Grație  încheierii  acestei pandemii urâcioase, la Biblioteca Municipală ”Ștefan Luchian” din centrul Moineștiului joi 31 martie a avut loc lansarea volumului de proză ”Picături de viață”, semnat de  scriitorul și epigramistul moineștean Octav Dospinescu, membru al Grupului de literatură și artă ”Metafore comăneștene”. În ”zi solară” pentru literatura română (la 31 martie s-a născut  marele poet Nichita Stănescu), între participanții la  eveniment s-au  aflat  primarului  municipiului Moinești, Valentin Vieru,  viceprimarul Bogdan Legănuș și expertul în comunicare Viorel Costea, care au binevoit să dedice câteva clipe în agenda domniilor sale și activităților culturale. ” Nu este prima dată când noi, Grupul de literatură și artă  <<Metafore comăneștene>> ne deplasăm, călcând pragul orașului Moinești, și de fiecare dată venim cu bucurie pentru a ne înfrăți orașele în spiritul culturii și al literaturii”, a menționat  moderatoarea  lansării de carte, Mădălina Andreea Miron, ce conduce acest grup, președinte de onoare fiind venerabilul profesor Constantin Țăranu (care a împlinit  recent 77 ani, prilejul fiind fericit pentru a-i adresa o călduroasă urare ”La mulți ani!”).

Menționăm că acest eveniment a fost presărat cu  adevărate momente  de bucurie  ale spiritului. Astfel, după ce, cu o fină ironie – ce îl însoțește întotdeauna! –  autorul  noului volum, Octav Dospinescu, a arătat motivul  fructuoasei  întâlniri de la Biblioteca Municipală ”Ștefan Luchian”, s-a făcut auzită  în mai multe reprize ”muzica sufletului” dar și opiniile  invitaților. Au vorbit  despre noul volum  profesorii Constantin Țăranu și Petre Colăcel (filolog, profesor și critic literar de excepție, al cărui ”cuvânt greu nu e de plumb, dar lasă urme adânci! ”Ei sunt ”greii” Grupului de literatură și artă ”Metafore comăneștene”, care fac ca  fiecare întâlnire  să  cuprindă  aura ”de unicitate” a momentelor literar – artistice, alături de ei fiind și prof. Nicolae Garai. El este ”mentor și al unor suflete deosebite, cătora le poartă pașii spre lumea muzicii” (după cum a menționat  poeta Mădălina Andreea Miron), lăsând emoțiile să ne cuprindă cu totul!

Ortansa Țâțaru, sora  autorului  volumului lansat (”Picături de  viață”), a mărturisit câteva gânduri iar moderatoarea  evenimentului a delectat publicul prezent cu lectura  unor pasaje  din acest volum:”Suna telefonul, iar când ridicam receptorul și răspundeam, nu se auzea nimic de la celălalt capăt al firului. La început am crezut că e defect telefonul, dar nu a fost asta, apoi am crezut că o fi vreo greșeală și persoana care a sunat, dându-și seama de greșeală nu a mai vorbit. Nici asta nu s-a confirmat, deoarece la un moment dat, când a sunat, am răspuns, am zis  <<alo>> și i-am auzit respirația celui sau celei de la celălalt capăt al firului. Insistând cu alo, alo, vă rog, vorbiți, etc., a mai stat un pic, după care, ca de obicei, a închis.”  După lectura acestui fragment Mădălina Andreea Miron a declarat: ”Nu vom rămâne uimiți să regăsim aspecte de umor în volumul ce se lansează azi, aceste rânduri fiind menite  <<să trezească din noi curiosul>>”.

A fost ”găsit” la acest eveniment literar și… ”acul epigramei”, maestrul Constantin Colăcel ”întorcând  spada”, spre bucuria celor prezenți: ” Și Octav, ăsta, e unul / Ce crește frumos  <<cultura>>. /  Nu o udă cu furtunul, / Ci, finuț, cu  <<picătura>>!”

Pentru  ”parcurgerea cu sufletul a fiecărei  file”, Mădălina Andreea Miron ”a motivat din nou” iubitorii de literatură, menționând: ”vreau să vă întorc gândul în inima cărții, unde veți regăsi o picătură de viață ce reflectă sensibilitatea autorului!” Ea a lecturat un  fragment ce se regăsește la pagina  196 a volumului ”Picături de viață”, de Octav Dospinescu: ”Mă uitam discret la femeia copil din fața mea. Cu privirea în jos, cu mâinile tremurânde ce se agitau pe lângă mâinile soțului emoționat, doar rareori își ridica ochii spre noi, cerșind parcă un strop de speranță. M-a mișcat, totuși, demnitatea cu care își asumase situația precară în care se afla și parcă voia cu toată puterea să se agațe de ultimul fir ce putea să îi mai acorde o cât de mică șansă. Un copil maturizat înainte de vreme, chinuit de riscul de a pierde în orice moment lupta, dar curat la suflet și vertical în atitudine. Vedeam în interiorul sufletului ei, îngrămădite, toate greutățile și necazurile lumii, toate păcatele strămoșilor ce trebuiau parcă acum spălate numai de acest trup firav, curat și nevinovat .”

Și a mai spus ceva deosebit Mădălina Andreea Miron ( cunoscută  ca ”Mădă Deea” în lumea  internetului): ” Clipa de vorbă încheindu-se, nu ne rămâne decât să trecem la citit!

Încununând activitatea de astăzi și ca o răsplată a răbdării domniilor voastre, îl poftim pe domnul  ION MOISĂ, cronicarul și secretarul grupului nostru, să ne citească procesul verbal pe care dânsul l-a redactat,  pe tot parcursul  acestui eveniment”.

 

Proces  verbal:

Picături de viață – Octav Dospinescu

 

Grupul de literatură și artă ”Metafore comăneștene” se află pentru a patra oară în Moinești, pentru o lansare de carte. De data asta lansatorul este colegul nostru Octav, care ne invită a treia oară. Individul a recidivat a doua oară, scăpând relativ ieftin și de data asta. I-a mers figura de trei ori, ca-n basmele românești. A patra oară, vom vedea!

Am acceptat cu regret invitația autorului la lansarea cărții de azi. Regret nespus că domnul  Dospinescu nu domiciliază în Paris sau Monaco sau eventual în Frankfurt am Mein. Vă dați seama cu câtă plăcere aș fi acceptat invitația autorului, mai ales că dumnealui ar fi suportat cheltuielile cu deplasarea, cazarea și masa festivă! Pe de altă parte, cuget că autorul lansat pentru a treia oară azi ar fi participat mult mai rar  la ședințele cenaclului comăneștean, din cauza aglomerației din trafic, numită pe nemțește Stau.

Constat cu plăcere că prietenii d-lui Dospinescu sunt punctuali precum ceasurile elvețiene, că sala este aproape plină la 15,54. Întrucât nimeni nu ne făcea cunoștință unul cu altul, de parcă am fi englezi, notez în grup prezența bărbaților în negru, respectiv trei preoți, dintre care îl cunosc numai pe părintele Enea. Până să înceapă festivitatea festivă, răsfoiesc cartea colegului Octav. Constat că nu are poze, dar are multe dialoguri, deci autorul scrie aerisit, de unde deduc faptul că e o carte ușor lizibilă. Întrucât n-am avut șansa criticilor consacrați din grupul nostru să citesc această carte înainte de lansare, promit să vorbesc despre despre ea la proxima întâlnire cu grupul.

D-na directoare a bibliotecii moineștene cu nume de pictor din Moinești îi dă voie d-lui Viorel Costea să ne vorbească despre Virgil Ianțu, în aceste vremuri tulburi, când în afară de sănătate, vrem și pace!

Dl. Dospinescu își permite să vorbească înaintea d-lui primar Valentin Vieru și a  <<Madei Deea>>, dând vina pe soție pentru pasajele mai puțin reușite din carte. Autorul admite că ori a uitat, ori a cosmetizat unele aspecte scrise.

Grăbit, ca orice primar, dl. Vieru , care nu poate rămâne cu noi mult timp, ne salută și ne vorbește despre infrastructură, despre cultură și despre spitalul despre care nu vrea să vorbească. Cică a avut loc un concurs, <<Miss Moineșteanca>>, pe care l-am ratat, fiind comăneștean din Asău. Rețin că la Primărie ușa e permanent deschisă. Dacă-s și geamurile, e curent continuu!

Mădă Deea, colega și șefa noastră, după cum a mai subliniat recidivistul, ne prezintă pe noi, membrii prezenți ai grupului comăneștean.

D-na Ortansa, din câte înțeleg, sora autorului, cu emoții, după o scurtă prezentare a familiei, ne prezintă pe d-nii Petre Colăcel și Constantin  Țăranu, foști colegi cu dânsa și foști șefi de promoție, la reală, respectiv la umană. Ăstora, de mici le-a plăcut șefia! Se revine la copilăria lui Octav, la fel de apropiat surorii lui , precum Bogdan, fiul acesteia. Se rememorează întâmplări din copilăria și adolescența autorului.

Dl.  Nicolae  Garai ne prezintă ambientul muzical, niște fetițe, eleve la chitară, din clasa a doua, Ana, și a cincea, Diana și Giulia. Ana interpretează cântecul unui fiu de primar, care nu-și explică de ce tat-su intra-n primărie cu căciula-n cap!

Mădă Deea, ca să ne stârnească interesul pentru lectură, ne citește un scurt pasaj din carte, după care pasează cuvântul d-lui Țăranu. Dânsul speră să lăsăm în urmă o generație mai tânără, lucru normal și mult mai lesne de făcut decât să lăsăm una mai bătrână, și mai speră să lăsăm și cartea. Vizionar futurist, dl. Constantin  Țăranu speră, precum Bucureștiul, să facem aici un municipiu mare, Moinești, Comănești și Asău, din cauză că azi distanța nu mai e o problemă. Venerabilul profesor recunoaște că era un trepăduș la cultură pe vremea când dl. Dospinescu era trepăduș mai mare, în vizită la CPL Comănești. Se începe analiza materialului direct cu critica, pornind de la pagina 127. Rețin un sfat, care uneori mi-ar prinde bine și mie: tu scrii ce vezi, dar vezi ce scrii! Om care a cunoscut multe personaje din carte, dl. Țăranu își permite să facă aprecieri despre Enache, Băluță și Toma.  Se pare că autorul are un talent despre care nu este conștient: psihologia de turmă a colectivității. Criticul îl îndreaptă pe autor spre Humanitas și-i urează succes, cu bucuria că a stat în preajma d-nei Dospinescu.

După cum mă așteptam, dl. Primar pleacă, dar nu cu mâna goală; îl ia și pe vice!

O fetiță de clasa a cincea, îndrăgostită de muzică, cântă despre bucuria de a cânta, demostrând că nu e greu!

Dl. Nicolae  Garai, la sfatul Madei Deea, ne conduce pe ulițele universului literar. Bănuiesc că, în general, un univers are ulițe cât bulevardele, cel puțin! Cu sobrietatea-i caracteristică, nu degeaba dl. profesor de muzică este la costum și cravată, dl. Garai ne prezintă pasaje din carte, pasaje menite să ne stârnească interesul pentru lectură. Cu ironie fină, dl. Garai ne prezintă aspecte care puteau fi prezentate într-o altfel de lumină. În ce fel de lumină poți pune o tânără pe care autorul, într-un fel sau altul, o face junică! Se amintesc și pasaje cu zbucium personal, cu accente lirice.

În ton cu timpul de afară, cealaltă tânără speranță a muzicii ne cântă despre o iarbă verde. Acum chiar că este un verde bacovian, crud.

Cu apropouri la plumb, Mădă Deea îl provoacă pe dl. P Colăcel, care are un cuvânt cu greutate, dar care nu e greu de spus, întrucât criticul jonglează cu nonșalanță cu termeni spumoși. Îl admir cum citește alternativ din două foi ținute în mâini, înverșunatul critic fiind, de felul său, un om ordonat, până la a fi tipicar. Criticul se referă acum la o cunoștință comună cu dl. Dospinescu, numită Triplu Sec! Dl. Colăcel mulțumește plăcerii cititului, că nu a ajuns ca Gheorghe, să calce chirpici! Ciulesc urechile: criticul mă citează, având în vedere meseria pe care am practicat-o, alături de o prăjitură forestieră cu sâmburi de cireșe, în care era să calce Băluță! Bănuiesc că e o tragere forțată la temă, ca-n Rebus! Se revine la autorul Octav, care a reușit în alb-negru niște pasaje demne de Fellini. Om cu ochi format, după cum a remarcat și părintele Maxim de la Comănești, criticul ne prezintă și niște portrete feminine, deși se pare, după propria-i mărturisire, că nu mai e cazul… Se analizează epitete impertinente și comparații referitoare la elasticul de la chiloți sau la o voce ca o simfonie care bubuie, nu ca la Brahms. Ajungem și la metafore: un bădiță în miniatură și durerea liniștii din birou. Niște superlative frazeologice se lasă greu găsite în labirintul de săgeți cu care criticul face trimiteri la paragrafele notate pe două foi.

Autorul Octav  Dospinescu  mulțumește proniei cerești că a întâlnit un fost coleg, coleg nemaivăzut de 51 de ani, și a altor colegi de bancă. Nu pot să uit epigrama colegului Constantin  Colăcel care, după ce a aflat unde a lucrat autorul lansat azi, l-a numit Octav Băncilă!

Duet la Chitară. Ce comparație între voce și simfonie? Voci de îngerași!

Epigramistul anterior pomenit lansează săgeți bine șlefuite la adresa autorului.

Publicul refuză să ia cuvântul, așa că îl iau eu!   Ion Moisă

Fotografii: prof.  Cristian  Apetri, prezent la  acest eveniment