REVISTA   REVISTELOR   LITERARE – ”SPAȚII  CULTURALE”

 

VERSURI  DIN  REVISTA  ”SPAȚII  CULTURALE”, NR. 64, REVISTĂ  DE  LA  RÂMNICU  SĂRAT, REDACTOR ȘEF – VALERIA   MANTA   TĂICUȚU

 

 

SALVEAZĂ-MĂ   DE  PRAGURI

 

Mereu, un prag ce urcă

și altul, încet coboară,

nicăieri o scară,

doar ceasul ce-a trecut

 

 

 

și, vremea mea, mereu,

pe ducă,

mă leg  de tine, amintire,

în jur, aceeași risipire,

nimic din aurul durut.

 

 

 

Mereu un prag, o treaptă,

două,

Una ce urcă spre zenit

și alta, nevăzută,

lin coboară;

nicăieri o scară,

doar cer … și atâta  infinit-

 

VORBEȘTE-MI  DE DRAGOSTE

 

 

Vorbește-mi de dragoste,

risipitorule,

nu te mai ascunde în adâncul tăcerilor

vinovate.

Sparge toate oglinzile care te mint…atunci

când strigi:

”n-am fost decât o apă ce-a curs  neîncetat

într-un vaier,

într-un timp al nimănui”.

 

 

 

Întoarce-ți privirea, spre mine, ca-ntr-un rit…

și lasă-mă să te-aduc la liman,

acolo unde diminețile întreabă de tine

și toate poveștile de iubire  se răsfață

în fiecare oază și gând însorit.

 

 

 

Vorbește-mi de dragoste,

risipitorule,

nu mai alerga prin ploile uitate de soare.

Dansează cu zânele ierbii prin luminișuri

și lunci

și poate atunci vei putea înțelege

de ce iubirea nu moare

și doar tu te ascunzi (timorat)

atunci când ora argintată te curtează.

 

 

 

Vino, risipitorule,

În praguri ce se-aprind…când înserează.    Versuri de Valentina  Becart

 

 

  „Ușor sentimentală, confesivă, delicată, poezia Valentinei Becart  pare firul invizibil, chemat să împartă lumină, să fie ”punte unde întunericul  e plin de zel”… Dincolo de valențele  sinestezice (acel amalgam de simțuri, cu recurență în text), poemele Valentinei Becart aduc în prim plan obsesia zborului, a evadării, a depărtării, teme circumscrise nevoii de  eliberare, descătușare prin actul de creație…” – Valeria Manta Tăicuțu