Iubitor, corect, jovial, dăruitor de optimism pentru ceilalți, autentic prin umorul constant, lipsit de cinism și un prieten devotat tuturor celor care credeau și acționau în spiritul valorilor de mai sus. Inginer chimist și profesor, a susținut petrochimia oneșteană și a sădit dragostea de viață în sufletele a sute de elevi. Acesta este tatăl meu, Lucaci Constantin, care a trecut în neființă . Dragul meu tată, Dumnezeu să te odihnească în pace!
Lucian Lucaci, Onești
Plecarea-i nostalgie, o tórtură, un chin,
E versul cel din urmă al unui drag poem,
În inima iubită murim câte puţin,
E-un cânt de-nmormântare, funebrul recviem,
La orice despărţire ţi-e inima pustie…
Din Rondelul despărțirii, scris de Edmond Haraucourt (1890), traducere de George Budoi…
Acestui rondel i-a făcut o traducere liberă și marele poet Tudor Arghezi:
La orice despărţire murim câte puţin,
Te simţi mai singuratic, mai străin.
E un adio dragostei lăsate,
Un cântec îngânat pe jumătate.
Un doliu-al legământului făcut,
O amintire goală-a zălogului pierdut.