La începutul acestei luni Ștefan Iordache, unul dintre marii actori ai României ar fi împlinit 81 de ani… Mai multe lucruri despre și din viața marelui actor Ștefan Iordache ne-au fost ”descâlcite” de Monica Andrei, de la Teatrul Metropolis din București, pe care le prezentăm ”rânduri – rânduri!”
Ștefan Iordache a fost căsătorit 40 de ani cu nepoata pictorului Nicolae Tonitza, Mihaela Tonitza-Iordache, teatrolog și profesor universitar. Nu a avut copii. Peste 40 de ani în teatru, a fost mereu o surpriză. După orice spectacol de teatru sau film, omul de rând rămânea multă vreme în minte cu imagini în mişcare care aveau în prim plan figura marelui actor. Ştefan Iordache a impus o aristocratică etichetă ce i-a atras definirile: „un actor uriaş”, „un actor al salturilor mortale”,” un actor utopic”, „un actor poet”, „un actor telegenic”, „un actor fotogenic”, „emblema unei generaţii”.
Avea un rictus fermecător şi ochii negri cu o privire hipnotică. Oricine întorcea capul după el pe stradă. Şoapta, zâmbetul, râsul, inflexiunea vocii dădeau startul intrării într-un mare rol în teatru şi în viaţă. Cu o privighetoare în glas, a ştiut să cânte pe toate registrele personajelor interpretate. Cu puţin timp înainte de a pleca dintre cei vii şi-a îndeplinit dorinţa de a scoate un disc imprimat cu piese muzicale, iar marele său regret era că lumea îl va ține minte că a cântat alături de Sanda Ladoși, nu că a jucat rolul Richard al III-lea.
O dată pe an, Ştefan Iordache pornea pe jos spre cartierul copilăriei. „Întotdeauna am trăit cu spaima că o să uit de unde am plecat. Şi, ca să mă mai trezesc din euforia pe care ţi-o dă meseria asta a mea, mă duc să-mi văd cartierul. O iau de pe Dorobanţi, pe jos, până în Rahova. Acolo aproape totul a fost dărâmat… E groaznic să nu mai găseşti locurile în care ai trăit şi ai copilărit!” Revederea cartierului copilăriei însemna întâlnirea cu vechii prieteni „frumoşi, bătăuşi şi iubăreţi” cu biografii de penitenciar. Erau oamenii acelui loc, acelui timp. „Titi Mafoame comanda întotdeauna un metru de vin; Fane intrase şi el în rândul lumii: spărsese o brutărie. Titi Şobolanul făcuse puşcărie, mi-a mărturisit ca unui frate drag: «Îmi pleacă mâna înainte, fără voia mea, prin buzunare.» Marin Ţăcală, un băiat extraordinar din cartier, patronul unui mic magazin de ştrasuri. Neuitându-i pe toţi aceşti vechi amici ai mei, am sentimentul că mă pot întoarce de unde am plecat. Ne băteam mereu, gaşca noastră, cu cei din Ferentari. Prietenii ăştia ai mei au fost întotdeauna miraţi de ce m-am încurcat eu cu teatrul. Puţini veniseră să mă vadă pe scenă, prieteni am rămas pe alte date, nu pe ce a ajuns fiecare. Ci pe nebuniile noastre frumoase de pe vremuri.”
Ştefan Iordache s-a născut în Bucureşti “acolo unde întorceau tramvaiele 7 şi 15, a treia staţie de la Sebastian, într-o căsuţă dintr-o fundătură. Era în ’41, în 3 februarie. În Rahova, un cartier muncitoresc unde a trăit amestecat cu derbedeii şi ţigani.”
Jocul cu dragostea. „Stela, Irina, Liliana – Frumosul din amintire vine de la tot ce-a fost. Fiecare m-a învăţat în felul ei, cum să iubesc. Stela exploda de viaţă, era debordantă; Irina, profundă, căutându-şi reazem pe visare; Liliana, obsedată de meseria noastră şi călăuzindu-mă spre un anume fel de a trăi în teatru. Şi în suflet port lumina. Ea vine de la soţia mea, Mihaela. La un bal, pe cheiul gârlei Facultăţii de Medicină am cunoscut o coafeză. M-a luat la ea, undeva pe 13 Septembrie, am descoperit taina… S-a descurcat cu mine, că avea şi un copil. Devenisem bărbat. Relaţia asta a durat vreo săptămână. Stela fusese una dintre iubirile mele din tinereţe… Viaţa te desparte de oameni fără explicaţii şi fără un motiv, evident. A urmat Irina Petrescu. Am iubit-o şi eu, atunci, pentru iubirea ei. Dar, ca într-o telenovelă caraghioasă, părinţii ei nu m-au vrut. Cu tatăl ei am avut câteva discuţii. Mi-a spus în faţă: «Cum îţi imaginezi că eu, un doctor, o să-mi las fiica să se mărite cu un copil de croitor, cu un derbedeu?» Dădusem probe pentru filmul «Duminică la ora şase». Aveam parteneră pe Irina. După câteva zile m-a sunat asistentul regizorului să-mi spună că nu voi mai fi distribuit. Părinţii Irinei nu erau de acord. După moartea părinţilor în accident de maşină şi divorţul ei – fost căsătorită două luni – a vrut să ne împăcam, dar eu eram cu Liliana Tomescu. Totul a început la Mamaia la un festival de film. Irina mi-a prezentat-o pe Liliana. Am reîntâlnit-o la <<Nottara>>. Într-o zi, Mircea Anghelescu m-a anunţat că vrea să vorbească cineva cu mine. În teatru, era o scară care ducea la cabine. În faţa unui geam, stătea Liliana şi se uita lung. Mi-am aprins o ţigară. Tăceam şi eu. Într-un târziu mi-a spus doar atât:<<Trebuie să te fereşti de mine!>> A început să-mi tremure ţigara în mână. Zic: <<Bine, am înţeles>>, şi am plecat. Şi aşa a început o aventură care a durat cinci ani. Momentele noastre de calm şi bucurie se instalau întotdeauna între două momente de iubire pătimaşă sau între două lecturi solitare.
Pe soţia mea am cunoscut-o la Mamaia. Mi-a prezentat-o George Banu într-o cârciumă. Era nepoata marelui Tonitza, asistentă la Institutul de Teatru. Imaginaţi-vă scena: eu, ziua, cu chiloţi tetra atârnând, seara, îmbrăcat într-o cămăşuţă ca vai de mine cu nişte blugi strâmţi şi scurţi, croiţi de tata dintr-un material „antijeg”, discutând despre impresionişti. Mihaela era cu mama sa, m-au invitat la hotel să fac un duş. Mi-au împrumutat nişte bani, că eu trebuia să plec şi ele rămâneau. După două-trei luni de plimbări m-am hotărât să o prezint lui tata-mare la Calafat. După ce s-a mirat el aşa, când Mihaela s-a dus în camera cealaltă să pregătească masa, tata-mare zice: <<Măi, Nică, mă, asta nu-i ţigancă?>> E olteancă. <<Fugi, bre de aici, că-i ţigancă. Ce oltean ai văzut tu aşa negru?>> Era frumoasă, cu sufletul curat, deşteaptă, cu picioarele pe pământ, gospodină. Mihaela a fost şansa vieţii mele!”
În această fotografie inedită actorul Ștefan Iordache este alături de interpreta de muzică ușoară Margareta Pâslaru, într-un film din 1966… Ștefan Iordache a fost căsătorit cu Mihaela Tonitza, nepoata marelui pictor bârlădean Nicolae Tonitza, iar mama Margaretei Pâslaru a fost bârlădeanca Victoria Dimitriu, cântăreață de operă, în timp ce bunicul ei a fost unul dintre marii sculptori ai României, bârlădeanul Ion Dimitriu – Bârlad…
Să vedem mâine cu ce ne mai cucerește Bârladul!
ARTICOL REALIZAT CU SPRIJINUL INGINERULUI ONEȘTEAN MIHAI CHIRIAC, ”CAMPION” AL POSTĂRILOR DE PE REȚELELE DE SOCIALIZARE!