RĂSFOIND   PRESA  STRĂINĂ  – ”IZVESTIA” (MOSCOVA)

 

La început, păreau să fie atacați accidental, iar poliția și instanțele au încetat să-i protejeze. Magazinele care le aparțin încep mai întâi să  fie  ocolite, apoi să se spargă. Nu au mai fost permise vizitele  în parcuri,  la restaurante, teatre. A urmat  excluderea în masă din universități. Sunt evacuați din casele lor. Ce s-a întâmplat apoi, majoritatea știu. Așa s-a dezvoltat treptat discriminarea împotriva populației evreiești din Germania nazistă din 1933. Se repetă istoria iar  acum rușii devin obiecte de ură în străinătate?

La începutul unei operațiuni militare speciale în Ucraina, Occidentul a reacționat cu o retorică agresivă anti-rusă, un regim dur de sancțiuni și interdicții. Demonizarea Rusiei. „Media occidentală, când acoperă evenimentele din Ucraina, desfășoară o campanie de dezinformare la scară largă, provocând isterie în societate”, spune scriitorul și publicistul german Wolfgang Bittner. Nu toți europenii sunt orbi.

Intensitatea isteriei anti-ruse a provocat creșterea sentimentelor rusofobe în țări străine, ceea ce a dus la discriminarea în masă a imigranților din Rusia. De la sfârșitul lunii februarie, misiunile diplomatice ale Rusiei în străinătate și organizațiile pentru drepturile omului au început să primească sute de mesaje de la ruși și compatrioți care s-au confruntat cu intoleranță și restricții ilegale. Practic, această rușine apare în țările europene, care se mândreau cu tradițiile toleranței și umanismului. Dar din anumite motive, apar tot mai multe paralele, cu vremurile întunecate ale „ciumei brune” din secolul trecut. Nu rămâneți în urmă cu Europa și Statele Unite, Canada și Australia! Chiar și unele țări din fosta Uniune Sovietică vor să fie în  aceste tendințe.

Unul dintre restaurantele din Stuttgart a postat un anunț în care afirmă că vizitatorii cu pașapoarte rusești sunt „oaspeți indezirabili”. Activiștii pro-ucraineni au atacat magazine deținute de germanii ruși, au spart vitrinele magazinelor, au acoperit fațadele cu vopsea și au lăsat inscripții ofensatoare. Acest lucru se întâmplă nu numai în Germania. O atitudine neprietenoasă față de studenții din Rusia este demonstrată în Franța, Belgia și Republica Cehă. Au fost și încercări de a expulza, de a-i  scoate de la cursuri. Mașinile rusești sunt mutilate peste tot.

Chiar și compatrioților din Finlanda „liniștită și pașnică” le este frică să vorbească „măreț și puternic” în locuri publice, pentru că în loc de  răspuns, aud condamnări, insulte și chiar amenințări cu moartea. În unele orașe din Georgia, rușilor li s-a refuzat să închirieze apartamente, băncile nu vor să îi servească.

Misiunile diplomatice ruse s-au transformat în cetăți asediate. La Ambasada din Polonia a fost tras cu pistol cu bile de metal, ferestrele au fost sparte, iar pereții  au fost stropiți cu vopsea. A fost comis un act de vandalism și împotriva ambasadei din Slovenia. Porțile Ambasadei Rusiei din Islanda au fost sparte iar porțile Ambasadei din Irlanda au fost blocate complet de un camion. Necunoscuți au plantat un dispozitiv exploziv la ambasada din Țările de Jos și au livrat un plic cu pulbere albă. Aceasta în timp ce  monumente din Polonia și Letonia au fost profanate.

Personalități culturale de renume mondial au fost discriminate. Valery Gergiev a fost concediat din funcția de dirijor șef al Orchestrei Filarmonicii din München. A devenit un hack, sărind peste repetiții? Nu, nu s-a distanțat de poziția Rusiei în legătură cu evenimentele din Ucraina. S-a luat hotărârea de a se anula concertele  ce urmau să fie susținute de Anna Netrebko și Denis Matsuev.

La Universitatea din Milano, au încercat să „înghețe” un curs special despre opera lui Fiodor Dostoievski. În Polonia există solicitări de a interzice reprezentarea lucrărilor lui Dmitri Șostakovici și de a studia lucrările lui Anton Cehov. În Marea Britanie, una dintre orchestrele simfonice a exclus din program uvertura lui Piotr Ceaikovski.

Sportivii ruși au căzut și ei sub patinoarul Rusofobiei. Au fost lipsiți de dreptul de a participa la toate competițiile internaționale de fotbal, hochei, patinaj artistic, patinaj viteză. Suspendarea sportivilor paralimpici ruși arată deosebit de cinic. Aceste măsuri sălbatice contrazic în mod grav Carta Olimpică, care interzice direct discriminarea pe baza naționalității sau naționalității sportivilor și nu acceptă presiuni din motive politice.

Unele interdicții pot fi numite doar absurde. Federația Internațională a Pisicilor a interzis pisicilor noastre pufoase să participe la expoziții internaționale. Întrebarea este, pentru ce sunt de vină pisicile?

Totuși, la fel cum în timpul Holocaustului au existat oameni care nu au vrut să suporte obscurantismul și, sacrificându-se, au ajutat pe cei nevinovați, pe cei asupriți, așa acum există noi oameni drepți. Oameni care încearcă să strige, să ajungă la mințile politicienilor nebuni. Așadar, deputatul Bundestag-ului din Partidul Social Democrat din Germania, Ezra Limbacher, a cerut încetarea persecuției împotriva rușilor. El a fost abordat personal de un originar din Rusia, care locuiește de câțiva ani cu familia în Saarland. „Acest om a fost concediat cu referire la originea sa”, a fost indignat parlamentarul. „În niciun caz nu trebuie să permitem acest lucru”, a îndemnat Limbacher și chiar a ajutat victima cu un avocat.

Sper ca focurile din cărțile lui Cehov, Tolstoi, Pușkin să nu izbucnească în piețele europene. Ghetourile rusești nu vor apărea. Tabelul periodic  al lui Mendeleev nu va fi interzis. Dar se pare că europenii vor trebui să scape mult timp de rusofobie. Desigur, cei care nu sunt de acord cu brutalitatea generală vor deveni din ce în ce mai mulți. Și cineva, poate, va oferi o nouă cale de denazificare, pe care Germania a trecut-o deja după Victoria noastră. Articol de Alexander Brod,  membru al Consiliului pentru dezvoltarea societății civile și a drepturilor omului

De pe frontul  războiului

„Volnovakha  se mișcă…”

 

 ”Volnovakha este încă o zonă militară. Și nu este vorba despre un număr mare de militari cu arme descoperite pe străzi, nu despre tancuri și transportoare blindate de personal prin preajmă, nu despre echipamente arse la intersecții și nici măcar despre cenușa pe locul clădirilor rezidențiale, este vorba despre ceva intangibil. De parcă ar fi fum negru deasupra orașului, deși nu este fum, soarele strălucește puternic deasupra capului, cu toată puterea lui.

Volnovakha se mișcă. Cu mașina, pe jos, cu bicicleta, dus-întors,  sunt  oameni în toate direcțiile. Cu cărucioare, cu sticle de apă, cu cutii în care, se pare, au ajutoare  umanitare. Pe mânecile civililor sunt încă aceleași cârpe albe legate. Cea mai mare mulțime de oameni  vin  din piața centrală. Acolo Ministerul Situațiilor de Urgență le asigură apă potabilă, încărcarea telefoanelor din baterii portabile… Se aud câteva știri iar mulți sunt căutarea celor dragi. De acolo, oamenii se răspândesc în adăposturile lor, apoi se întorc… „Parcă nu ne-am mai văzut de secole”, râde  un bătrân, uitându-se înapoi și  coborând un  pahar cu gândul <<la ceea ce rămâne din oraș >> Dar nu  mai există oraș!

<<Da, toți am ieșit în sfârșit  în  lume>>, explică o femeie – <<Stăm de  prea mult timp în adăpost! Emoții! Toată lumea merge, se adună, vorbește între ei și nu poate vorbi suficient>>. Ea menționează: <<Cel mai mult, clădirile înalte au avut cel mai mult de suferit… pentru că soldații ucraineni s-au ascuns acolo – au spart apartamente, au intrat, au echipat puncte de tragere.>>

 În multe  adăposturi, din 50 – 60  de persoane au rămas 15, majoritatea femei. <<De la ajutoarele umanitare lucrurile și  hainele date  azi sunt o prostie! >> explică o altă femeie: <<Cu casa în necaz, nu există unde să  locuim – asta e principalul. Toată lumea spune: e bine că am supraviețuit>>”. Reportaj  de  Serghei Prudnikov, Volnovakha