RĂSFOIND PRESA JUDEȚEANĂ – ”CĂRĂȘANUL”, REȘIȚA – ZI DE ZI, ÎN OCHII TĂI
Când iei în considerare că Primul Război Mondial a costat viața a aproximativ 40 de milioane de oameni în întreaga lume, pare aproape imposibil ca originea sa să fie atât de aleatoare. Cu toate acestea, asasinarea lui Franz Ferdinand a avut succes din cauza ghinionului.
Atunci când Arhiducele Franz Ferdinand al Austro-Ungariei și soția sa, Sophie, au vizitat Sarajevo în iunie 1914, s-au aflat într-un moment de tensiuni crescute între Imperiul Austro-Ungar și naționaliștii sârbi. În 1909, Imperiul Austro-Ungar anexase Bosnia-Herțegovina, iar naționaliștii sârbi doreau ca principatul să facă parte dintr-o nouă Iugoslavie unificată și liberă. În mijlocul acestor tensiuni, activiști studențești au format organizații precum ”Tânăra Bosnie” pentru a pleda pentru sfârșitul controlului Austro-Ungariei. Dar Tânăra Bosnie a primit și sprijin de la ”Mâna Neagră”, o organizație teroristă cu legături militare sârbe.
Guvernul Austro-Ungar știa de pericolul reprezentat de grupurile precum ”Tânăra Bosnie” și ”Mâna Neagră”, dar Ferdinand a ales să viziteze Sarajevo oricum, sperând că va calma tensiunile. ”Tânăra Bosnie” vedea vizita ca pe o oportunitate de a-l asasina și de a destabiliza guvernul Austro-Ungariei – mai ales că traseul călătoriei lui Ferdinand fusese publicat înainte de vizită.
În dimineața zilei de 28 iunie 1914, șapte membri ai ”Tânărei Bosnii” au așteptat să atace coloana de mașini a lui Ferdinand. Acesta călătorea într-un cabriolet cu partea superioară deschisă, iar planul era să arunce un dispozitiv incendiar înăuntru în timp ce trecea pe lângă ei. Cu toate acestea, în dimineața respectivă, acoperișul cabrioletului era ridicat. Asasinul potențial, Nedeljko Cabrinovic, a încercat totuși și a aruncat o bombă spre cabriolet, dar aceasta a ricoșat de pe acoperiș și a rulat sub alt vehicul din coloană, explodând și rănind doi soldați. Cabrinovic s-a predat aproape imediat, și se credea că asasinatul a eșuat.
După explozie, Ferdinand a dorit să viziteze soldații răniți. În drum spre spital, coloana de mașini a luat-o pe o stradă laterală și s-a oprit chiar în fața unui magazin alimentar, unde se afla întâmplător și un alt membru al organizației ”Tânăra Bosnie”, Gavrilo Princip. El a scos un pistol și a tras două focuri asupra lui Ferdinand, punând capăt vieții lui și celei a soției sale. Asasinatul a dus direct la izbucnirea Primului Război Mondial, totul din cauza faptului că șoferul lui Franz Ferdinand a ales greșit strada. Articol realizat de Mihai Matei (”Cărășanul”)
Absolvent al Facultății de Istorie și Științe Administrative (specializarea Istorie – Arheologie) a Universității din Constanța, în studiul”Lecțiile istoriei”, Gabriel Felician Croitoru a semnalat câteva ”elemente care, privite realist, ne-ar putea jalona dezvoltarea viitoare”. În acest sens a notat:„ În Războiul de Independenţă (1877-1878) armata română a plătit tributul de sânge, dar aproape că nu ar fi contat, în condiţiile în care obţinerea independenţei de stat a fost o chestiune de negociere politică (şi puţin şantaj al Marilor Puteri) şi nicidecum de acţiune militară. Şi tot atunci, după Tratatele de San Stefano şi Berlin, România a căpătat Dobrogea, la care nici nu visa, deşi îşi dorea cu ardoare reîntregirea Basarabiei, pentru că aici, mulţi dintre politicienii români (inclusiv prim-ministrul Mihail Kogălniceanu) mai aveau încă proprietăţi… La fel, în Primul Război Mondial, în care Europa s-a războit cu ea însăşi, armata română a fost total nepregătită pentru un efort care nu a fost calculat. Ţara noastră a intrat în război la doi ani de la declanşarea acestuia, timp în care devenise clar ce înseamnă operaţiunile militare din punct de vedere al resurselor umane, materiale şi financiare. Aşa se face că, în 1916, România avea foarte puţini tacticieni, ofiţerii fiind specializaţi mai degrabă în baluri şi defilări decât în operaţiuni de război, iar corupţia înalţilor funcţionari militari şi civili a făcut ca materialul de război de care dispunea armata să fie limitat şi învechit, net inferior faţă de cel al inamicilor.”