”Când zilele se colorează  frumos!”

O veche vorbă a noastră, românească  spune așa: ”de nu ar fi nu s-ar povesti!” Spre acest lucru ne duce lansarea volumului  ”Carte despre noi”, scris de Dumitru Pantelemon (în foto), care a avut loc în toiul unei după – amiezi de ”cuptor” la Palatul Ghika din Comănești. Această lansare a fost programată în cadrul întâlnirilor lunare ale ”metaforiștilor” comăneșteni – și nu numai… O adevărată bucurie în suflet a avut cronicarul întâlnind aici oameni ai scrisului din Moinești, Asău, din Slănic Moldova! ”Sunt rare  evenimentele  de  genul acesta”, a menționat în deschiderea  lansării de carte  ”decanul de vârstă” al Grupului de literatură și artă  ”Metafore comăneștene”, profesorul pensionar Constantin Țăranu. El a remarcat la prozatorul Dumitru Pantelemon  faptul că ”are  capacitatea de a conduce  un fir al cărții și stăpânește bine arta dialogului. Cartea  este una densă, plăcută, 80 la sută fiind dialog! Ea poate fi  urmărită cu ușurință într-o lectură plăcută.”

Să  menționăm  ”tot ce a avut pe suflet” despre această carte Mădălina Miron (ea fiind și ”nașa” noii apariții editoriale!)  Prin debutul  pe care l-a făcut la prefațarea acestui volum ea s-a apropiat cu încă un pas de fascinanta lume a lecturii și a scrisului – ce o iubește foarte mult! Mădălina Miron a menționat: ”Foarte amplă,  <<Carte despre noi>>  poartă cititorul  pe înaltele culmi ale simțirii românești. Cu calmul de a  pătrunde fiecare rând am întâlnit curajul  unui om de a-și aduna toate amintirile! Este epopeea unor oameni simpli  și cărora viața le-a cântat  partitura de cuplu în <<alegro>> (cu bucurie, fericire, încântare și cu plăcere). Romanul scris de Dumitru Pantelemon are o acțiune care se coace molcom, ajungând ca să răbufnească… este o scară a cunoașterii între cei doi…  Întâlnim  o predilecție spre nădejdile absurde… Sunt multe  elemente simple,  dar care capătă  valori simbolistice  deosebite, sunt sintagme  ce prevestesc finalul (<<tăcută ca o umbră…>>). Fiind o poveste  cu un final închis / deschis  (pentru  cel care a avut curajul să scrie), romanul acesta este un volum de debut cu anvergură măreață! Felicitări pentru  curajul de a scrie și să ne bucurăm  de ce a reușit Dumitru Pantelemon!”

Frumusețea lecturii

Ascultând tumultuoasele cuvinte  ale emeritului profesor Petru Colăcel, ce ne surprinde cu ”întorsătura” vorbelor sale, de fiecare dată, fiind cel care  ne  poartă  spre ”frumoasele luminișuri” ale lecturii, iată cum  ne duce  spre ”un loc” minunat, ca strălucirea  răsăritului:”Acțiunea  romanului începe  ca o dimineață liniștită de vară, se așează în calmul  amiezei și se sfârșește într-un crepuscul cumplit”.  După ce constată că ”nu ești întotdeauna  vizitat de  harul unei vorbe de duh”, el ne mărturisește: ”Lectura  acestei cărți m-a scos din confortul zilnic și m-a aruncat în brațele unei durități  existențiale, ce m-a făcut să ignor total naivitățile stilistice inerente unui  debut”. Și ne arată și … semnul unei premoniții:” undeva, la un moment dat unul dintre eroii cărții ori poate amândoi acceptă ideea că  vor fi până la capăt, oricare ar fi el!” Remarcând  că ”la expresia literară e mult de cioplit” prof. Petre Colăcel în stilu-i  binecunoscut, a făcut o paralelă cu  romanul ”Egoistul”, scris de George Meredith, pornind de la fraza ”Primăvara a și început să adune adieri răcoroase!”  Profesorul comăneștean ”ajuns aici” a făcut și o observație deosebită:” Este ceva  ca în poemul  <<Poveste>> de George Bacovia: << Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă, /  Când, în şoaptele pădurii, poate că te-am sărutat /  Ascultând ecoul rece, înspre toamna friguroasă / Ce-aducea-ntâlnirii noastre un adio-ndepărtat? >> ” El a mai notat:” Cine citește ca mine, cu condeiul, găsește și flori: <<Peroanele  gărilor devin altare de suferințe>>,  <<Despărțirea se lasă cu lacrimi>>. Imaginați-vă că sunteți pe Goanța (deal din apropierea Comăneștiului) și auziți cum sună <<orașul ca o legătură de perle împrăștiate >>,   <<Dealurile se întindeau ca o poveste din Frații Grimm>>. Totul se desfășoară undeva pe altarul răstimpurilor noastre  și trebuie să ai o putere  fantastică să  reproduci  ce reproduce omul acesta din viața lui! Înainte de a fi un creator de literatură Dumitru Pantelemon este  un martir al destinului său!”

Adunând toate observațiile  sale asupra ”Cărții despre noi”  scriitorul  moineștean Octav Dospinescu  ”ne-a oferit un buchet”  care ne atrage privirea și ne face și mai mult să răsfoim acest volum. El a sesizat  că ”titlul este unul simplu, care ne invită să aflăm ce este în interior. Această apariție editorială  se aseamănă unui manual de  demnitate umană iar  autorul (care este și personajul principal), se hrănește  din amintirile plăcute ale urcușului… El se idendifică  nu  numai cu orașul său –Comăneștiul ci cu întreaga regiune; e omul care  extrapolează propriile  trăiri, martor  al despărțirilor! Acest fost miner, Dumitru Pantelemon se atașează de oameni, de lucruri și suportă greu orice despărțire. Este un incurabil visător, dornic de a trăi intens! Lectura te ține treaz și astfel ajunge  mesajul  <<Unde nu sunt vise, nu este nici viitor!>>”

Frumoaselor cuvinte adunate  de Octav Dospinescu, un iubitor al slovei scrise, care prin observații precise scrutează  conturul și universul unei cărți fără a sublinia lucruri spectaculoase,  li s-au alăturat (cum putea fi mai frumos? ), armoniile cântecului. Ne-au încântat – în câteva reprize!-  chitaristul și cantautorul Constantin Chirilă, în stânga sa fiind și mai – tânărul interpret folk Alin David, semn că în orașul Comănești ”muzica este pe mâini bune” (aici fiind multe exemple în această privință, cu oameni devotați  – de zeci de ani – artei sunetului). La ”uvertura” muzicală de la această lansare de carte Constantin Chirilă  ne-a făcut să reverberăm la   celebrele versuri ale lui Bob Dylan cărora Florian Pittiș le-a dat  o nemuritoare interpretare: ” Sfârșitul nu-i aici!”

”Un roman viu…”

Așteptată cu nerăbdare intervenția  cunoscutei profesoare   Cristina Popescu din Moinești a adus ”sarea și piperul” de a fi mai aproape  de întregul univers descris de prozatorul Dumitru Pantelemon în ”Carte despre noi”. ”Am avut o mare  surpriză să îl cunosc pe autor…  Am întâlnit un om  cu un har special de narator, ce răzbate din această scriere consistentă. N-am anticipat sfârșitul romanului. Constat că e un roman viu, ce mă face părtașă la trăirile autorului. Este vorba de demnitatea cu care poți trăi o suferință! Este un stil poetic, în multe jocuri… Cartea  trebuie reluată, pieptănată din punctul de vedere al unui filolog și va fi o carte de zile mari!”, a menționat prof. Cristina Popescu. Ea a mai subliniat câteva  lucruri semnificative:” Este un roman autobiografic și ideea este că  se îmbină mai multe  tipuri de roman: tipul erotic, tipul romanului dezvoltării evoluției unui caracter. Personajul principal  evoluează de la statutul lui de miner  până la întâlnirea cu fata  îndepărtată de meleagurile  noastre, a cărei ingeniozitate îl obligă să-i răspundă cu  aceleași virtuți. Ea are menirea să-l metamorfozeze.. Dar e și un roman psiho – social… << Am fost un șobolan de pământ cu vise…>>, << Toate necurățiile  din inima mea dispar>> – notează autorul. Asistăm la  întâlnirea a două identități  diferite. E și o problemă  socială și intrăm  în romanul existențialist.  Care e frumusețea  acestui sentiment? E faza aceea incipientă a îndrăgostirii, nu a iubirii consumate, pe care adolescenții  o vor într-o seară! Firul romanului  urmează etapele  parcurse de amândoi… Este o poveste de suflet și de viață a autorului, e o formă de terapie”. Adresându-se direct autorului  prin cuvinte  ce  împlinesc ”suavitatea” momentului prof.  Cristina Popescu a concluzionat:”V-ați vindecat prin scrierea acestui roman! Vă simt împăcat și înseninat în această tristețe! <<Stelele care cad, nu pier…>> Îmi exprim  respectul și admirația  pentru că ați avut puterea  să scrieți această carte!”

Dacă  ambientul muzical a cunoscut  ”un vârf” când  Constantin Chirilă  a dat glas refrenului ”Lacrimilor de dor” (”Cum să-ți spun că nu-i ușor, /  Cum să-ți spun cât mi-e de dor, /  Cum să-ți spun, ce ne desparte  /  Cum să-ți spun că ești departe?”, pe  coardele  unei alte vârste – a tinereții, interpretul folk Alin Bobeică a prezentat un cântec  în ”romantismul” acestor vremuri – ”Nimeni nu o să-ți explice ce e dragostea”.  Din ”unghiul” epigramei și al ironiei, ”cu tolba plină de săgeți” Constantin Colăcel și Ion Moisă nu au piedut  prilejul a de ”ataca în toate părțile”, cu  tirade ce au fost gustate de publicul prezent.

Momente sublime

Bucuria de a descoperi frumusețea întâlnirilor Grupului ”Matafore comăneștene” a fost trăită cu deosebită emoție de părintele Alexandru Maxim, care  ”a închinat această cupă” cu cei prezenți la acest eveniment. El ni l-a făcut cunoscut pe  mireanul și credinciosul Dumitru Pantelemon, descoperit acum  ca o revelație (”mă surprinde  foarte plăcut acest om, care dădea impresia că își duce existența cu mama sa, ca unul  ce se chinuie să  supraviețuiască, el fiind un om al scrisului!”). Vorbind de  substanța romanului, în contextul pierderii unei ființe dragi  în urma  unei greu de îndurat suferințe, părintele  Alexandru  Maxim a afirmat: ”Noi spunem că am pierdut pe cineva. În Teologia ortodoxă  se  menționează că  cel care a plecat  s-a născut  în Împărăția Desăvârșirii. Cea fără întristare, fără durere și fără suspin… Doar noi suntem cu suferințe…  Viața veșnică se prezintă ca o cupă a bucuriei!” Și a mai mărturisit părintele  Alexandru Maxim:”Prin ceea ce  ai făcut  trebuie să fii convins frate Dumitrule că te-a ajutat iubirea vieții tale, care nu o mai ai acum! Ți-a dat gândul cel bun să te apuci de scrisul  acestui roman și prin ceea ce  ai făcut, ai adus jertfă! Prin mine îți spune  că ai iubit-o, ai prețuit-o! Scrisul tău e jertfa  adusă unei soții vrednice!” Ca povățuitor  și  fost  slujitor al bisericii părintele  Alexandru  Maxim și-a exprimat speranța că ”vor urma și alte cărți cu ce ne-a provocat acest autor”.

Momentul sublim al acestei lansări  de  carte a fost adus de poeta Ionica Bandrabur din Slănic Moldova, prezentă la eveniment. Răsfoind ”Carte pentru noi” de Dumitru Pantelemon ea a  dat cu privirea de o scrisoare subliniată de autor  cu  expresia ”nimeni nu mai plânge cu noi când noi plângeam și nimeni  nu se bucura cu noi când ne bucuram!” Aceste  cuvinte au emoționat-o foarte mult pe poeta Ionica Bandrabur  (autoare a volumelor ”Caută-mă printre rânduri”, ”Miresmele toamnei verzi”,  ”Notele vocii mele”, ”Între Alfa și Omega”, ”Privind dincolo de astăzi” și altele), că ea … a dat un răspuns  autorului ! Și în aceste  clipe de puternică trăire lirică s-au auzit versurile :”De merii ce -și coc fructele-n oglinzi / Am scris… Și-am scris de legile iubirii!”

Deși… aparent ”cortina a căzut” la acest moment  de candoare  și  de generozitate, totuși nu s-a întâmplat acest lucru! Că vorba epigramistului Constantin Colăcel ”viața multe taine are” ! Cu reverență prof. Constantin Țăranu l-a felicitat pe autorul ”Cărții despre noi”, menționând :”este un om profund și adânc în sentimente, cu respect pentru oameni… Puțini au curajul de a spune  asemenea lucruri, ca în această carte!” Mulțumind celor prezenți la această frumoasă lansare de carte Dumitru Pantelemon a răspuns  cu … câteva versuri!

Elementul inedit dar foarte pitoresc și plăcut al Întâlnirilor Grupului de Literatură și Artă ”Metafore comăneștene” (constituit în septembrie 2017 din inițiativa  profesorului și poetului de vrednică amintire Leonid Iacob), este dat de ”cronica” din  finalul fiecărei ședințe. Aceasta este  realizată cu  mult  umor și acribie (ce – deloc  nu întâmplător – rimează cu  ”ironie”) de …inginerul silvic Ion Moisă…  Nu știm de … vre-un ”Don Quihote” din Zăvoi dar când ”plouă grav cu praf de umbre”,  când ”tunet, fulger, vijelie / fără stavilă se-adapă”, lui Ion Moisă îi aparține ”ultimul cuvânt”, care  stârnește deopotrivă atât zâmbete cât și aplauze!

Bucuria de a fi român și de a ne mulțumi cu ceea ce avem în plan spiritual  este și mai mare  când, dintr-un suflet plin de iubire pentru vechile cântece populare, al lui  Ionel Stan răsună în Sala Coloanelor  Palatului  Ghika ritmul clapelor acordeonului, cu vocea sa pătrunzătoare: ”dacă n-am bani și avere / am surâsul mândrei mele”!

Toate  acestea  fac să te  întorci mereu la Comănești, să participi la frumoasele  evenimentele  culturale organizate de Grupul ”Metafore comăneștene”! Nu s-ar povesti de nu ar fi…    Ion Moraru