Focul   care   ne  adună 

 

 În ziua de 22 noiembrie 2023 Amfiteatrul ”Spiru Haret” de la Liceul Pedagogic Bacău   era un muzeu mirific de artă vie contemporană. Fiind și eu prezent acolo, m-am gândit că dacă doctorii sunt îmbrăcați în halate albe, preoții  în veșminte bisericești, de ce nu s-ar îmbrăca în haine  de lumină și educatorii? Asa că  pe toți cei prezenți în sala de festivități eu i-am văzut înveșmântați în costume albe de mătase, garnisite cu albastru din adâncul cerului, ornate cu stele luminoase, căpătând astfel înfățișarea unor fluturi care zburau și apoi se așezau delicat pe florile cunoașterii mai ales atunci când recitau în mod orfeic din propriile creații. Cu toții ne-am simțit fericiți că ne-am împărtășit cu spiritualitate din același potir, din care o făcuse cândva și profesorul Mihail Andrei. Același lucru l-am simțit atunci cînd am inspirat din duhul și parfumul psalmilor răspândiți prin lansarea frumoasei cărți a profesorului psalmist  Daniel Nicolescu, intitulată sugestiv ”De la psalmistul David la psalmiștii români moderni și postmoderni”.

 În aceeași zi  s-au celebrat 100 de ani  de când  marele profesor Mihail Andrei a văzut lumina zilei  și 33 de ani de când  el a plecat  în căutarea luminii veșnice și a desăvârșirii îngerești, fără de care  viața sa  nu ar fi avut  continuitate  eternă pământeană.

  Acest strălucit apostol a trăit  și a muncit  toată viața călăuzit de filosofia lui Kant –„Cerul cu stele deasupra mea  și legea morală din mine”. Domnul Mihail Andrei  este  prototipul profesorului  extrem de pregătit, un etalon și un model desăvârșit, un strălucit om de cultură. Deși nu mai este demult printre  noi, din punct de vedere fizic duhul său va lumina  mereu sălile și  aleile  Liceului Pedagogic din Bacău, braț la braț cu distinsa doamnă, Limba română, ca o speranță a  dăinuirii binelui și frumosului.

  Tocmai de aceea spiritul său ne unește astăzi, aici, ne apropie unul de altul  și chiar ne contopește  în dragostea, recunoștința și prețuirea pe care  în mod anonim i-o purtăm deoarece a  încolțit  și rodit frumos lumina pe care a semănat-o în sufletele noastre cel pe care –l evocăm  cu sacralitate neștirbită.

 Despre  desăvârșitul profesor și om Mihail Andrei declar că mă mândresc foarte mult că i-am fost discipol și îmi amintesc că ori de câte ori ne aflam în preajma sa  eram cu toții mai buni, mai pregătiți și mai valoroși! De aceea îl comemorăm astăzi cu dragoste adâncă și cu emoție plăcută pe  dăruitorul de cultură și etică pură ca pe un mare pământean ce a lăsat în urma sa o dâră  luminoasă astrală. Merită cu prisosință o statuie de bronz în curtea Liceului Pedagogic Bacău, în  inima și conștiința  noastră distinsul profesor fiind un   exemplu mereu  viu.

  În semn de mare prețuire  față de dânsul am sădit iubirea ce i-o port prin transfigurare  în trei tei la geamul sălii de clasă  care  începând cu 22 noiembrie poartă  numele său. Sper și visez ca în fiecare an în preajma sărbătorii de Sânziene mirosul  florilor de tei și al mierei de albine să intre  în clasă și în școală și să se contopească  mereu și mereu cu Limba română, la fel de dulce și  de frumos mirositoare  pentru ca împreună cu Eminescu și cu marii scriitori ai literaturii române, să-i inspire pe elevi și pe profesorii lor!

  Tot acum și aici  merită să facem o adâncă reverență în fața unui alt meșter  în arta educației, recunoscut după felul unic în care muncește și se dăruiește, emeritul profesor Ioan Dănilă, pentru că s-a preocupat  cu bucurie și talent  de comemorarea  modelului său, pe care îl venerează cu adevărat! Astfel, ilustrul creator de artă didactică s-a opus vehement  ”înmormântării în uitare”  a magistrului predecesor, inspirat probabil și de  mesajul  transmis cândva  de  scriitorul Doru Dinu Glăvan în versurile:

”Minunată-i prietenia,

Cel mai scump și drag cuvânt,

O înțeleg numai aceia,

Care-n viață știu a fi

Omenoși cu oamenii!”

 Domnul  Mihail Andrei  are merite excepționale dar nici domnul Ioan Dănilă nu este mai prejos. Amândoi au fost croiți  din același diamant, fiind perfecționiști  reali care au alergat  umăr la umăr către excelență! Având  calități  intelectuale și morale  de excepție, s-au jertfit amândoi  eroic pe altarul educației în slujba formării  omului complet!

 Amândoi  s-au îndrăgostit  în mod iremediabil de aceeași  crăiasă a poporului nostru, Limba română, pe care au iubit-o cu o pasiune înaltă, contribuind la  înfrumusețarea ei!

 Mulțumesc bunului Dumnezeu că m-a iubit mult atunci când a făcut să-l am  ca profesor pe  domnul Mihail Andrei, că a iubit-o mult pe fiica mea Raluca atunci când  i l-a  dăruit ca profesor pe  domnul Ioan Dănilă, doi corifei ai culturii române! Îmi exprim toate  sentimentele de bucurie  când am constatat că  și astăzi la Liceul Pedagogic din Bacău  arde același foc spiritual  și că după 50 de ani nu am găsit aici cenușă! Plec fericit acasă și iau cu mine  foc din focul iubirii ce arde pentru această instituție de învățământ. De asemenea, mulțumesc doamnei directoare Baisan Lavinia pentru garanția perpetuării calității în arta educației.

    Nu-mi rămăne decât să mulțumesc mult eminentului profesor Ioan Dănilă și conducerii Liceului Pedagogic Bacău pentru delicatețea și harul cu care au așezat piatra prețioasă numită Mihail Andrei pe inelul amintirilor noastre, deoarece prin viața și opera sa didactică a rămas un profesor aproape mitic, pentru că a deschis larg  poarta iluminismului în această școală băcăuană pe care eu o iubesc enorm de mult.

 Astăzi sunt fericit că am fost în pelerinaj la locurile sacre ale tinereții mele, acolo unde m-am îmbpgățit spiritual și sentimental, acolo unde dorul a devenit o simfonie absolută a sufletului meu. Un absolut aproape ireal dar adevărat, un absolut construit cu inima și sufletul, dincolo de lumea obișnuită, un absolut încărcat de simțiri înalte, metafizice, pline de iluzii, de zei și de zeițe, cu care de multe ori m-am ținut de mână, o iubire absolută. Offf Doamne ! Numai eu știu, focul meu  doar un înger îl păstrează…

Plănge acum inima noastră într-un vers trist de dor,

Te venerăm iubite dascăl, cinstindu-te cu onor!

 Iar când cu adorație și durere privim toți înapoi,

Câte un domnu Andrei trăiește  sfânt în fiecare  din  noi!           Învățător  Geo  Cristea, Drăgugești, com. Helegiu, jud. Bacău