizat de prof. Dan Sandu ( Articolul face parte din cel mai recent volum al acestui scriitor – ”Cântece de prieten”, apărut la Editura ”Sfera” din Bârlad)
”Distinsul nostru coleg, cercetător și profesor Eugen Budău a făcut gestul nobil de a-și trata suferința fizică prin medicamentul muncii intelectuale, al construcției ideilor și al visării. Cartea lui – Bacăul literar – este un model de putere, de muncă și încredere în creația locală.” CONSTANTIN TH. CIOBANU, ONEȘTI