Abia are 25 de ani și totuși rusoaica Kristina Ozturk are deja 22 de copii biologici – aflăm din Gazet van  Antwerpen. Împreună cu soțul ei, a plănuit să aducă 105 pe lume prin intermediul mamelor surogat. Doar  că acel soț, milionar turc, este acum în închisoare!

Ayrin, Ahmet, Hasan, Anna, Olivia, Sarah, Kristina, Alice, Hussein, Mustafa, Ali, Maryam, Alparslan, Harper, Ismail, Mehmet, Isabella, Judy, Teresa, Lokman, Alena și Viktoria: cu  atâția ”altfel   de  bulgări”, cu ochi de copil, ce au multe locuri de joacă în casă nu și-ar dori să fie nici un moment  o femeie! Nu e așa cu Kristina Ozturk,  mamă  pentru  22 de copii, ce  se plânge acum pe Instagram de singurătatea pe care o simte acum că soțul Galip Ozturk (57 de ani) este în închisoare,  el fiind suspectat de fraudă și spălare de bani.

Povestea  acestui cuplu  este destul de nebună. Kristina lucra ca stripteză când a călătorit la Batumi în Georgia, – la ”Las Vegasul Mării Negre”. Atunci avea deja o fiică, Vika dar în prima zi a călătoriei și-a cunoscut soțul, pe  Galip Ozturk, un hotelier bogat din Turcia. El s-a îndrăgostit imediat când a cunoscut-o pe Kristina în timpul  acestei călătorii. Ea îl numește pe Galip „mentorul, ghidul și prințul ei de poveste, totul într-unul!”

Lucrurile nu au stat pe  ”o tablă goală” , Ozturk  fiind fondatorul companiei turce Metro Holding. În 2012, a fost condamnat la viață la Istanbul pentru uciderea unui angajat al companiei sale. Condamnarea a fost menținută și în apel, ceea ce l-a determinat să fugă în Georgia în 2018. Acolo, poliția a percheziționat hotelul său la sfârșitul lunii mai și l-a arestat sub suspiciunea de fraudă extinsă.

Cel mai mic copil are  doi ani!

„Acum îmi este mai greu decât oricând”, a spus Kristina pe Instagram. „Nu suport tăcerea, nu suport absența lui, nu pot să dorm și să mă trezesc singură”. Soțul ei a lucrat mereu de acasă. Ea îl numește un binefăcător, care a fost mereu ocupat cu ceilalți. Și pentru copiii lor.

Ziariștii  belgieni  menționează că  nu este complet clar de unde vine această dorință extremă la această familie de a avea așa mulți copii! Ozturk a avut și în Turcia nouă copii dar cu Kristina, a făcut un pas mai departe. Inițial el voia ca ea  să  nască în fiecare an un copil, dar în cele din urmă s-au gândit la alt plan… trebuia să meargă mai repede! Primul lor fiu, Mustafa, s-a născut pe 10 martie 2020. Un an mai târziu, aveau deja zece copii; iar în această primăvară s-a născut cel mai mic urmaș, Judy. Nu mai puțin de șaisprezece bone ajută să aibă grijă de ei. Cu toate acestea, Kristina încearcă să facă singură cea mai mare parte a muncii, spune ea, și petrece cât mai mult timp cu progeniturile ei.

Pe măsură ce vă bucură acest articol, mergem  mai departe și căutăm  pentru duminica  viitoare  alte  subiecte, care să surprindă  impactul evenimentelor mondiale asupra vieții tale.

RESPIRO  LIRIC

DIN  REVISTA   ”LITERA   NORDULUI”

 

ALB ȘI NEGRU

 

Ne-am dezbrăcat de trup

Pentru a ne asculta sufletele,

Era atâta liniște în interiorul nostru

Încât auzeam ecoul universului.

 

 

Eram noi, departe de lumi dezlănțuite,

În eter… dansam rotocoale

Călcam cu picioarele cerul

Netezeam pământul cu mâinile goale.

 

 

Ne-am învârtit de multe ori,

Și-am cunoscut atâtea lumi

Îmbrăcate-n iubiri…Erau luate de vânt.

Dar, între alb și negru, trăim pe pământ.

 

 

Sunt multe culori in univers,

Una-i pămîntul și alta e cerul,

Sufletul se plimbă între două lumi

Viața plutește-n eter între alb și negru.

 

 

Între alb și negru s-a născut iubirea,

Și sufletul s-a așezat în univers

Dar cine știe oare ? Care-i misterul?

De ce ? iubirea doare și ochiul este plâns.

 

DAȚI-MI UN PUSTIU!

 

Dați-mi un pustiu

să-mi strig sufletul,

iar din ecou să răsară

firul de iarbă.

Dați-mi un alt pustiu

să-mi strig copacii

iar din ecou să-și ia zborul

pasărea spin.

Dați-mi un alt pustiu

sa strig după viață

iar din ecou să apară firul de apă

stâmpăr pentru sufletele însetate

de iubire.

Mai dați-mi un pustiu

să strig după tine

iar din ecou sa apari tu

inger fără aripi ce-ai părăsit pământul

înainte de a te fi născut.

Mai dați-mi un pustiu

să dorm, să tac,

să nu strig după nimic

sa fie liniște.

Vreau să mă aud pe mine

cel ce am strigat după toate

și din toate

doar SUFLETUL mi-a răspuns.

Versuri de  Ioana  Lăpușneanu

 

 

ARȘIȚA

 

Prea fierbinte trece și vara aceasta

De parcă nu arde suficient prin lume

Prin mine

Prin Poezie

Prea însetate se întorc păsările la cuiburi

Prea târziu se-ndreaptă Soarele spre Apus

Prea repede arde iarba uscată-n grădini

Prea repede ardem cuvinte… stări

Iar vara… ca întotdeauna

Se repetă peste toate arderile

Aruncând puțină apă

Doar la sfârșit

Așa… din milă

Să stingem incendiile

Din grădini

Din Poezie

Din noi

De fiecare dată

Când se repetă,

Tot mai multe incendii,

Tot mai puțină apă…

Și ne râde în față

Știind că noi

Nu avem dreptul

Să ne repetăm

 

PRIN TOAMNA LUI, TRECEA

ȘEHEREZADA

 

 

Șeherezada nu călca pe frunze.

Trecea prin toamna lui, fără să facă

zgomot.

Nici nu-i plăcea când sânii,

Îi miroseau a ploaie.

Deși în toamna lui

Ea însăși,

Curgea prin el, șiroaie.

Buzele ei adesea,

Miroseau a scuze.

Buzele lui,

Citite cu mâinile, de orbi,

Rosteau necontenit

În visele-i confuze

„Șeherezada nu călca pe frunze…”

Versuri de  Laura C. Munteanu