”Poate că poezia este un moft…”

”Poate că poezia este un moft…”

BIVUAC   LIRIC

 

Despre fluturi

 

 

Poate că poezia este un moft al

celor care au foarte mult timp

la dispoziție

poate că poezia este o scuză

când nu ți-ai îndeplinit dorințele

așternute cu grijă pe hârtie

în careul „urgente și importante”

poate că poezia e ceea ce ai de spus,

dar psihologul e plecat în concediu

și nu ai bani de spovedanie

Pentru toți cei care nu au ajuns

pe Câmpiile Elysee

în ciuda tuturor străduințelor

poezia e un panaceu al speranței

al lui „ai răbdare și se va împlini”

permisul de trecere la porțile vanității

către necunoscutul zilei de mâine

cu tăceri printre rânduri

acolo fluturii lui Morfeu

poposesc și așteaptă.    Versuri  de  Amelia   Stănescu

 

Rătăcire

 

Nicăieri

nu se ascută mai bine sabia

decât sub masa împăcării.

Nicăieri

nu găsești un zbor aproape perfect

decât în sfera unui ou,

unde zace speranța de pasăre.

Nicăieri

nu apar metafore mai perfecte

decât într-un poem nescris.

Nicăieri

fumul nu este mai negru

decât în curtea bibliotecii,

unde ard cărțile după revoluție.

Nicăieri

vrabia nu zboară mai liber

decât peste sârma ghimpată

a frontierelor ce ne despart.

Nicăieri

cerul nu este mai albastru

decât în ochii copilului

ce urmărește adormirea ploii.

Nicăieri

nu vei găsi adevărul

dacă îl vei căuta pe cărări deja umblate.

Nicăieri

vulturii nu sunt mai grași

decât deasupra unor societăți de șoareci.

Nicăieri

nu va fi mai multă umbră

decât sub umbrela adusa de-acasă.

Nicăieri

ciorile nu sunt mai negre

decât în amintirea despre ele.

Nicăieri

plânsul nu este mai sincer

decât într-o lacrimă ascunsă de lume.

Nicăieri

nu dispare ura și disprețul

decât în naivitatea noastră.

Suntem naivi,

dar nicăieri nu mai găsești

oameni ca noi,

oameni ce-și caută neamul…   Versuri de  Marin Gherman

Aceste două  frumoase poeme  au apărut în Revista ”Conta”, nr. 41 – 42 (2026), editată la Piatra Neamț.

 

 

Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române cuvântul ”bivuac” are ca  semnificații două  înțelesuri: 1. Staționare temporară a trupelor în afara localităților sau a taberelor; porțiunea de teren pe care se face această staționare. 2. (Rar) Adăpost al alpiniștilor sau al turiștilor (mai ales în timpul nopții).

 Dorindu-ne mereu PACE  alegem varianta a doua, cu o fotografie realizată de o perseverentă alpinistă din Iași, Doina Toma. Ea  ne certifică faptul că ”Munții României sunt absolut fantastici, cu peisaje care emoționează și te cheamă și în alt timp.”  Chiar și al poeziei!

 

 

 

 

 

Distribuie articolul!