În ziua de 12 septembrie, în cadrul celei de-a X-a ediții a Festivalului de Teatru și Film „Hayastan”, am avut bucuria și privilegiul de a prezenta volumul „Reginele Armeniei”, semnat de Arsen Arzumanyan și Mariam Gevorgyan.

A fost una dintre acele întâlniri în care o clipă deschide porți către secole. Prin cuvânt, am pășit împreună într-o lume în care istoria își schimbă glasul, iar timpul capătă chip de femeie.

„Reginele Armeniei” este o călătorie către rădăcinile unei civilizații în care mitologia, istoria, puterea, frumusețea și memoria se întâlnesc într-o țesătură fascinantă.  Anahit, Astghik, Nane, nume venite din adâncul mitologiei armene, poartă simboluri ale fertilității, frumuseții, înțelepciunii, protecției și forței sacre a femininului. Apoi, reginele reale ale istoriei, femei care au cunoscut splendoarea coroanei, responsabilitatea puterii, neliniștile destinului și greutatea deciziilor. Între zeiță și regină se întinde un fir nevăzut, continuitatea feminină.

Unul dintre cele mai fascinante capitole ale acestei călătorii este cel al podoabelor. Coroana, colierul, aurul, piatra prețioasă, metalul și ornamentul devin alfabetul unei civilizații.O  bijuterie spune o poveste, vorbește despre rang, credință, identitate și apartenență,  păstrează strălucirea unei epoci, atingerea unei mâini, semnul unei credințe și memoria unui popor.

Aurul păstrează lumina unui veac,

piatra păstrează tăcerea timpului,

ornamentul păstrează memoria unei civilizații.

Dincolo de obiect, autorii au descoperit povestea, dincolo de frumusețe, memoria! Privind către Armenia, gândul a călătorit firesc și către propria noastră istorie, către femeile care au lăsat urme adânci în memoria României, Doamna Chiajna, Regina Elisabeta și, mai ales, Regina Maria, chipuri feminine în care se întâlnesc forța, cultura, eleganța, curajul și devotamentul față de țară.

Două popoare, două istorii,două spații culturale,  și totuși, aceeași nevoie profund umană de a păstra memoria prin chipuri, simboluri și povești.  Și poate aceasta este frumusețea adevărată a unei cărți, să creeze punți între trecut și prezent, între mit și istorie, între obiect și poveste, între oameni și culturi.

Festivalul „Hayastan” este, de zece ediții, un asemenea spațiu al întâlnirii, un loc în care teatrul, filmul, literatura, muzica și arta apropie suflete și deschid ferestre către alte lumi.

Mulțumesc autorilor,  Arsen Arzumanyan și  Mariam Gevorgyan, pentru această incursiune atât de profundă în memoria Armeniei și pentru darul de a ne apropia de o lume în care istoria se poate citi și prin frumusețe.

Mulțumesc Festivalului „Hayastan” pentru această întâlnire în care cuvântul a devenit punte, iar trecutul a devenit, pentru câteva clipe, prezent.Aceată prezentare a fost o călătorie prin timp, o întâlnire cu memoria și cu acea forță tainică prin care femeia devine purtătoare de destin.

Unele cărți se citesc cu ochii,

altele se citesc cu sufletul,

iar cele cu adevărat prețioase deschid porți către timp.

Și, da,  istoria își poate ascunde cele mai tainice mărturii în lucruri aparent fragile,

într-o coroană,

într-o piatră,

într-un ornament,

într-un chip de femeie,

într-un cuvânt care a supraviețuit veacurilor.

La Festivalul ”Hayastan” de la Bacău, Armenia ne-a vorbit prin reginele sale. Astăzi, povestea lor continuă prin cei care aleg să o asculte, să o păstreze și să o ducă mai departe.

Timpul poate trece peste tronuri, peste imperii și peste oameni, dar memoria își găsește mereu o formă în care să rămână, iar uneori, eternitatea începe cu o pagină.        Articol realizat de   poeta  Elena Stoica (SElena),  din Bacău  în exclusivitate  pentru  AMPRENTA   DE   ONEȘTI