ÎN FOTO: INTERPRETA   DE  MUZICĂ   POPULARĂ   OTILIA   PURCARU

 

Așezările  băcăuane din zona de vest  a județului,  cu dealuri și văi, cu munți și cu susur de izvoare, de cântec și de dor, de a cuprinde întreaga priveliște, cu nume  ce au o  rezonanță deosebită  în sufletul oricui (Trotuș, Tazlău, Frumoasa, Pârjol, Băhnășeni) sunt și devin și mai cunoscute  prin oamenii acestor locuri. Închinându-și viața semenilor, ei ne bucură  cu tot ceea ce fac din adâncul sufletului, aducându-ne în privire  frumusețea acestor meleaguri, care  ”freamătă” parcă și în acordurile ”Rapsodiei Române”, a lui George Enescu.  O  îndrăgită  interpretă a  plaiurilor  moineștene  prezintă   frumusețea  cântecului și portului popular românesc  cu dragostea de a duce mai departe – prin vlăstarele de care  se preocupă – acest  nepieritor tezaur.  Din ”vatra”  trăirii și afirmării sale artistice (în zona  Moinești – Pârjol), interpreta de muzică populară Otilia Purcaru ne împărtășește  gândurile  sale într-un  interviu  acordat ”Amprentei de Onești”.

–  Când ați descoperit frumusețea muzicii populare și care au fost primii pași  pe drumul cântecului popular?

– Dragostea pentru muzică am simțit-o  cred, de când am început să percep lumea! Am avut în  copilărie  alături de mine pe mama care a fost educatoare și tatăl învățător, cele  două  bunici  care  doineau foarte  frumos.  În  casele lor se asculta tot timpul muzică populară. La vârsta  de  4 ani a fost prima mea  apariție în  scenă, la un eveniment  cultural  realizat  de  Școala  Generală  Tărâța (com. Pârjol),  unde am cântat  melodia  ,,Fata mamei, unde-ai fost aseară?”. Apoi au urmat participările la  serbările  școlare,  la concursurile  între licee… Am participat la multe  concursuri care aparțineau marelui   Festival  Național  ,,Cântarea  României”.

–  Ce modele  ați avut, de la debutul pe scenă?

– În activitatea mea artistică am întâlnit  cele mai mari vedete, reprezentative  pentru folclorul  muzical românesc, de la care  mi-am format  cele mai frumoase competențe în acest domeniu.  Fiind colaboratoare a Orchestrei profesioniste  ,,Plaiurile Bistriței” din Bacău  și  mai târziu a Ansamblului Folcloric ,,Busuiocul”, participând  ca  și  concurentă  în  festivaluri de  folclor de prestigiu, am avut plăcuta ocazie să întâlnesc mari personalități ale cântecului popular  precum doamnele  Sofia Vicoveanca, Veta Biriș, Irina Loghin, Maria Ciobanu și domnii Nicolae Furdui Iancu, Tudor Gheorghe, Grigore Leșe și alții. Pot să vă spun că la Festivalul Internațional de Folclor ”Maria Tănase” , care s-a ținut la Craiova și la Festivalul ”Cindrelul – Junii Sibiului”, unde am participat  ca și concurentă și m-am aflat printre laureați, am trăit această mare bucurie de a fi în preajma acestor nume sonore  ale folclorului românesc.

–  Cine v-a îndrumat și v-a ajutat cel mai mult în activitatea artistică desfășurată?

– Fiind născută  într-o localitate pitorească, acolo pe unde Tazlăul își  leagănă  apele împreună  cu  doinele, baladele și  ”Rapsodia Română” lui  George  Enescu și  acolo unde  literatura  noastră  populară predomină, în satul Tărâța, comuna  Pârjol,  județul Bacău, de la oamenii frumoși  și gospodari ai locului, care se întreceau  la muncile  câmpului dar și la învârtitul  horelor și  păstrarea  tuturor tradițiilor  și obiceiurilor, atât  ocazionale și  neocazionale, am deprins  cele  mai  elementare  abilități  și calități  artistice. Plecând cu un cufăr atât de valoros din vatra satului m-am prezentat la concursurile de gen, unde  de  fiecare dată m-am aflat printre premianți.

Trebuie să  amintesc și să aduc mulțumiri din suflet unor mari personalități din domeniu, pe care i-am avut ca mentori, m-au susținut și  mi-au apreciat sensibilitatea artistică și tot ceea  ce am moștenit  din  vatra  satului. Chiar  dacă  nu se mai află printre  noi și au plecat ,,în  lumea  cea  fără  de dor”,  le sunt datoare cu respect și prețuire: Doamnei  redactor Mărioara Murărescu, fost realizator și producător a  emisiunii ,,Tezaur folcloric” , compozitorului și folcloristului Constantin Arvinte  (foto 2) precum  și  compozitorului și profesorului Ludovic  Paceag. Cu deosebit respect îi mulțumesc  folcloristului și maestrului  dirijor, domnului  George Sârbu,  care  mi-a scris, orchestrat și dirijat câteva  cântece  pe  care le-am înregistrat împreună  la  RADIO ROMÂNIA în anul 1996, când a avut loc și debutul meu radiofonic. Mulțumiri  îi  datorez și  le exprim  și  pe această  cale dirijorului  băcăuan  Cristian Năstase,  care mi-a orchestrat cu măiestrie cele 17 melodii ale cântecelor imprimate pe  CD-ul ,, Ionel, sprâncene negre”! Și  nu în ultimul rând  vreau să-i mulțumesc  și  să-mi exprim recunoștința  și respectul față  de maestrul  coregraf  Petre Vlase, director al Ansamblului Profesionist ,,Busuiocul” din  Bacău, care a contribuit  prin atitudinea sa  ca manager  să  mă  formeze ca și interpret, invitându-mă  să  colaborez  cu  acest  prețios  ansamblu (foto 3 și 4), ocazie  ce mi-a prilejuit  apariția  în  emisiunea  veritabilă  de folclor ,,Tezaur folcloric”,  de  pe  TVR 1 !

       

– Care a fost cel mai mare succes?

– Cel mai mare succes a fost în anul 1991, când  am participat la Festivalul TOAMNA MUZICALĂ  BĂCĂUANĂ (foto 5)  și  unde  dintr-un  număr foarte mare  de concurenți, veniți  din  toată  țara, eu am obtinut trofeul festivalului. De atunci eu consider de fiecare  dată ,,un succes”  când  primesc mesaje și  semnale  că  publicul  îmi apreciază  cântecele!

–  De unde vin cântecele dumneavoastră? Prin ce se evidențiază zona folclorică pe care o reprezentați?

– Cântecele  mele  fac parte dintr-o zonă folclorică mai puțin valorificată, cuprinzând zona Văii  TAZLĂULUI  MARE,  unde m-am  născut și  zona TAZLĂULUI  SĂRAT   și a Văii  TROTUȘULUI,  pe care le-am valorificat, locuind peste 30 de ani în orașul  Moinești.  Repertoriul meu este alcătuit din doine, cântece  de  joc,  cu caracter satiric, cântece  de  dragoste  și dor și  cântece  de  nuntă, toate  culese  și inspirate din zonele amintite. Am  înclinat  mai mult  pentru  melodia  doinită, cântecul liric, chiar dacă  este  mai greu  de  interpretat și mai puțin  ascultată  de  public. În cântecul de  dragoste  și  dor  mă  regăsesc cu toate dorurile, durerile și bucuriile  mele!

Zona  de  unde  provin și  mi-am  cules cântecele  păstrează  și transmite  obiceiurile  și  datinile  de  Anul Nou printr-o prezentare unică  a ,,urăturii  cântate”  si mersul cu uratul  de  Sfantul Ioan,  pe  7 ianuarie  (satul Băhnășeni).  Pot  să amintesc și despre mersul cu  Colindul, Steaua,  Capra, Ursul –   toate acestea  având  un specfic  unic  zonal. Locuitorii din satul Băhnășeni  erau  renumiți pentru  meștesugul  prelucrării  lutului – olăritul.  Aici se făceau cele mai renumite  oale  de  sarmale (lumea îi  cunoștea  după  porecla  de  ,,pocrisari”,  care vine de la cuvântul  ,,pocris”,  ceea ce  însemna  capacul  de  pe  oala  cu  saramale…)  Jocurile  populare specifice  zonei  sunt :  Corăgheasca, Floricica,  Bârlădeanca…

– Ce momente  din activitatea artistică vă aduc cele mai dragi amintiri?

– Nu aș putea să  exemplific un anume moment…  Da! Cred că pentru un interpret de muzică  populară  orice moment artistic  susținut și apreciat de public rămâne o frumoasă amintire și un imbold  de a-și continua drumul!

   

– Care  este, din  repertoriul dumneavoastră, melodia pe care o iubiți cel mai mult?

– Și de data aceasta trebuie să vă răspund că toate cântecele mi le îndrăgesc  foarte mult! Dar cântecul ,,Roata așa, ca la Pârjol” are o poveste aparte! O poveste ce-mi amintește  de  un moment  din adolescență, când  ”se anunța” un spectacol la Pârjol (comuna mea natală),  cu Orchestra ,,Plaiurile  Bistriței”,  dirijată  de  maestrul George Sârbu și  interpreții  reprezentativi  ai Bacăului – Anton Achiței, Ion Coșa, Mariana Lungu, violonistul Ion Drăgoi, clarinetistul  Gheorghe  Năstase,  acordeonistul  Constantin Proboțeanu… A fost un  spectacol pe care l-am urmărit cu sufletul la  gură ! Amintirea  de  atunci mi-am conturat-o într-un  tablou imaginar pe care l-am descris cu mare drag în cântecul ,,Roata așa, ca la Pârjol”

–  Cu ce gânduri urcați de fiecare dată pe scenă?

– Dorința mea este  să transmit generațiilor viitoare ce mi-a plăcut și am învățat de la oamenii din sat – CÂNTECUL  POPULAR!

– Sunteți prezentă la evenimentele culturale  ale Moineștiului… Ce proiecte de viitor aveți?

– Spun cu mare bucurie: DA, sunt prezentă! Fiind cadru didactic la Școala  Gimnazială  ,,Tristan Tzara” din  Moinești și coordonatoarea grupurilor folclorice de copii CETINA și CETINIȚA, de la această scoală, particip  de  fiecare  dată  cu drag, atât eu cât și  împreună cu copiii din grupurile folclorice amintite, la  toate  evenimentele / activitățile  culturale  unde suntem invitați. Trebuie  să menționez cu mândrie că  agenda culturală a  municipalității este foarte bogată, lucru ce oferă  o exprimare  artistică  diversă  și  de fiecare dată mă regăsesc / ne regăsim și noi în program…

Ca și proiecte de viitor? Sper să treacă pandemia  cât mai repede și să-mi vină curajul să  continui înregistrările  cântecelor  pregătite pentru  următorul  CD.

– Un mesaj celor dornici  de a îmbrățișa  cariera artistică…

– Să  fie  călăuziți de  modestie,  de respect pentru publicul ascultător  și de  perseverență pentru a păstra autenticitatea  cântecului popular!   Interviu  realizat de  Ion  Moraru