Cuza Vodă – România!

Cuza  Vodă – România!

UNIREA  PRINCIPATELOR  (ALEGORIE) – ULEI PE PÂNZĂ  DE NICOLAE GRIGORESCU (ÎN FOTO)                                                                                       

                                                                                Vodă Cuza
                                                                                     către țărani

24 ianuarie 1859

Aídoma cinstirii din bătrâni
se fac bănuții mei de lacrimi
scăpați fărâme printre gene.
Cu apele de stele, ușor
trecute-n brazdele solemne,
de fierul vostru – plug de pâine,
prin bălării și șoapte aspre
de nevedit tăciunii dinspre
mâine.
Ce blând, Măria Ta, se
profețește clipa,
simțind prin chin
și junghieri de veacuri
cum frații își dau mâna,
dintr-o tulpină retezând hotare,
călcate-adânc de of-ul câtor
mume –
palmele semințe-amestecând
țărâne.
Mai sunt balauri de stârpit
și iazme vârcolace
prin undele cleioase de
vinovat dudău,
mai sunt cătușe-n lume de
venin
care aménință cu umbre
bordei de mere busuioace.
Și-n cumpăna Unirii, moș Ioane,
arată-mi Amândoi obrajii
să-i potopesc cu sărutări de
fiu,
ca-n Veșnicie să trec Puntea,
să mă alin la pieptul ierbii,
când noaptea îți ostoaie
fruntea.

Dan Sandu

La  acest  moment liric  dezvăluim cititorilor ”Amprentei de Onești”   poezia ”Hora lui Cuza Vodă”. Ea a fost scrisă de Dimitrie Bolintineanu, cel care l-a numit pe  domnitorul Alexandru Ioan Cuza  <<Ludovic al XI-lea al românilor… >>, ”ce avea acel spirit de a se face plăcut prin manierele sale, la toți aceia care-l vedeau pentru prima oară… Domnul Cuza era de stat mijlociu. Avea părul blond închis. Ras la față. Fruntea largă. Peptul larg. Privirea inteligentă. Scutit de pleșuvie”.

Hora lui Cuza Vodă

 

Cât om fi toţi în unire
Nu ne frică de peire
Nici de ura ce dezbină.
Nici de sabia străină,
Nici de-amară asuprire,
Nici de lanţuri şi hrăpire
Trageţi hora mare, mare,
De la munte pân-la mare.

Locul ţări, o dreptate
Simte paşii cei de frate
Şi tresare-n bucurie
Ca în timp de vitejie
Calul suflă, saltă, bate:
Focul peptul lui străbate…
Trageţi hora mare, mare,
Din Carpaţi şi pân-la Mare

Fala iese din morminte
Şi ne-aduce nouă-aminte.
Lupte mari strălucitoare
Nume pline de onoare,
Fala veche şi bătrână
Trece în inima română
Trageţi hora mare, mare,
De la munte pân-la mare.

Trageţi hora lată, lată
Că mi-e inima-necată
Şi la glasul de Unire
Curge plâns de fericire
Mâine spada românească
Poate încă să lovească
Trageţi hora mare, mare,
Cuza calcă pe hotare.

Trageţi hora, vântul bate
Şi în ţărmuri depărtate
Duce veste de unire,
Duce veste de mărire;
Căci a ţărilor Unire
Ne va duce la mărire…
Trageţi hora mare, mare,
De la munte pân-la mare.

Trageţi hora şi mai mare
Cuza sfarămă hotare!   Versuri de  Dimitrie Bolintineanu

* În dorința de a da continuitate  admirabilei idei de la Sărbătoarea Zilei Culturii  Naționale, prin prezentarea în mediul virtual a creațiilor  literare  proprii  închinate  Geniului  poeziei românești, membrii Cenaclului literar – artistic ”George Călinescu” din Onești au reușit un lucru deosebit și la aniversarea a 162 de ani de la înfăptuirea Unirii Principatelor Române,  de la 24 ianuarie 1859. Astfel, pe pagina  acestui cenaclu de pe rețeaua de socializare Facebook au publicat emoționante poeme închinate Unirii Principatelor Române mai mulți creatori de frumos: Marius Andrișcă, Ștefan Epure, Cristina Iscru, Constanța Caităr, Corneliu Cristea, Ștefania Pușcalău și Valentin Rădulescu (președintele cenaclului).

 

 

 

 

 

 

Distribuie articolul!