Răsfoim din nou ”Buletinul Clubului Român din Chattanooga”, ajuns în iunie 2023 la numărul 140! Acest număr are ca temă ”Politețea” ( ce ”este o monedă care îl îmbogăţeşte nu pe cel care o primeşte, ci pe cel care o cheltuieşte!”și după cum spune un alt proverb – ”Politeţea este cheia de aur care deschide toate uşile”).
Lună de lună ” Buletinul Clubului Român din Chattanooga” (din statul Tennessee, SUA) prezintă o inedită rubrică – ”Stănesciana”, din care, pentru cititorii AMPRENTEI DE ONEȘTI, prezentăm rândurile scrise la așa mare depărtare de țară despre ”îngerul blond” al poeziei române, poetul Nichita Stănescu:
A fost laureat al Premiului Herder, al Cununii de Aur de la Struga (Macedonia) şi a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură (1980)
Considerat atât de critica literară cât şi de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi o denumea “Dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparţine temporal, structural şi formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970. Ca orice mare scriitor, însă, Nichita Stănescu nu se aseamănă decât cu el însuşi, fiind considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu şi Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime şi intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici şi poetici.
“Ceea ce putem spune, până toate acestea se vor lămuri, este că poetul Nichita Stănescu continuă o serie mare de poeţi din secolul al XX-lea (Bacovia, Arghezi, Blaga, Barbu) şi că el însuşi este un mare poet care cu închipuirile, jocurile, teoriile, stările şi abilităţile lui a schimbat faţa poeziei româneşti. Un mare poet român într-o istorie imposibilă (epoca totalitarismului), un mare liric european aproape necunoscut …” (Eugen Simion)
A mea
Singuratecă ea mă aşteaptă să-i vin acasă,
În lipsa mea ea se gândește numai la mine,
ea cea mai dragă şi cea mai aleasă
dintre roabele sublime.
Ei i se face rău de singurătate
ea stă şi spală tot timpul podeaua
până o face de paisprezece carate
şi tocmai să calce pe dânsa licheaua.
Ea spală zidul casei cu mâna ei
şi atârnă pe dânsul tablouri
ca să se bucure derbedeul, e-hei
căzut de la uşă-n ecouri.
Ea îşi aşteaptă bărbatul beţiv
Ca să-i vină acasă
şi degetele albe şi le mişcă lasciv
pentru ceafa lui cea frumoasă.
Pregătindu-i-le de dezbătat
ea ţine în boluri şi zeamă acră,
părul lung şi negru şi-l întinde de la uşă spre pat
să nu greşească bărbatul niciodată
drumul predestinat.
Din volumul ”În dulcele stil clasic” (în foto, medalie închinată poetului Nichita Stănescu)
Mulțumim realizatorilor Buletinului Clubului Român din Chattanooga și în mod deosebit profesorului Gheorghe Mănăilă, care înlesnește ajungerea acestui interesant buletin pe meleagurile Văii Trotușului. Inima profesorului oneștean Gheorghe Mănăilă este alături de prietenii din toată lumea!
Remarcăm din bogatul sumar al numărului 140 a ”Buletinului Clubului Român din Chattanooga” amplul interviu cu filosoful Gabriel Liiceanu ( care menționează în convorbirea cu Dan Liviu Boeriu: ”există și varianta paradisului <<de după colț>>, cum l-a numit Mario Vargas Llosa. Or să ne ferească Dumnezeu de un paradis instalat definitiv pe pământ! Pentru simplul motiv că, viața noastră fiind finită, precară și contradictorie în esența ei, el se va transforma automat în opusul lui. La capătul tuturor promisiunilor paradisului așteaptă infernul. Singurele <<paradisuri>> (gândite ca metafore ale fericirii) accesibile aici, pe pământ – prin șansă sau prin vocație –, sunt paradisul iubirii și paradisul culturii. Altminteri, viața noastră este <<prea>> muritoare și conștientă că este așa, și prea complicată și plină de suferință (bazată pe tensiunea ireconciliabilă dintre pulsiuni și spirit), prea disruptivă între <<egoism>> și <<altruism>>, între <<eu>> și <<tu>>, ca să poată ajunge vreodată paradisiacă”).
Pentru prietenii din Chattanooga, care trudesc la realizarea Buletinului iată o referire a presei comuniste din România (apărută în ziarul ”Steagul roșu” din Petroșani), la 19 mai … 1960, asupra unui eveniment din îndepărtata Americă: ”Agențiile americane de presă relatează că la 16 mai în orașul Chattanooga, statul Tennessee, poliția a arestat 24 de studenți de culoare, printre care 4 fete, care manifestaseră în mod pașnic cerînd să fie serviți în restaurantele rezervate numai albilor. Studenții, care strigau lozinci cerînd libertate și integrare rasială, au fost băgați în dube ale poliției și duși la arest.”