Din  urmă  cu  un  an… 

”Spiritul Crăciunului, la Cașin?  Era destul de nedefinit cu vreo 40 de ani în urmă pentru copiii ce colindau! Umblam pe ulițele întunecate și dacă nu aveam neamuri chivernisite  nu ne alegeam decât cu câțiva bănuți! Printre altele, de Anul Nou  am fost  cu obiceiul  <<Jianu>>, căpitan în oastea lui Tudor Vladimirescu!” ne-a mărturisit Constantin Tudose.  Curios,  se spune că acest obicei nu  se practica în zona Olteniei ci în sud – estul Moldovei,  la originea acestui obicei fiind  piesa ”Jianul, căpitan de hoți!”, care a fost scrisă în jurul anului 1850 de Matei Millo (actorul ce a întruchipat  pe Chirița) și I. Anestin. Cum această piesă a fost jucată  în multe din localitățile Moldovei, devenind celebră ”s-a întâmplat ca un spectator impresionat de spectacol să pună în scenă, în satul lui, piesa lui Matei Millo, într-o viziune proprie iar această variantă locală a intrat în folclor” – după cum a menționat jurnalistul Ticu Ciubotaru într-un articol publicat în 2016 în  ziarul ”România liberă”. Totuși, este de evidențiat faptul că în județul Olt, în comuna Găneasa, satul Izvoru, este un obicei  – ”Banda lui Iancu Jianu” – menit să rememoreze faptele  acestui legendar  personaj, care a stat ascuns  în pădurile din împrejurimile localității menționate. Astfel, în ziua de 1 ianuarie ”Banda lui Iancu Jianu” (cu Anul Nou, Anul Vechi, Împăratul, Iubita și haiducii lui Iancu Jianu),  umblă prin  zonă arătând  prin  această scenetă cum personajele bune le înfruntă pe cele rele și triumfă binele.

Dar cum s-a întâmplat la Cașin cu reapariția  acestui frumos obicei – Jianul?  ”Iscrășind” (”născocind”) a căuta  originea  ”Jianului”  nu l-am lăsat pe Constantin Tudose până nu ne-a povestit în amănunt această frumoasă poveste. Ea arată  că din nou la Cașin  „A FOST ODATĂ CA NICIODATĂ!” :”Pentru că și frații mei mai mari au mers cu acest obicei, cum am spus, în urmă cu  aproape 45 de ani am fost și eu cu  <<Jianu!>>  Cam de  două decenii  am început să rescriu textul – pentru a nu – l uita!  Tot așa, cam de atunci, în preajma fiecărui an nou îngânam textul și melodia  respectivă, nădăjduind că poate cândva acest obicei va reînvia pe ulițele satului natal.  <<Scânteia>> și  energia am căpătat-o la Bruxelles, unde, în toamna anului trecut, am participat la o frumoasă  activitate  în cadrul  manifestărilor  celebrate de sărbătorirea  Anului Internațional  al Satului  Românesc,  la care am vorbit românilor din diaspora  <<de ale noastre, d-ale  țăranilor dăn Casin>>.  Despre  <<Obârșia Mioriței>>, despre porțile  de  lemn cu  trei  stâlpi cu acoperiș, despre  Parada  căruțelor cu coviltir și despre  <<Jianu>> , care  este  un teatru popular cu replici  nenumărate dar și cu multe cântece. Cei care m-au ascultat atunci în capitala europeană Bruxelles  m-au împins să fac pasul către a re-face  această tradiție”.

 La vremuri noi…

Și aflăm de la Constantin Tudose și … reînnoirea  frumoasei povești:” De  <<Focul lui Sumetru>>  eram aici, în  <<inima parcului>>  din Cașin și l-am zărit pe  consăteanul  Vasile (Lică) Oproiu. Copiii se jucau cu telefoanele mobile când eu l-am întrebat pe  al meu vecin: <<ce ar fi să facem din nou obiceiul popular Iancu Jianu?>>  A  îmbrățișat dintr-o  dată ideea, la fel ca toți ceilalți cărora  m-am adresat în continuare.  Vasile Cuciureanu  știa textul,  Cristi Roșu era elev la școala din sat când  a fost cu  <<Jianul>>; au acceptat și Costel Brânză (care și-a făcut costumație <<de turc>>), Adrian Dragu și Ionuț Gosav, acestora  alăturându-se Ionică Grozescu (de 61 ani) și eu – Constantin Tudose , cu un an mai tânăr! Am primit și sprijinul Primăriei comunei Cașin iar la repetiții  toți, plini de solicitudine, au muncit seară de seară! Este de remarcat faptul că niciunul  dintre cei menționați nu mai urcaseră  pe scenă în ultimii 30 de ani iar când  ne-am pornit la acest drum nu exista deloc recuzită pentru ceea ce voiam să facem. Așa se face că … pe  scena Căminului Cultural Cașin am adus o cioată acoperită cu cetină de brad dar și bolovani ce aveau mușchi pe ei,  <<puști, pistoale>> … Mai mult, la solicitarea  <<Cetei lui Iancu Jianu>>  s-a extins scena  de la Căminul Cultural!

Ca și cum nu ar fi fost de ajuns noutatea  ne-am gândit să prezentăm și un colind  de ceată bărbătească,  după ce în anii din urmă au apărut, interpretând  colinde,  <<Suratele>> din acest sat! Așa că  în spiritul Crăciunului, cu  <<cojoace ciobănești >>   pe ei – aidoma celor ale grupului  folcloric condus de  Gavril Prunoiu, <<fratele nostru>>, cu origini în  culmile Muscelului- bărbații au  interpretat un colind specific păcurăresc cu următoarele versuri : <<Noi, ciobanii din  Cașin / Am plecat să colindim / Pe răcoarea muntelui / Și arșița câmpului / Fie iarnă, fie vară /  Noi umblăm numai pe – afară / Dimineață până-n sară /  Iar altaru- nostru este / Cerul care ne păzește / Și primim veste De Sus / Că s-a  născut Prunc Iisus / Mulțumim lui Dumnezău / C-a trimis pe Fiul Său / Mulțumim noi Doamne Ție, / De-acum și până-n  vecie!>>”

Frumoasele armonii ale acestui colind au fost cadențate cu câte trei bătăi de bâte la fiecare al doilea vers, astfel că  atmosfera a devenit una sublimă, cea mai potrivită și pentru continuarea tradițiilor păstorești de pe meleagurile Cașinului. Constantin Tudose a menționat: ”A fost ca o dorință împlinită, cu aceeași vajnici interpreți ai  <<Jianului!>> Păi cum altfel, la Cașin fiind  cojoace (sarici) din belșug, acestea găsindu-le ușor la crescătorii de oi! În fabricarea saricilor  cășunenii erau vestiți – chiar  Ion Creangă a pomenit în  <<Amintiri din copilărie>> de  <<sarica de  Cașina>>, din ținutul Bacăului!  Ne-a fost ușor și cu căciulile  țuguiate…precum acoperișurile caselor cășunene din vechime! Și apoi Cașinul are   numărul  cu  cele mai multe oi  raportat la suprafața de pășune…  Aici sunt Dealul Stânii, Bulzișul iar Drumul Oilor e vechea denumire a satului Curița… Transhumanță adevărată,  balada  <<Miorița>>  sintetizează minunat  totul!”

Încercând a păstra  verva  pătimașului cășunean Constantin Tudose (”fără de care multe lucruri frumoase și evenimente deosebite nu ar fi avut loc în această comună”- după cum a declarat prof. Constantin Comănici, fost director al Școlii Generale Cașin),  căutăm a întreba ”cum să nu fie  remarcat  acest colind de ceată la întâlnirea colindătorilor  cu credincioșii din bisericile Cașinului?” Și ne povestește Constantin Tudose:”Am început întâi să colindăm în mica biserică  monument istoric din satul Curița, unde am văzut cum multe femei au plâns… Părintele  Ionuț  Căciulă – care  știe foarte multe colinde –  a mărturisit  că pe acesta nu l-a auzit niciodată și fericit duhovnicește a împărtășit  un fapt deosebit: <<Trebuia să se întâmple odată!>>  La  Biserica Muntenească  <<Adormirea Maicii Domnului>>  părintele Daniel Iordan ne-a primit cu brațele deschise. El ne-a mulțumit  stăpânindu-și cu greu  emoțiile și încântarea, fiind și mărturisitorul gândului: <<aștept colindul până în vecie!>>   În  <<Catedrala satului, la Biserica dân Jos>>, spațiul  a fost mult mai generos pentru colindători dar și pentru creștinii prezenți la slujba religioasă. Aici, la <<Biserica dân Jos>>,  în urmă cu 50 de ani am văzut pe ultimul cășunean  care mergea la Sfânta Biserică  gătit în costum popular tradițional.  Mi-l amintesc pe Moș Gheorghe Costea – un om de frunte al satului nostru –  cum venea acolo în straie populare și uite, că acum s-a întâmplat ca și colindătorii  <<cetei Jianului>>  să apară  tot  așa, în costumele tradiționale ale acestor locuri, să-i  colinde pe bunii creștini și pe <<păstorul>>  lor – preotul Marius Cojocaru!    Mi s-a mai împlinit o năzuință, un vis – același Moș Gheorghe Costea  s-a regăsit din nou să intre în biserică, spre mirarea tinerei generații și  încântarea  celor mai în vârstă! Preotul Marius Cojocaru,  bun orator, a mulțumit  cetei de colindători, atmosfera sărbătorilor de iarnă fiind una  deosebit de  frumoasă, mai ales că alături de noi a fost și  solista de muzică populară Gabriela Comăneci (care a cântat mai multe colinde) precum și  <<Suratele dăn Cașin>> ”.

 Prețuire  pentru  trecut, fapte pentru  prezent  și nădejde pentru  viitor

Dar a mai fost ceva emoționant la Cașin la cumpăna anilor 2019 – 2020: premierea, cu  câte  o  plachetă și Diplomă de excelență acordate unui număr de  două  personalități ale comunei, la inițiativa  primarului Daniel Soroiu.  Primul  dintre evidențiați a fost profesorul  Constantin Comănici și remarcăm faptul că  în anii 1965 – 1969  el a contribuit –decisiv, ca director! – la înălțarea noii clădiri a Școlii Gimnaziale Cașin iar în timpul cât a fost director al Căminului Cultural  a reușit ca formații artistice ale  comunei să se claseze pe locul II pe țară (în cadrul Festivalului Național ”Cântarea României”).  Aceste lucruri sunt fundamentul  pentru premierea sa la ceasul sărbătorilor de iarnă, prof. Constantin Comănici  găsind pilduitoare cuvinte pentru  sublimele  clipe de  cinstire a activității sale.”Sunt obligat să recunosc că o frumusețe ca  <<a Jianului>>  nu mi-a  fost dat să întâlnesc după Revoluția din 1989. Cașinul a avut performanțe artistice de prestigiu la Festivalul Național  <<Cântarea României!>> Vă felicit și nu pot să trec cu vederea  pe folcloristul  și autorul  de cărți  Constantin Tudose, ce face ca  să fie păstrate și cunoscute frumoasele tradiții ale Cașinului! El s-a implicat în multe activități și prin eforturile sale a reușit  să impună numele comunei Cașin în țară și nu numai!”, a declarat  prof. Constantin Comănici, mărturisind:”Pentru mine nu  există decât trecut. Prezentul este incert iar viitorul este al altora”.

Adus de la 500 km distanță pentru a participa la acest eveniment profesorul Vasile Solomon (fost cadru didactic la Școala Generală Cașin timp de  câteva decenii), a  primit în mijlocul  și din partea cășunenilor o plachetă și Diploma de excelență  pentru promovarea artei dramatice în rândul elevilor. Fericita premiere a avut loc într-un moment astral al timpului – deși au trecut  peste  45 de ani de la  montarea, cu scenografie  a  unor piese de teatru, în sala Căminului Cultural  Cașin  se mai aflau câțiva din tinerii ce jucau teatru atunci!  Cine crede că timpul șterge  – pe nevăzute !- cele mai frumoase momente din viață se înșeală amarnic! În pragul de a împlini vârsta de 85 ani profesorul Vasile Solomon a recitat ”cu glas duios”, asemeni  strecurării unui pârâu molcom printre desișuri , balada ”Miorița”,  mult apreciată la Cașin prin organizarea de simpozioane naționale  pe această temă, în  ultimii ani. Astfel, asemeni  ”cadențelor” unui fluier duios , profesorul Vasile Solomon a murmurat în liniștea  ce a cuprins sala Căminului Cultural Cașin :”Iar dacă-i zări, / Dacă-i întâlni /  Măicuţă bătrână, /  Cu brâul de lână, / Din ochi lăcrimând, / Pe câmpi alergând, / Pe toţi întrebând / Şi la toţi zicând:  /  <<Cine-a cunoscut, / Cine mi-a văzut / Mândru ciobănel, / Tras printr-un inel?>>”, pentru ca apoi  să menționeze:”Sunt foarte bucuros că am reușit azi ca să fiu martor la această plăcută manifestare culturală, la continuarea  <<Jianului>>  pe meleagurile Cașinului. Viața mea a fost în mijlocul cășunenilor! Am venit un tânăr  profesor,  artist și plec un bătrân, dar neuitat de lume! Așa a fost viața mea! Mă bucur că văd o sală plină!”

Ținând  ”isonul” de a reuși o  relatare exactă a întregului eveniment Constantin Tudose a precizat:”Deși a avut loc într-o seară de vineri, sala Căminului Cultural  Cașin a fost neîncăpătoare! Iar scena  era împodobită cu brăduți și crengi, cu frunze din codru – asemeni unei frumoase poieni!”  Și pentru a  evidenția  și frumoasa adunare din fața Primăriei comunei Cașin, care a avut loc la cumpăna dintre ani – când  imboldul ”mânați băieți, mânați / caii vremii înspumați!”  a adus  fascinația  obiceiurilor de Anul Nou, același Constantin Tudose a relatat cu  multă savoare ”mocănească” cum ”lumea aștepta Urșii de la Dofteana! Dar mulți au venit să vadă <<Iancu Jianu>>, să audă bătaia  bâtelor… și câte unul își mai ștergea câte o lacrimă! Odată cu prezentarea obiceiurilor de iarnă s-a produs iarăși un fapt extraordinar,  astfel că au fost decernate alte două  Diplome de excelență  și câte  o plachetă meșterului popular Neculai Comăneci (Nea Nicușor) și nepoatei sale, Gabriela Comăneci – mesageră a folclorului la nivel național și internațional! Ea a primit cu mare  recunoștință această diplomă,  încă din copilărie fiind ajutată să studieze muzica de bunicul său Neculai Comăneci. Cu toții am  putut remarca  emoția trăită de această cunoscută interpretă a cântecului popular, Gabriela Comăneci, ce în fața tuturor  cășunenilor a mărturisit că este  fericită că s-a născut în acest sat!”

Este de menționat faptul că  pentru  cioplitorul în lemn a unor fascinante modele (numai de el știute și închipuite) – Nicușor Comăneci, reprezentanți ai Muzeului Național al Satului  <<Dimitrie Gusti>> și de la Institutul Național de Etnografie și Folclor  <<Constantin Brăiloiu>> – ambele din București,  ”au adunat lucruri” pentru a fi pornit  un studiu  de  caz  ca meșterul  cășunean să fie declarat  <<Tezaur uman viu>>.

Având  o viziune largă asupra întregului  ”univers  spiritual” al Cașinului, prețuind foarte mult ”tot ce  crește din seva”  acestui meleag,  Constantin Tudose a mai punctat: ”Sunt speranțe mari ca tânăra generație  să nu uite  și să continue tradițiile specifice  CELEI MAI ÎNCHEGATE COMUNITĂȚI DĂ MUNTENI A MOLDOVEI, ADICĂ SATUL CAȘIN. Deja  <<Suratele>>  (acel grup de fete ce fac legământ pe la 10 – 11 ani să fie prietene și surori pentru tot restul vieții)  sunt la a  patra  generație și colindă în straie populare gospodăriile porților de lemn cu  trei stâlpi și acoperiș, contribuind și ele astfel la un <<spirit al  Crăciunului>>, un spirit identitar local important.  Și pentru că suntem la sfârșit de an  2020 nu se cuvine să treacă fără a pomeni că se împlinesc 400 de ani de la prima migrație  ( din 1620),  a  muntenilor din  Rucăr și Dragoslavele. Aceștia, după ce au pribegit prin Transilvania, s-au așezat cu temeinicie pe cursul mijlociu al râului Cașin  –în vatra actuală a satului cu același nume –  înfrățindu-se  cu moldovenii de pe loc, consolidând și punându-și amprenta vizibilă și acum în localitatea declarată de specialiști ai Academiei Române MARCĂ  IDENTITARĂ  LOCALĂ,  REGIONALĂ  ȘI  NAȚIONALĂ!  LA MULȚI ANI  CĂȘUNENI!”                Ion  Moraru