”Un câmp de margarete poate însemna un câmp de flori sau dorinţe.” – Ștefan Cînepă

 DE  LA   LEGENDĂ   LA    SIMBOL!

Se spune că Margareta era o prințesă din cale afară de frumoasă, care la naștere fusese promisă Împăratului Florilor. Însă, la 16 ani Margareta se îndrăgostește de un prinț nespus de atrăgător și viteaz. Cei doi plănuiesc să fugă împreună. Împăratul află și îl provoacă pe prinț la duel. Cei doi se bat în săbii și în paloșe trei zile și trei nopți și în final prințul este ucis. Speriată și îndurerată Margareta fuge în munți. Împăratul Florilor era pe urmele ei. Văzând că nu are scăpare,  se roagă ,ca mai bine să moară decât să se căsătorească cu cel ce-i ucisese  iubitul. Ruga îi este ascultată. Îndurerat și conștient de greșeala făcută Împăratul Florilor o transformă pe Margareta într-o  floare albă, simbol al inocenței, purității și iubirii. De aceea , fetele și băieții rup pe rând, petalele margaretelor, așteptând ca cea din urmă să-i  ofere răspunsul  la întrebarea „mă iubește,  nu mă iubește?”

– Cavalerii medievali purtau ghirlande din flori de margarete, împletite de către doamnele lor, pe câmpurile de bătălie sau în turniruri, ca semn de afecțiune și apărare a onoarei iubitelor lor.

– Margareta este un nume care sugerează idealism și simplitate. O persoană cu numele de Margareta va crede în dragoste și în destin.

– În creștinism, margareta este considerată a fi floarea Sfintei Maria Magdalena, fiind numită și „magdalena” sau „floarea inocenței”. În secolul al XV-lea, margareta devine în iconografie și un simbol al inocenței copilului Iisus.

– Margaretele sunt și stelele pământului. Se spune că, cu multe milioane de ani în urmă, stelele trăiau pe pământ. Într-o noapte însă, din motive neștiute, stelele au dispărut pentru a apărea mai apoi pe bolta cerească. În locul lor au apărut margarete, considerate de atunci ca fiind stele ale pământului.     Articol realizat cu sprijinul doamnei Rica Vartolomei, din Suceava (foto și text)