La Cotroceni

La   Cotroceni

Din  vârful  condeiului…

 

Am intrat în curtea largă a Palatului Cotroceni fără așteptări, dar cu dorința de a vizita, dacă tot l-a deschis  Ilie Bolojan pentru popor.  Oamenii de pază ne-au controlat în rucsacuri, o doamnă  chiar și prin pipăire, să nu ascund  vre-un obiect interzis perin pantaloni. Am trecut prin acele porți care ”bipăie” ca la aerroport, am stat la  coadă la bilete (70 lei de persoană) , am primit hartă  și indicații cam ce traseu să urmărim, de la o doamnă  drăguță.

De abia ce-am făcut primii pași în grădină, că m-am oprit și m-am enervat. Și fără să știu cum, din negura vremurilor,  am început să fredonez  în gând celebrele versuri ale celebrei cântări: ”Dacă aș fi pentru o zi președinte / Țineți minte, aș lăsa România amanet,  fără cuvinte / Dacă aș fi pentru o zi președinte / V-aș amaneta pe toți și nu m-ați prinde…”

Acolo carevasăzică, și-au plimbat corpurile Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Iohannis, acolo, în acea splendoare făceau și desfăceau, unii crezându-se căpitani, alții împărați, în timp ce noi… Și aici oricine poate completa pe linia punctată episoade din propria  viață, influențată de deciziile acelor  -escu și acelui Iohannis.

Grădinile Cotroceniului sunt o slendoare cu rozmarini și castani roz  și iriși, cu amfore și coloane grecești, cu havuzuri, cu trepte și piațete iar ansamblul de clădiri de la Cotroceni – care include Palatul Cotroceni (sediul Administrației Prezidențiale), Muzeul Național Cotroceni și Biserica Cotroceni – este impresionant.

”Nu e opulență” a ținut să ne spună un domn, atunci când am intrat în biserică și ne întrebam dacă  ceea ce pare a fi foiță de aur chiar este? Da, este!

Nu e  opulență? Totul e  opulență în acel domeniu prezidențial, ridicat de Casa Regală și de Ceaușescu! Totul e făcut  să epateze, să lase cu gura căscată  oaspeții din străinătate sau cetățenii care veneau  cu jalba-n proțap! Nu mă miră că  Iohannis se credea împărat când era luminat de candelabrele alea imense, , când călca pe marmură,  când ședea pe jilțuri și făcea numiri…

Mă gândesc mereu la frumusețea de la Cotroceni și mă întreb cei care se plimbă prin acele grădini, să primească  alți președinți din alte state în acele saloane, cum să negocieze pentru binele nostru, să reprezinte interesele românilor? Nu am  un răspuns!            Articol realizat de  Violeta Balion (Focșani)

 

 

 

Distribuie articolul!