”Mi-e dor să trăiesc românește!”
”Nu vă temeți de vorbe, temeți-vă de tăceri!”- e tâlcul unei expresii pe care de am simți-o mai mult prezentă în viața noastră, poate că s-ar schimba (măcar câteva) dintre lucruri! Această expresie se potrivește foarte mult celor ce îndură ”cursul cotidian obișnuit” dar și ”tornadele” politicii românești (cu nepăsare și indiferență față de numeroase probleme), cu multe întorsături ce – ”nu am glumi prea mult dacă vom spune!” – cred că le pricep cu greu și cei care ”îmbârligă” toate lucrurile!
Este adevărată expresia ”nu vă temeți de vorbe, temeți-vă de tăceri!” și pentru românii care se află în străinătate. Confruntându-se cu diferite situații sociale, mulți dintre ei au urcat treptele ce le-au adus câștigarea unui prestigiu deosebit! Deși nu s-au adaptat noilor condiții de trai prezente în țările dezvoltate și în marile metropole ale lumii și ”sufletește ” sunt tot acasă, în România, în străinătate ei au luptat pentru încă un pas , să facă cinste meleagurilor pe care le poartă în suflet!
”Șocant cum zboară timpul! Totuși, e ciudat că într-un fel e <<ca ieri>>, dar când gândești mai profund, vezi că au trecut 10 ani!”, declară băcăuanca Doina Timuș. În primăvara acestui an ea a împlinit 11 ani de când trăiește în Marea Britanie, reușind să fie absolventă a Universității Roehampton din Londra și store manager (manager de magazin) în acest oraș. Iar pasul următor pe care Doina Timuș l-a făcut pe această scară a succesului este că acum a devenit area manager (manager de zonă)!
Să menționăm că numele Doinei Timuș era întâlnit în paginile ”Ziarului de Bacău”, ea realizând alături de o echipă minunată de colegi, numeroase reportaje și articole de presă despre problemele care păreau atunci că ne apasă doar un timp, fără a ști, noi, condeierii, că acestea sunt dintr-un ”lanț al slăbiciunilor” fără de sfârșit pentru România! Cu un zâmbet cuceritor a fost alături de cititorii ”Ziarului de Bacău”, care erau zi de zi nerăbdători să vadă subiectele abordate în paginile ce păstrau mirosul cernelei…
”Mi-amintesc şi acum prima zi la Ziarul de Bacău ! A fost la o săptămână după ce am susţinut interviul cu redactorul şef, regretatul Ovidiu Pauliuc. Eram deosebit de fericită că mi s-a dat o şansă să învăţ cum se face presa în realitate…”, ne- a declarat Doina Timuș, adăugând:”Da, prima zi la ZDB a fost o combinaţie de fericire cu… groază! Fericirea că aveam ocazia să învăţ practic ce înseamnă presa şi groază pentru că, studiind jurnalismul, pretenţiile erau mari, atât din partea redactorilor şefi cât şi a colegilor… Și eu aveam o oarecare neîncredere în mine… Dar am avut noroc să dau peste profeşionişti la ZDB, redactorul şef Ovidiu Paulic şi redactorul şef adjunct Claudiu Poenaru au avut răbdare cu mine şi m-au învăţat tot ce ştiau ei, lucru pentru care le voi fi recunoscătoare toată viaţa!”
Doina Timuș își amintește și de anii de facultate, unde l-a avut ca profesor pe eruditul filolog român George Pruteanu, în acest sens mărturisind:” În facultate, în primul an, l-am avut profesor pe George Pruteanu. El a ales să ne spună la un moment dat că ce învăţăm noi la jurnalism nu are aproape nimic de-a face cu ceea ce se întâmplă, de fapt, în realitate. Şi a concluzionat brutal că facem facultatea asta degeaba. Pe noi care chiar ne interesa să facem presă după absolvire ne-a marcat, cumva, informaţia asta. George Pruteanu, în ciuda percepţiei generale a publicului din România, a fost un profesor extraordinar, avea un spirit didactic cum rar mi-a fost dat să întâlnesc în toţi anii mei de şcoală. A fost genul de profesor care îți aducea informaţii suplimentare, îţi dădea informaţia, dar îţi explica şi ce înseamnă în realitate, cum s-o priveşti din mai multe unghiuri, cum s-o aplici astfel încât să <<fit the purpose>> – <<se potrivesc scopului >> (este chiar exprimarea dânsului, era un mare fan al limbii engleze şi facea mare uz de <<romgleză>>) şi cum să te păzeşti astfel încât să nu-ţi pierzi deontologia şi să nu te trezeşti cu procese pentru calomnie. Făceam cursurile într-unul dintre amfiteatrele universităţii și veneau studenţi de la alte facultăţi doar să-l asculte… Stăteau pe scări, pe jos, în picioare, mi se părea fascinant fenomenul, că nişte studenţi care nu aveau nicio treaba cu materia pe care o preda domnul Pruteanu alegeau să participe voluntar la acele cursuri.”
În fața calculatorului din redacția ”Ziarului de Bacău” dar și din postura de corespondent la Știrile PRO TV Doina Timuș s-a putut convinge de un fapt:” Mi s-a dovedit, într-adevăr, că ceea ce am învăţat noi în facultatea de jurnalism se potriveşte într-o lume ideală, dar realitatea, din păcate, este cu totul alta!”
Mărturisind că niciodată nu s-a gândit să emigreze din România, Doina Timuș a ajuns în anul 2009 în Marea Britanie, gândind să stea acolo doar doi ani! ”Trăiesc într-un oraș cu 12 milioane de oameni, unde e greu să mai găsești valori în societatea aceasta mare și superficială!”, a declarat ea și împărțindu-se ”între un job full time şi studii full time”, aici a reușit să devină absolventă a Facultății de Business Management din cadrul Universității Roehampton din Londra.
Creșterea comunicațiilor digitale și natura dinamică a mediului de afaceri – studiate la această facultate sunt opțiunile noi în ceea ce dorește să facă în viitor Doina Timuș, care a mai menționat:”Am simțit că trebuie să urmez aici o facultate! Toți avem provocările noastre și nu este ușor ca să faci aceasta, în condiții de lucru cu normă întreagă! Încrederea colegilor a însemnat mult pentru mine, eu fiind cea care i-am reprezentat în fiecare an în Consiliul de Administrație al universității. Am reușit și trebuie să fim mândri pentru acest lucru!” Și dacă ”virusul vieţii a răpit bucuria de a avea clasica ceremonie de absolvire”, iată că recent Universitatea Roehampton din Londra a făcut posibil acest lucru.
Dincolo de înmânarea diplomelor de absolvire, de fotografiile făcute cu colegii și cu profesorii Doina Timuș a avut tristețea că la acest eveniment nu au putut fi alături și părinții săi! Mai mult, în Marea Britanie ”Covid – 19 jefuiește” și mai mult frumoasele bucurii ale oamenilor de a călători (fiind prelungite până în luna octombrie toate restricțiile) iar Doina Timuș își face cunoscută cea mai mare dorință a sa: ”Nu am mai fost acasă de un an și jumătate. Niciodată n-a trecut atât de mult timp fără să nu merg măcar o dată acasă. Mi-e dor de-ai mei ! Mi-e dor să trăiesc româneşte!” Ion Moraru