Continuăm să urăm ”scoțînd de la naftalină” un plugușor  pe care-l rostea George Pruteanu:

 

„Aho, aho

copii şi fraţi,

staţi puţin, nu vă miraţi:

<<GEO-RGE>>  e  <<agricultorul>> –

aşadar: cu Pluguşorul!

Aho, aho, copii şi fraţi,

dumneavoastră nu mînaţi,

însă eu treb’ie să mîn

ca în spaţiu să rămîn,

că am numai 5 minute

care se scurg foarte iute.

Vai şi-amar de capul meu,

că îmi este foarte greu:

cum să spui chestii profunde

în 300 de secunde?

De unde să le tot scoţi,

la bunici şi la nepoţi?

Cum să faci să aibă miez,

dar şi haz şi chichirez?

Să fie şi-un pic savante,

dar şi cu niscaiva poante,

că prea multe lucruri hîde

ne fac să uităm a rîde,

şi bine a spus Nichita:

<<rîsu-plînsu>>  ni-e ursita!

Ia mai mînaţi măi, hăi-hăi!

 

 

 

Fac eu etimologie,

dar în ţară-i sărăcie.

Eu vorbesc de radicale,

da’ mulţi n-au ce pune-n oale

şi, cam cum ar spune Bulă:

<<e mai bună-o barabulă>>

decît orice vocabùlă,

că-mi spune Pruteanu-o vorbă,

da’ nu pot s-o bag în ciorbă.

Cartea pe stomacul gol

e cum a zis Sartre Jean-Paul.

Foarte buni Goethe şi Heine,

dacă ai ghete şi haine.

Mult mi-e drag Sextil Puşcariu,

dar vreau să am şi-un salariu.

Întîi un pic de iahnie,

de unde filosofie!

Că pînă la Sadoveanu,

te papă Remeş Traianu’!

Pîn’la us-i-o-um- EU,

se face de baftă leu’,

pîn’la i-orum-is-os,

ajungem piele şi os!

Ia mai mînaţi, măi, dacă puteţi,

dacă nu, nu!

Hăi, hăi!

 

 

 

Acuma, dragi gospodari,

cetăţeni şi boieri mari,

nici aşa să n-o luăm,

că ne de-cer-ve-li-zăm!

cu ce crezi? Cu Pluguşorul!

Ia mai mînaţi-mă, măi, hăi-hăi!

(…)

 

 

 

La granguri eu le-aş ura

sa facă şi ei ceva

ca să supravieţuim,

că-înc-un pic şi o mierlim!

Şi-n discursurile lor

să nu mai tot spună-n cor

că mergem din spor în spor

cînd se vede ca pe apă

ca dăm din groapă în groapă!

Unde ne mînaţi măi??? hăi-hăi!

 

 

 

Fraţilor din Parlament

eu le-aş ura la moment

un stil ceva mai prezent,

şi la vorbă şi la port;

mai puţin pe-aeroport,

sau pe terenuri în şort,

şi lefuri ceva mai blînde,

că doar n-avem minţi bolînde

să ne credem mai presus

decît cei ce ne-au suspus!

Şi mai urez s-avem parte

de acorduri ca la carte

-ntre Subiect şi Predicat

şi-ntre Vorbit şi Fumat!

Şi-o urare pentru voi:

Marko, Frunda, Verestoy!

Ştiţi că eu le zic pe şleau:

voi nu mă vreţi, eu vă vreau!

Iar dacă vi-s foarte drag,

kösönom şi guten Tag!

Ia trilingviţi măi, hăi, hăi!

 

 

De urat aş mai ura,

că am de unde lua

şi stau bine la tumult,

da’ mi-e să nu ur prea mult.

Doar o vorbă vă mai spun:

La mulţi ani şi noroc bun!

Cum v-am urat şi-altă dată,

repet, că-i adevărată:

Nu trăim numai prin pîntec.

Viaţă nu e fără cîntec.

Porcul rîmă, vaca paşte –

omul însă om se naşte

să se-ndemne a cunoaşte;

de-aia vă zic vorbă mare:

doar cu gîndul la mîncare

am fi parcă nişte fiare;

doar cu gîndul la parale,

am fi nişte haimanale.

Humă suntem, trecătoare,

dar ce-i scris în Cărţi nu moare.

Numai cine-i tolomac

trăieşte doar prin stomac.

Dar e cazul să-i dau zorul,

c-o să spună privitorul

că-s pus pe minţit poporul.” – George Pruteanu

 

Foto 1 a fost realizată la Parada obiceiurilor de  iarnă care a avut loc  zilele trecute la Moinești. Iată că sunt străini care  adoră și iubesc  România!  Unii dintre ei (destul de mulți!), ”nu numai că  se integrează  dar au  și  respect pentru țara în care trăiesc” – după cum   menționează ”invidiindu-i  un pic” chiar românii care lucrează în străinătate!

 De la același eveniment de la Moinești, foto 2 a ajuns la  ”Explore Britain – Travel and Holiday Lets” Londra! Și ”de s-ar putea scrie cu cerneală  invizibilă”, englezii au comentat  sec: ”macabru!”