Omagiu pentru marele actor

 – la 33 de ani de la dispariția sa ( inspirație din presa vremii)

 

12 DECEMBRIE 1983

Incredibilă veste ! Amza Pellea, omul , actorul, dragul nostru Nea Mărin – nu mai există !

În gerosul decembrie al anului 1983 a inghețat o inimă mare, caldă, generoasă. Ne-a fost răpit un prieten ce ne era tuturor apropiat pentru că știam, simțeam că iși trăiește viața  spre  a presăra  bucurii în calea noastră.

El s-a format, el s-a gândit pe sine în raport cu lumea , pentru că – înainte de a fi actor sau, poate împreună cu asta – a fost un om minunat, care-și gândea sentimentele și-și trăia gândurile. Dintr-un asemenea om mare și  generos nu se putea ivi decât un actor pe măsură.

S-a confundat cu tot ce era omenesc, firesc , spontan, spirit popular , fără morgă de vedetă , fără  ostentație, calm, senin, cu un râs atât de sănătos încât  se  prăbușeau  toate frunțile încruntate  la picioarele sale.

Actor de teatru și de film, profund în amândouă  meseriile,  învăluind cu privirea totul într-un lan de grâu sau într-o frumoasă ninsoare de decembrie , stăpân pe sine, dar încordat și necruțător cu tot ceea ce e fals și retoric.

Acesta a fost Amza Pellea.

Generos și tandru , hâtru și saltimbalc, alunecând  prin roluri între sublim și abject .

El a simtit în personajul său cantitatea de omenie capabilă să-l facă major; el a intuit în personajul său o cale fertilă de dialog cu lumea.

Vocea lui Amza e ca și el: un lung ecou al unui suflet dornic să iasă la lumină, spre a se bucura o dată cu noi, pentru noi. Amza Pellea fiind foarte oltean era român și fiind foarte român era universal.

Avea în el din naștere noblețea unei tristeți , ca o calitate a vieții preschimbate în gest de artă pură.

A încetat să bată –  una din cele mai nobile inimi care pulsau în spațiul  culturii  românești; s-au închis  pentru  totdeauna  ochii care ocroteau o imensă  ironie asănătoare moral , s-a stins un zâmbet de o mare puritate și caldură , închizând în arcuirea lui cea mai semnificativă  expresie  a  chipului românesc de a se bucura râzând.

Este poate un lucru la îndemana nimănui să ai tot atâția  prieteni cât spectatori și el i-a avut. Este aproape de neconceput să fii un actor de mare succes și să nu ai dușmani și el nu i-a avut . A fost un om și un actor pentru toată lumea .

L-am iubit pentru că impunea respect, și l-am respectat pentru că-l iubeam.

Să-l păstrăm în amintire – asa cum a fost; cu fața-i strălucind de veselie și o ardentă  dragoste  de  viață. Căci așa  a fost AMZA PELLEA.

Pentru tot ce ai facut pentru noi iți multumim că ai existat.

Cu pioșenie,

   Prof. Nicolae Ciorobea,  Onești

 

MINUNAȚILOR ACTORI

 

Zi de lacrimi și suspine

Pentru tine , Nea Mărine .

Cine azi să te mai plângă ?

Domnu – ncepe să vă strângă !

 

Caragiu și  Bibanu

Hossu sau Marin Moraru

”Badia” Ernest Maftei

Frumosul George Motoi !

 

Bănică , Nicolaescu

Și Steluța  lui  Popescu,

Papaiani, Pintea Adrian ,

Albulescu, Beligan !

 

Doamne , cum v-ați dus cu toții ,

Îndurerând simțul morții !

Și acolo printre sfinți

Ramâneți așa cuminți !

 

Bunule actor oltean

Domn de țară, Decebal

Viteaz și miliardar

Copleșit cu mare har:

 

Trăim din urarea ta

Făcută cu inima .

Ochii lăcrimând mereu

Lacrima ne-o ștergem greu !

 

Nea Marine, Nea Marine ,

Actor de teatru și filme,

Ne-ai străbătut toată firea

Ne-ai dăruit nemurirea!

 

Ajungând  acolo  sus

Amza al nost așa a zis :

”Mă fraților, că venirăm

Hai să nu ne mai mirăm .

 

Să trimitem pe Pământ

Gânduri  de  la Duhul Sfânt .

Nădăjduind  că, orice – ar fi

Cândva  ne vom întâlni!”

 

Cu evlavie !

Prof. N. Ciorobea. Versuri  scrise  la 12 decembrie 2018 – 35 de ani de la disparitia marelui artist AMZA PELLEA