Directorul Muzeului Național de Artă al României, Erwin Kessler, a prezentat conceptul și amploarea expoziției „El Greco. Migrantul: De la icoana bizantină la expresionismul internațional”, considerată cel mai ambițios proiect expozițional internațional realizat în România în ultima jumătate de secol. La prezentare a participat și Ioana Ciocan. Ministru al Culturii (în foto 1).

Expoziția urmărește parcursul artistic al lui El Greco (Dominikos Thotokopoulos., pe numele său), de la originile sale în Creta, formarea în Italia și consacrarea în Spania, până la influența pe care opera sa a exercitat-o asupra artei moderne europene. Alături de capodoperele artistului, sunt reunite lucrări din Evul Mediu până la avangarda secolelor XX și XXI, care ilustrează dialogul dintre tradiția bizantină și modernitatea occidentală.

Publicul va putea descoperi lucrări de Tintoretto, Tițian, Parmigianino, Picasso și Kokoschka, dar și de Hans Eder, Hans Mattis-Teutsch, Nicolae Tonitza, Iosif Iser, Lascăr Vorel, Olga Greceanu și Victor Man.

Lucrările expuse provin de la muzee europene de prim ordin, de la Prado și Thyssen-Bornemisza din Madrid și Muzeul de Artă din Toledo, la Muzeul Capodimonte din Napoli, Accademia di San Luca din Roma, Galeria Națională din Bologna, Muzeul Național Picasso Paris, Muzeul Belvedere din Viena, Neue Nationalgalerie din Berlin, Colecția Pinault din Paris, Muzeele Benaki și Galeria Națională Soutsos din Atena, Muzeul de Artă din Pilsen și Galeria Națională din Zagreb, precum și de la o serie de muzee și colecții din Ungaria și România.

Această expoziție va fi deschisă  între  27 noiembrie 2026 – 28 februarie 2027, la  Muzeul Național de Artă al României din București. Curatori: Mălina Conțu, Erwin Kessler, Cosmin Ungureanu.

Desy  Demeter: ”Frumuseţea tablourilor lui El Greco atrage atenţia regelui Filip al II-lea, un mecena al artei, care îl cheamă pe pictor la Madrid şi îi încredinţează câteva comenzi. Când artistul îi prezintă regelui „Martiriul Sfântului Mauriciu„(posibila  replică sau original este aflată astazi in patrimoniul Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti), pe care acesta i-l comandase, suveranul este nemulţumit. Pictorul, afectat de reacţia regelui, se întoarce pentru totdeauna la Toledo în anul 1583…

În pofida dizgraţiei regale, în atelierul pictorului activitatea este intensă… Chiar şi astăzi, El Greco continuă să surprindă. Preţul pe care l-a plătit pentru originalitatea sa a fost uitarea, care va dura până în secolul al XIX-lea. El Greco a avut câţiva ucenici, însă nici unul demn de a-i continua arta. Numai Velázquez, care nu şi-a ascuns niciodată admiraţia faţă de pictura lui El Greco, poate fi considerat un continuator al artei sale. Respins de clasicismul secolului al XVIII-lea, El Greco va fi mai târziu recunoscut drept unul din cei mai mari creatori. În Franţa, admiratorii lui El Greco vor fi Delacroix, Millet şi Manet. Picasso va nutri o adevărată fascinaţie faţă de opera maestrului din Toledo, fapt oglindit în multe dintre tablourile din perioada albastră. Creaţia lui El Greco devine şi punctul de referinţă al avangardei expresioniste germane. Secolul al XX-lea îl repune în drepturi pe cel mai mare pictor mistic al tuturor timpurilor!”