În centrul municipiului Onești, aproape de Primăria Veche, trecătorii se opresc admirând panourile foarte moderne instalate în vara acestui an la împlinirea a 50 de ani de când marea gimnastă Nadia Comăneci a obținut prima notă de 10 din istoria Jocurilor Olimpice! Pe acest panou este scris pentru eternitate:”Drumul Nadiei nu s-a construit  dintr-un moment ci dintr-o succesiune de  zile, antrenamente, concursuri și reveniri. Pe aici trecea Nadia ca printr-o poartă discretă spre lumea performanței. Fiecare pas pe acest traseu  adauga ceva:mai multă încredere, mai multă disciplină, mai multă obișnuință în executarea exercițiilor sportive. În timp ce orașul Gheorghe Gheorghiu Dej (Oneștiul de azi)  își continua  propria dezvoltare, Nadia  își urma propriul drum, din ce în ce mai clar, din ce în ce mai aproape de  marile competiții. Drumul ei  continua dincolo de sală și dincolo de primele medalii. Continua spre competiții naționale, spre podiumuri internaționale și, în cele din urmă spre Montreal! Dar începutul lui a rămas la Onești, în această geografie a pașilor zilnici.”

FOTOGRAFIE  DE COLECȚIE ÎN CARE ”BRILIANTUL” GIMNASTICII -NADIA  COMĂNECI  ESTE SURPRINSĂ  CU  TEODORA  UNGUREANU  ÎNTR-UN  FRUMOS  JOC AL  COPILĂRIEI!

Răsfoind presa străină  am întâlnit  într-un ziar în limba engleză (”3 sears Europe”), un articol scris de Naomi Gherman, Master student in Cultural Diplomacy and International Relations at ”Babeș-Bolyai University” (Student la masterat în Diplomație Culturală și Relații Internaționale la Universitatea ”Babeș – Bolyai” din Cluj). Iată cum scrie ea fascinanta poveste a Nadiei Comăneci:” Într-o zi friguroasă de noiembrie a anului 1961, în micul oraș Onești din județul Bacău, s-a născut o legendă. Deși, desigur, nimeni nu știa încă acest lucru – nici măcar părinții ei. Nadia a fost primul copil al lui Gheorghe și al Ștefaniei Comăneci, fiind singura lor fiică. Era un copil incredibil de activ și energic, motiv pentru care mama ei a decis să o înscrie la gimnastică… Talentul Nadiei era mai mult decât evident pentru un ochi avizat. La vârsta de 6 ani, a fost selectată să devină elevă într-o școală de gimnastică – un program experimental inițiat de apreciatul antrenor Béla Károlyi. Acesta, văzând-o pe Nadia făcând  <<roți>> în curtea școlii, a decis pe loc că o dorește în echipa sa. A intuit că este excepțională și, într-adevăr, timpul i-a dat dreptate. Într-o zi, întreaga lume avea să afle acest lucru…”

Nadia Comăneci în primul său cantonament la mare!

Și ne este dezlegat ”întregul” mister:”La vârsta de 14 ani, Nadia era mândria și bucuria întregii națiuni. În cadrul Campionatelor Europene de Gimnastică Artistică Feminină din 1975, ea a concurat în cinci probe, obținând locul întâi în patru dintre acestea. Cât despre a cincea probă – poate vă întrebați – a ieșit pe locul al doilea. Toată lumea era cu ochii pe Nadia, atât în ​​țară, cât și peste hotare, iar Agenția Associated Press a desemnat-o <<Sportiva Anului>>. În 1976, s-a scris istorie! Așteptările privind evoluția ei la Jocurile Olimpice din 1976 erau uriașe, însă realitatea le-a depășit pe toate. Prestația sa la paralele inegale a șocat și a uimit întreaga lume. Era ușoară ca un fulg, dar puternică; tânără și fragilă, dar plină de forță și determinare. Era perfectă. A fost prima gimnastă din istoria Jocurilor Olimpice care a primit nota zece, nota perfectă! Timp de un minut întreg, lumea a stat pe loc, în timp ce milioane de perechi de ochi priveau spre tabela de afișaj. O atmosferă încărcată de confuzie, entuziasm și uimire a pus stăpânire pe totul. Se credea că o notă de zece – nota perfectă – este de neatins, imposibilă; așa ceva nu se mai văzuse niciodată. Tabela de afișaj nici măcar nu era concepută să poată afișa un asemenea rezultat; era, din punct de vedere tehnic, imposibil. Cu toate acestea, ea a reușit. A învins tehnologia, a transformat imposibilul în posibil și, cel mai important, a scris istorie!”

Naomi Gherman mai scrie despre Nadia Comăneci:” Și a continuat să câștige!La Jocurile Olimpice de la Montreal, a mai obținut de șase ori nota zece, revenind în România cu trei medalii de aur, una de argint și una de bronz. Apoi, în 1979, a câștigat pentru a treia oară consecutiv titlul european la individual compus, devenind prima gimnastă care a reușit o asemenea performanță. Nadia Comăneci va rămâne pentru totdeauna o legendă a gimnasticii. O etică a muncii extraordinară, ambiție și o hotărâre fermă, împletite cu o măiestrie excepțională, au transformat-o pe Nadia Comăneci într-o legendă a gimnasticii”.

În volumul ”Scrisori către o tânără gimnastă” Nadia Comăneci menționează:”Nimeni nu-ți va îndeplini vreodată visurile în locul tău, indiferent de lacrimi, crize de nervi sau orice altă formă de manipulare. Ți se pot oferi idei și o direcție, dar, în cele din urmă, trebuie să reușești pe cont propriu. Trebuie să-ți stabilești singur destinația și cel mai bun traseu pentru a ajunge acolo, căci nimeni altcineva nu cunoaște drumul!”

Nadia Comăneci  cu echipa  de gimnaste  împreună cu  antrenorul Bela Karoly

Prin performanțele sportive  pe care le-a obținut  Nadia Comăneci s-a făcut cunoscută în toată lumea. Japonezii o consideră ” o perlă de aur dedicată sportului pe care l-a practicat” . Performanța de a obține  prima notă de 10 perfect și talentul său strălucitor  au inspirat și inspiră  generații de sportivi din lumea întreagă.

 LA  MULȚI ANI, NADIA!

Fotografiile  acestui articol  fac parte din colecția profesorului oneștean Gheorghe Mănăilă  și ilustrează  primii ani  de gimnastică ai marii campioane Nadia Comăneci!