Un motto al vremurilor trecute menționa că ”puterea unei pasiuni e dată de preţul pe care îl punem pe ceea ce sacrificăm în numele ei!” La 30 august, în 1951, s-a născut la Bacău profesorul, criticul și istoricul literar Eugen Budău, personalitate a literaturii care a lăsat o amprentă deosebită în universul cultural băcăuan. Absolvent al Liceului „George Bacovia” din Bacău (promoția 1966 – 1970) și a Facultății de Filologie a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași (pe care a absolvit-o în anul 1975), el a desfășurat o bogată activitate didactică. Profesorul Eugen Budău și-a început cariera la Școala Generală Scorțeni, unde a fost și director între anii 1980 – 1987, când s-a transferat în Bacău. Aici a activat – până în 2004 – la Școala Gimnazială Nr. 11, fiind ”un devotat dascăl al școlii sale dragi”, unde în anul 1995 a propus ca ”patronul spiritual al școlii să fie Mihai Drăgan”. Acesta a fost cel mai sublim omagiu adus profesorului universitar Mihai Drăgan, care a tipărit aproape 1000 de studii, cronici literare și a îngrijit apariția a 52 de volume , fiind coordonatorul Colecției ”Eminesciana” a Editurii ”Junimea” din Iași.
Profesorul Eugen Budău a desfășurat și o strălucită activitate publicistică și editorială, ”perla coroanei” în opera sa fiind volumul ”Bacăul literar”, cu 364 medalioane biobibliografice și critice. El s-a aplecat mult asupra literaturii, realizând numeroase fișe de studiu, a scris Prefața la apariția volumelor de poezie, proză și critică literară ale confraților scriitori băcăuani și a îngrijit ediții ale marilor clasici ai literaturii române și antologii literare.
Eugen Budău a scris ”slove de foc” și pentru punerea în valoare a unor scriitori mai puțin cunoscuți. Iată un exemplu în acest sens:” Istoria literară e obligată să consemneze, mai bine mai târziu decât niciodată, numele scriitorului Toma Spătaru (Constantin R. Crișan, conform actului de naștere), nu numai ca pe un gest recuperator (despre romanul <<Zbateri>>, tipărit in 1958 la E.S.P.L.A., primul dintr-o serie de cinci volume nu s-a semnalat nimic în presa literară a timpului, din varii motive), marcând și in acest fel un destin dramatic, comun spiritelor vizionare, interogative și morale, ce au suferit în a doua parte a veacului XX supliciul umilinței în închisoarea comunistă), dar mai ales ca pe un eveniment literar în stare să răstoarne ierarhii tranșate (inclusiv oportunist) în diverse tomuri de istorie și critică literară din 1960 pâna în 2001, semn că funcția proteică a literaturii române e o realitate vie, palpabilă și surprinzătoare, încarcată de mobilitate, devoratoare de valori efemere în favoarea altora, mai dinamice, mai evidente.”.Remarcând despre romanul ”Zbateri” (care face cronica unor evenimente rurale) că ”nu îmbrățișează stilul poematic al supermediatizatului roman <<Desculț>> de Zaharia Stancu”, profesorul și criticul literar Eugen Budău argumentează:” Este vorba de o uriașă forță epică, de proiectarea zecilor de personaje în cadrele drepte ale verosimilitatii, de impresia, uneori sufocantă, de real, până și a sugestiilor de ordin olfactiv – cartea <<emană>> miros de pamânt, de fân, de viță-de-vie, de pădure, de noapte ș.a., în imagini veridice, necontrafăcute, aspre și duioase deopotrivă, într-un flux narativ desavârșit, cu un bun control al limbii, neostentativ populară și regională.” Și întâlnim și câteva rânduri din romanul ”Zbateri”, de Toma Spătaru: „Tot pământu-i înnoit cu haine negre. Numai ogoarele de grâu bat în verde. Pe unde-i pământul gras, grâu-i deasupra gleznei; bate în negru și începe a se văluri, ușor, când adie vântul. Pe unde-i coastă, hlei, verdele-i spălăcit, firele rare și subțiri. Dar dacă plouă, se face și pe-acolo. Bobul iese mai plin, mai mare, rotund și greu, pe îndoitură sau pe șes…”
O FOTOGRAFIE PENTRU ISTORIA LITERARĂ A BACĂULUI
Apreciind realizarea de către prof. Eugen Budău a două ediții școlare Caragiale, conf. univ. Ioan Dănilă a menționat:”Ediția didactică <<Momente. Schițe>> din 2005 confirmă tabloul omului de carte și de școală care a fost Eugen Budău. Desăvârșit metodist (a se vedea ordonarea întregului discurs editorial pe principiile pedagogice, adică ale bunului simț), stăpân pe fondul bibiografic prelucrat (acribia în acest domeniu îl recomandă ca pe un foarte bun documentarist), manevrând cu dezinvoltură compartimente ale criticii și istoriei literare (capitolul introductiv <<Caragiale între comic și tragic>> este impecabil condus și subdivizat), Eugen Budău ni se relevă încă o dată ca un intelectual complet… Prin excursul informativ și analiza prozei carageliene, Eugen Budău ni-l face încă o dată pe scriitor contemporanul nostru iubit.” Este de menționat faptul că acest studiu al profesorului Eugen Budău despre Ion Luca Caragiale are ”rezonanțe naționale”, fiind alăturat studiilor realizate de criticii literari Dan C. Mihăilescu, Henri Zalis, Liviu Papadima, Aureliu Goci și Gabriel Țepelea, care au analizat opera marelui clasic ce ne-a lăsat ”O scrisoare pierdută”. Articol realizat cu sprijinul profesorului Dan Sandu