Spune o vorbă  că Dumnezeu  își alege cu multă grijă pe oamenii  cărora puterile  le sporesc în lucrarea de a sluji cu întreg harul lor în bisericile  ce își ridică turlele  spre înălțimi. De o smerenie deosebită este părintele iconom stavrofor Mircea Ilie din Slănicul Moldovei. Cu dragoste, binecuvântare și cu bucuria slujirii la Sfântul Altar el a îndrumat credincioșii ”în rostul vieții”  iar recent, comunitatea  slăniceană i-a acordat titlul de ”Cetățean de onoare”. Pentru a-l cunoaște mai bine  pe părintele Mircea Ilie, pornit  spre cea de-a 84 – a treaptă a vieții sale, să răsfoim filă cu filă din ”hronicul” timpului. Preotul Mircea Ilie s-a născut la 23 decembrie 1939 la Tg. Ocna, în familia C.F.R.-istului Ilie Ghe. Ilie – zis Iliescu originar din Bârsănești și a soției sale Maria, casnică, din Filipești. Erau vremuri tulburi atunci… Miniștrii de externe ai Germaniei și Uniunii Sovietice au semnat un pact de neagresiune, năruindu-se ideea că Germania ar fi protejat România de extinderea bolșevismului și la 1 septembrie 1939 trupele germane  au invadat Polonia și a început al Doilea Război Mondial.

Între anii 1946-1950 Mircea Ilie a urmat Școala Primară de Băieți nr. 2 cu învățătorii Elena Donciu și Nicolae Verdeș iar de la clasa a V a (între anii 1951 – 1953), a învățat în clădirea Gimnaziului ”Oituz” din Târgu Ocna. Familia sa a făcut un adevărat cult pentru jertfa eroului Mihai Druguleț, unchiul său din partea mamei, învățător și Director la Școala Primară Jevreni, care la venirea războiului a fost concentrat cu gradul de locotenent. Mihai Druguleț a mers în fruntea companiei sale împotriva dușmanului, găsindu-și sfârșitul, lovit de „brand și de glonț inamic”, în luptele pentru cucerirea cotei 156 a dealului Tochile Răducanu din satul Răzeși, județul Cahul, pe malul Prutului, în ziua de 13 iulie 1941. Pentru jertfa sa, dascălului-erou i-au fost acordate medaliile „Cruciada împotriva bolșevismului și „Coroana României” cu spade în gradul de Cavaler cu panglică de Virtute Militară și gradul de căpitan, toate post-mortem. La dorința mamei sale Mircea Ilie s-a înscris la Liceul Militar, în anul 1953, unde a trebuit să renunțe din cauza unei maladii genetice numită platfus. A urmat înscrierea la Școala Profesională Electromecanică a C.F.R.-ului de la Păltiniș, dar nu s-a putut acomoda cu mediul și cu materiile studiate iar la îndemnul tatălui său dă admitere, în anul 1954, la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț pe care îl absolvă în anul 1959.

 

Praguri  în timp

 

În ziua de 26 iunie 1959 „a depus” examenul de diplomă, fiind declarat absolvent cu media generală la studii 7.70, clasificat al 17-lea dintre cei 28 de candidați prezenți la acest examen. Președintele comisiei de examinare a fost Preot Prof. Gheorghe Moisescu. În jurnalul său, părintele Mircea acordă o atenție deosebită acestei zile obositoare, menționând disciplinele de examen, subiectele, profesorii examinatori, dar rememorează și cuvântările de închidere a cursurilor din ultima săptămână de școală. Cuvintele părinților profesori i s-au întipărit adânc în suflet: „Să nu vă descurajați în viață. Toată baza se pune pe muncă. Munca este aceea care te ridică. Prin ea capeți bucurie”, spunea părintele arhidiacon Ioan Ivan și nu uită să consemneze că părintele profesor a plâns când a ieșit din clasă. Un alt profesor – Gheorghe Turcu, la franceză și rusă – a spus: „Sunteți o generație de sacrificiu. Țara, Biserica, oamenii, așteaptă de la voi să fiți culți, corecți, morali. Biserica vede în voi pe viitorii constructori, viitorii educatori ai poporului. Preoții trebuie să fie corecți, să se comporte conform regulilor și canoanelor Bisericii. Trăim vremuri grele pentru noi, dar trebuie să ne sacrificăm ca să putem ajunge să îndeplinim adevărata noastră chemare, de preot, de păstor de suflete… De acum veți merge în viață, veți vedea greutățile vieții, veți putea cunoaște adevărul. Toate acestea nu le veți birui decât prin muncă încordată, rugându-vă lui Dumnezeu ca să vă ajute în toate. Să nu fiți îndoielnici. Să credeți tare în Dumnezeu, pentru că El vă va ajuta”.

În același an, 1959, Mircea Ilie s-a înscris la Institutul Teologic de grad universitar din București, dar lipsurile și greutățile vieții au ieșit în calea sa! Din cauza lipsurilor materiale nu a reușit ca să sfârșească anul universitar… A făcut o nouă încercare de a continua acest institut dar tatăl său este amenințat  că va fi dat afară din serviciu dacă nu își retrage fiul de la Teologie. Astfel Mircea Ilie s-a angajat la Școala Gimnazială Pârgărești, unde a predat  câteva luni Limba Română, făcând naveta împreună cu vărul său Vasile Druguleț (fiul eroului Mihai Druguleț) care preda Limba Rusă la aceeași școală. ”Calvarul” a continuat și Mircea Ilie a fost dat afară din școală de inspectorul de specialitate, când acesta a aflat că tânărul Mircea are Seminarul Teologic! Motivul?  ” Nu are nevoie de „elemente retrograde”!”

În aceste condiții, aspirantul la Institutul Teologic a lucrat din 1961 ca angajat temporar la Oficiul P.T.T.R Tg. Ocna și apoi a intrat la O. C. L. Tg. Ocna (Organizația Comercială Locală Comerț Mixt) ca facturist. Este, din nou, începutul unui lung drum – de aproape 8 ani – în care a trecut prin mai multe funcții economice, de la merceolog (19 mai 1964) până la revizor gestiuni (27 aprilie 1966). Tot acum a urmat la București cursul de calificare pentru meseria de „personal hotelier” cu media de absolvire: 9,20. Diploma i-a fost eliberată de Ministerul Comerțului Interior, Serviciul Calificarea Lucrătorilor din Comerț, fiind propus pentru preluarea funcției de Director al Hotelului „Trotuș” din Onești, a cărui construcție a început în anul 1967. Odată cu angajarea la O.C.L. Mircea Ilie a urmat și cursurile Liceului din Tg. Ocna la seral (clasele VIII – XI, între 1961-1965).

Cei 8 ani, de la 22 la 30 de ani, au fost ani de entuziasm tineresc, cu prietenii noi și dobândire de experiență, dar în același timp, a păstrat legătura și cu duhovnicii săi, cu preoții profesori, în special cu părintele Ioan Ivan, a prețuit literatura religioasă, urmărind atent fenomenul religios din acele timpuri. La data de 1 martie 1969 se transferă la Protoieria Tg. Ocna pe funcția de contabil principal, în locul fostului contabil autodidact Ion Chiriță, cântăreț de meserie. Protopopul Ioan Negrea îi promite o parohie, dar pentru că nu avea studii superioare de teologie nu poate primi o parohie la oraș și i se propune Parohia Șendrești din județul Bacău, pe lângă Podu Turcului, unde primește numire. Datorită condițiilor grele  de a ajunge în acest loc (un drum de 7 km, mereu plin de noroi), a refuzat Șendreștiul și cu ocazia sfințirii Bisericii din Dofteana părintele Mircea Ilie a fost hitotonit  diacon de către P.S. Episcop  al Romanului și Hușilor, Partenie Ciopron activând la Parohia Corni (com. Tătărăști). Ca preot a fost hitotonit la 24 august 1969 , cu ocazia sfințirii  Bisericii din Târzii (jud. Vaslui), fiind numit cu parohie la 1 septembrie 1969.

 

Sacrificiile  împlinirii unui vis

 

Viața cu șirul său tumultuos de greutăți și-a urmat cursul și  părintele Mircea Ilie a locuit o vreme într-o casă parohială  veche, dărăpănată iar în 1972, s-a înscris la Institutul Teologic de grad universitar din București, cursuri fără frecvență. Patru ani de zile își împarte viața între parohie, studiu, drumuri la București și familie. S-a transferat la Parohia Poiana Sărată și având șansa  de a-l cunoaște pe profesorul teolog Nicolae Grosu, originar din Poiana Sărată (fost Inspector general în Ministerul Cultelor și Secretar al Cabinetului Patriarhal, pensionat ca Director al Seminarului din București), părintele Mircea a purtat o bogată corespondență cu acest mare teolog, în special pe teme liturgice. La Institut audiază cursurile unor teologi celebri ca: Pr. Constantin Galeriu, Nicolae Lungu, Pr. Vladimir Prelipceanu, Pr. Dumitru Fecioru. De asemenea, a audiat cursuri susținute de  Pr. Dumitru Stăniloae, Pr. Ene Braniște, Pr. Mircea Chialda, Pr. Ioan G. Coman, Pr. Dumitru Popescu, Pr. Dumitru Radu, Pr. Ioan Rămureanu, Alexandru Elian, Pr. Ștefan Alexe, Constantin Pavel și Nicolae Chițescu și  Pr. Nicolae Balca, la care a avut și licența cu titlul „Predicatori moldoveni în secolul al XIX-lea şi al XX-lea”.    Preotul Mircea Ilie a fost declarat Licențiat în teologie în anul 1976 iar în Parohia Poiana Sărată s-a ocupat cu introducerea curentului electric în biserică, între anii 1977-1978 și  cu retencuirea brâului interior. Pe plan duhovnicesc reușește să-i orienteze pe enoriași spre o ortodoxie cu specific moldovenesc prin introducerea cântării psaltice omofone, schimbând, la strană, cântarea ardelenească, după Dimitrie Cunțanu și a păstrat obiceiul aprinderii focului în curtea bisericii din noaptea de Învierea  Domnului.

La 1 mai 1979 lasă atmosfera patriarhală  a satului Poiana Sărată (cu ”raiul” fructelor de pădure de aici și cu multitudinea unor obiceiuri trainice – unul fiind cel al pregătirii porcului de Crăciun prin pârlire cu ferigă uscată!) și se transferă la Parohia Slănic Moldova. Aici a fost retribuit „integral din fondurile proprii” ale parohiei, potrivit deciziei, „pentru a satisface cerințele religioase ale credincioșilor din Slănic și filiala Cerdac, prin buna înțelegere cu preotul paroh Cartas Constantin, va oficia Sfintele Slujbe prin rotație, la cele două biserici, de preferință cu săptămâna”. Între 1 august 1980 și 1 mai 1989 a îndeplinit şi funcţia de contabil principal la Protoieria Tg. Ocna, la cererea colegului și prietenului său Dumitru Ciobotaru.

În anul 1982, pe 1 ianuarie, devine preot paroh la Slănic Moldova și până la 1 aprilie 1984, când vine preotul David Isache în postul de preot II, va face toate slujbele de pe valea Slănicului singur, fără niciun ajutor, ducând și greul cifrelor unei contabilități a 70-80 de parohii.  Revoluția din decembrie 1989 îl găsește pe părintele Mircea Ilie, la vârsta de 50 de ani, în plină putere iar în anii ce au urmat, după manuale dăruite de Arhiereul Vicar Ioachim Vasluianul a început lucrarea de renovare a bisericii din Slănic Moldova, pe care o va sfinți în ziua de 28 iulie 1996 în prezența P.S. Eftimie Luca, fost Episcop al Eparhiei Romanului.

 

Mari  bucurii și împliniri

 

Cea mai mare bucurie a preotului  Mircea Ilie a venit în martie 1995 când l-a avut ca  preot slujitor  pe fiul său, Cătălin, căruia i-a cedat funcția de preot paroh. La hramul din anul 1996, parohia deschide prima expoziție cu icoane pe sticlă, realizate de copiii din Slănic, sub îndrumarea preotului Cătălin și, după exemplul Mitropoliei Iașilor, propune Consiliului local ca Sfântul Ilie să fie declarat Patron Spiritual al stațiunii Slănic Moldova ceea ce se întâmplă în ședința din 30 ianuarie 1997, an în care se organizează prima ediție a „Zilelor Slănicului” cu sprijinul Primăriei.

Multe au fost lucrurile cuprinse de atunci pe ”răbojul timpului”  pe valea de neasemuită frumusețe a Slănicului: construirea, la inițiativa unor credincioși, sub conducerea lui Vasile Munteanu, a unei  troițe lângă Primărie,  crearea Parohiei Cerdac, desfășurarea unor evenimente religioase deosebite la împlinirea a  200 de ani de la descoperirea primului izvor de apă minerală ( când Preasfințitul Ioachim Băcăuanul a sfințit izvoarele din Slănic și a plantat   un brad lângă Izvorul  nr. 1). Părintele Mircea  a organizat la 20 iulie 2005, săvârșirea Liturghiei arhierești în biserica din Slănic Moldova, cu Preasfințitul Ioachim Băcăuanul, în condițiile dramatice,  produse de inundațiile din acel an, slujindu-se la lumina lumânărilor, fără curent electric, valea fiind grav afectată, cu drumul Tg. Ocna – Slănic rupt în 4 locuri. Și în anul 2007  părintele Mircea Ilie a pregătit  hramul Parohiei Slănic, cu participarea Preasfințitului Ioachim Băcăuanul, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, după terminarea Sfintei Liturghii sfințindu-se și noul sediu al Primăriei din Slănic Moldova..

Neobosit lucrător pe ogorul Domnului a pregătit și în vara anului 2011, biserica din Slănic pentru slujirea Sfintei Liturghii de către preoții care au participat la  o serie de conferințe organizate în stațiune cu prilejul Anului omagial al Sfântului Botez și al Sfintei Cununii.  Cu o lungă păstorire a credincioșilor (la 24 august 2012 i-a încetat  angajarea sa de preot la Capela ”Sfântul Spiridon” din Târgu Ocna prin pensionare), părintele  Mircea Ilie este cel care are cea mai îndelungată slujire de pe aceste meleaguri băcăuane. Sfinția Sa a fost cel care  a resfințit Biserica Ortodoxă  din Slănic Moldova, ce ”din orice parte ai veni în parc, vezi trupul alb şi zvelt al bisericii, impunătoare prin simplitatea ei, cu turlele înalte şi ascuţite, luându-se parcă la întrecere cu vârfurile brazilor seculari”- după cum scrie prof. Ancuța Maftei într-un reportaj publicat de revista ”Lumea credinței”. Tot ea mărturisește de ”preotul  Mircea Ilie, vrednic urmaş al ctitorilor”, care ”se străduieşte mereu să înfrumuseţeze biserica nu numai material, dar mai ales spiritual și are câte un cuvânt de folos pentru toţi cei care îl solicită, localnici sau turişti.”

“Săraci, o prea săraci am fi / De n-am avea o călăuză a noastră, / E prea puţin o pasăre măiastră- / Căci, cu nimic nu poţi asemui / Acestă  Carte reînviind istorii , /…  / Mai nouă  parcă, dar atât  de veche / Scriptura Sfântă, a urcuşului spre glorii”  Aceste  versuri ale preotului Radu Botiș, din Țara Chioarului, de la ”hotarul  ortodoxismului  românesc” le poți auzi aevea în glasul sfătos al părintelui Mircea Ilie, mândru că fii săi Cătălin și Valentin slujesc Sfântului Altar  tot pe valea Slănicului iar nepoții săi, crescuți în dreapta credință  iubesc  darurile lui Dumnezeu, sporind talanții primiți prin tot ceea ce fac!

Prin Hotărârea Consiliului Local Slănic Moldova, în data de 28 decembrie 2022,  părintelui Mircea  Ilie, personalitate  reprezentativă a acestei localități,  i s-a conferit titlul de „Cetățean de onoare” al orașului Slănic Moldova pentru „prestigioasa activitate desfășurată și dedicată comunității din Slănic Moldova”.   Articol  realizat de  Ion Moraru 

Comentarii

Georgeta   Marzac

Adânc respect , Preacucernice Părinte , pentru belșugul duhovnicesc care V-a insoțit in acești frumoși ani de viață și slujire ! Vă mulțumesc că ne oferiți invățături și sfaturi duhovnicești , ni le impărtășiți cu blândețe , evlavie și credință, spre bunăstarea spirituală a sufletelor noastre. Bunul Dumnezeu să Vă dăruiască ani mulți cu tot ce e mai bun , bucurii și impliniri in suflet și in Familia frumoasă !