CRONICĂ   LA   CENACLUL  ”GEORGE  BACOVIA”   BACĂU

Într-un pas cu răsuflarea ce scrie ecouri de primăvară prin parc, grăbesc gândul spre întâlnirea de astă-seară, de la Biblioteca Județeană ”C. Sturdza”. Mă întâmpină un timp de așteptare croit cu interogații nerostite, priviri rotite și speranță de prezență… După un șir de ani cu o prietenie strict virtuală, iată că am privilegiul să o îmbrățișez pe doamna Cristina Ștefan, mulțumindu-i pentru invitație. Așteptările se împlinesc, sala se animă treptat. Coordonatoare a Cenaclului „George Bacovia”, doamna Cristina deschide seara  cu un „in illo tempore”: istoria constituirii acestui cenaclu. Se întâmpla în 2015, când scriitorul Calistrat Costin propunea unirea celor trei cenacluri active atunci: Lira21 (online), cenaclul „Octavian Voicu” și cenaclul Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor. De atunci și până în această seară, de 16 februarie, activitatea s-a desfășurat prolific, exceptând unele sincope temporale. Înțelegând istoria momentului, nevindecată de scris, prind cuvintele ca pe fluturi: unele îmi rămân, altele zboară. „Trebuie să prețuim scrisul (…) Oricine scrie este o valoare în sine.” spune doamna Cristina Ștefan, subliniind cele două direcții: promovare și dezbatere cu argumentarea opiniilor. Introducând autorii programați la lectură, aflăm că „ne întâlnim cu o poezie bună”. Bogdan Petcu, plecat din Bacău, a studiat doi ani la Cluj Filosofia, iar în ultimii patru ani, ascultând glasul inimii, s-a cuibărit în Iași. Spun „cuibărit”, pentru că aici a dat peste un cuib profesional, de viață și…literar, după cum singur mărturisește despre grupul mentorat de Radu Andriescu. Se împletește un dialog ce activează atmosfera: sfaturi, povești de viață, destăinuiri. Deși nu a finalizat studiile, pe Bogdan Filosofia l-a învățat să fie „atent la ce înseamnă un cuvânt (…) dacă citești mult, înțelegi mecanismele și poți reproduce!”, poetul mizând atât pe cantitatea, cât și pe calitatea lecturilor în procesul propriei formări. Vreme de doi ani a acumulat texte, a participat la Max Blecher de două ori, timp în care a înțeles că lucrurile sunt perfectibile și după alți doi ani de lucru a trimis la Charmides. După această introducere, ne-am afundat plăcut în liniștea lecturii, de mână cu modulațiile timbrului vocal: „Liniște în Berlinul de Est”, „Corpuri și corpusculi”, „Cel care privește”, ultimul poem fiind preferatul doamnei Cristina Ștefan: „teoria realității în poezie”. Ca o avalanșă de fluturi din care am încercat să croiesc ca pentru suflet o insignă meditativă, am prins versuri: „Sub cerul meu de semne”, „cuvintele au o față sensibilă”, „multă liniște socială”, „noi…încă vânăm!”. După lectură, opinii apreciative: „stilul e unitar, mi-amintește de Steinbeck (…) e un sentiment spontan, dar în profunzime spune mai mult” (C. Ștefan), „Poetul asta trebuie să facă: să spună! Toți poeții sunt în polemică cu cei de dinainte! Bogdan transfigurează omul contemporan.” (P. Isachi). După încă o lectură, un poem barbian aproape, răsar păreri diferite- catalizatori ai unui dialog polemic. E o seară interesantă! – „ar fi păcat să aluneci din secvențiale în suprarealism. Textele au personalitate (…) Aș alege Berlinul de Est.” (C. Ștefan), „Bogdan e modest. Și-a păstrat firescul. Cred că va avea un viitor.” (Violeta Savu) „are o muzicalitate interioară, e o poezie care merge prin cuvânt. Metafora asigură operei continuitatea.”(Mara Paraschiv), „e poezia generației sale (…) fiecare generație își caută propriul mod de creație!” (domnul președinte Dumitru Brăneanu amintește de Eminescu, care e atât de actual și astăzi, mulți scriu, puțini spun ceva!). Domnul Isachi revine cu o răstălmăcire contra autorului: „Poezia nu e meșteșug, e miracol!”. Prind curaj și alte voci: „ Bogdan e în altă ligă! M-aș bucura să fii sigur pe stilul tău! E posibil ca nu toți să înțeleagă, în adâncul acela se vede un tăiș. Tu te-ai gândit la cititor.” (Mioara Băluță), „m-a încântat că îmi oferiți posibilitatea să-mi aleg pasaje, e poezia care te provoacă să o recitești. Vă felicit ca zgârietor de hârtie!” (Ghe. Ungureanu).

Se produce deodată o fisură: Bogdan Petcu remarcă prezența în sală a profesoarei sale din liceu, doamna Mihaela Vasilache (foto 2), de la Colegiul Național  „Grigore Moisil” din Onești. Emoționați deopotrivă, se îmbrățișează, iar mărturisirile curg din nou: „Am venit provocată de amintiri!”. Se încheie astfel prima parte a activității, cu deschise ferestre spre nostalgie, purtând gândul încă pe străzile „Berlinului de Est”… Deja consacrată, după cum sublinia și Violeta Savu, poeta Mihaela Băbușanu, om drag cu care am interacționat și în alte frumoase împrejurări, ne aduce înainte poeme din volumul recent lansat „Semne și însemne”, zvâcniri scurte ale sufletului din care ecouă nostalgia, pe care Valeria Manta Tăicuțu le descrie în prefață având „lumina naturală a locului”.

Doamna Mara Paraschiv citește o recenzie/prezentare din care, în final, culeg un gând: „Totul se face istorie în poezia ei. Speră și trăiește prin cuvânt.”, iar doamna Cristina ne spune că poeta e „secvențială în inefabil!”. Dând culoare discursului, criticul P.Isachi apreciază „lirismul moldovenesc”, dar „evadarea ei în paradigma japoneză n-o înțeleg!”, motiv pentru care autoarea așază câteva cuvinte lămuritoare despre povestea ei: de la încercare, la pasiune și apoi, la succes (i-a apărut o carte în India!) Nici Bogdan nu ezită în a reliefa dimensiunea senzitiv-nostalgică și imagistică a poeziei Mihaelei, iar Violeta Savu amintește de tema regenerării, arhiprezentă în creația poetei. Ca un sumar al serii, se cer perspective: orizontul următorului volum se preconizează a fi departe. Vom vedea! Prezentă în sală, o tânără speranță a poeziei, Ștefania, este apreciată pentru atenția de care a dat dovadă pe parcursul întâlnirii. Doamna Tincuța Horonceanu Bernevic conchide prin a aminti rolul fundamental al recitării- cheie de înțelegere și interpretare a poemelor, autorii primind felicitările cuvenite. Lămuresc câteva nume pentru consemnare, mulțumesc pentru bucuria de a fi invitată, dau binețe și cobor, timp în care amintirea acestei seri curge în salturi greoaie pe spirala treptelor. Cultură există! Literatură se face! Oameni…încă mai suntem! Pentru ce atât negativism? Am mai coborât un rând de trepte, cele din exteriorul clădirii, nu înainte de a-mi încălța sufletul cu cizmele de cauciuc ale cotidianului , că doar așa treci prin viață…ș-apoi, într-un templu, n-ai cum altfel să intri, decât desculț sufletește. La bună vedere!           Articol realizat de  Mădălina  Andreea  Miron

Azi, vineri, 12 aprilie, la orele 17. Biblioteca Județeană„C. Sturdza” Bacău  va fi gazdă  Cenaclului ”George  Bacovia”. PROZATORI BĂCĂUANI vă așteaptă! Doru Ciucescu, Sorin Coadă, Dan Perșa, Adrian Lungu, Gheorghe Ungureanu. Să ne revedem cu bine și literatură bună!