În ultima săptămână social-media ne forțează să gândim că ora de religie în școală reprezintă un mare compromis și o mare controversă. Eu aș rezuma că este de folos și este o mare binecuvântare. Despre cine cum și ce predă în acea oră mai vorbim.
Ora de religie nu este doar o disciplină din orarul școlii, ci un loc în care copilul învață să-și pună întrebările cele mai importante despre sine, despre sensul vieții și despre Dumnezeu. Într-o lume în care informația se înmulțește, dar înțelepciunea pare tot mai greu de găsit, educația nu poate fi deplină fără formarea conștiinței. Așa cum învață Biserica Ortodoxă, omul nu este doar trup și minte, ci și suflet, iar sufletul are nevoie de hrană la fel de mult cum are nevoie mintea de cunoaștere.
Am fost ani la rând profesor de religie și preot, iar cea mai mare dovadă că această misiune nu a fost zadarnică nu se află în cataloage, ci în oamenii care au rămas aproape. Foști elevi, ajunși părinți, medici, ingineri sau muncitori, m-au căutat în momentele lor de cumpănă, nu pentru că le-aș fi oferit răspunsuri spectaculoase, ci pentru că învățaseră că există un loc unde pot găsi un cuvânt de nădejde. Legătura dintre profesorul de religie și elev nu se sfârșește odată cu ultimul clopoțel; ea continuă, adesea tăcut, prin încredere, sfat și rugăciune.
Ortodoxia ne învață că iubirea se măsoară prin purtarea de grijă față de aproapele. Tocmai de aceea, ora de religie nu urmărește doar transmiterea unor cunoștințe despre credință, ci cultivarea milei, a iertării, a responsabilității și a respectului pentru demnitatea fiecărei persoane. O societate poate avea oameni foarte instruiți, dar dacă le lipsește conștiința, riscă să-și piardă sufletul. Iar un popor care își uită rădăcinile duhovnicești se aseamănă unui copac falnic, dar lipsit de rădăcini: poate rămâne în picioare o vreme, însă prima furtună îl va doborî.
De aceea cred că ora de religie își are locul firesc în școală. Nu ca privilegiu, ci ca mărturie că educația adevărată nu formează doar profesioniști, ci oameni întregi, capabili să distingă binele de rău și să nu-și piardă speranța atunci când viața îi încearcă. Iar dacă, peste ani, un fost elev își amintește nu doar o lecție, ci și omul care i-a întins mâna într-un moment de nesiguranță, atunci înseamnă că ora de religie și-a împlinit, cu adevărat, rostul. Preot Nicolae Zaharia, Protopop al Protopopiatului Onești
*Părintele Nicolae Zaharia a transmis zilele trecute un emoționant mesaj tuturor elevilor care au promovat Examenul de Bacalaureat! În acest mesaj se menționează: ”Astăzi nu celebrați doar o diplomă, ci rodul anilor de muncă, al nopților de studiu, al emoțiilor și al curajului de a merge mai departe. Bacalaureatul nu este destinația, ci doar una dintre porțile prin care viața vă invită să pășiți spre propriul vostru destin.
Mulțumiri și prețuire profesorilor care au semănat cunoaștere, au format caractere și au rămas alături de elevi cu răbdare și dăruire. Un dascăl adevărat nu transmite doar informații, ci aprinde lumina care îi ajută pe tineri să-și descopere drumul. Recunoștință părinților care au fost sprijin neclintit, care au încurajat, au sperat, au făcut sacrificii și au înălțat rugăciuni. De multe ori, acolo unde puterile omenești se opresc, începe lucrarea tăcută a credinței. Să nu uitați niciodată că succesul se clădește prin muncă, dar își găsește adevăratul sens atunci când este însoțit de smerenie, bunătate și credință. Dumnezeu ne deschide drumuri, însă ne lasă libertatea și responsabilitatea de a le străbate cu demnitate.
Vă doresc tuturor ca acest început să fie binecuvântat, iar fiecare pas făcut de acum înainte să vă apropie nu doar de împlinirea profesională, ci și de înțelepciunea de a deveni oameni de valoare.. Felicitări, absolvenți! Dumnezeu să vă călăuzească pașii și să vă dăruiască puterea de a transforma fiecare vis într-o faptă bună și fiecare reușită într-un prilej de a face bine celor din jur”.