O altă veste tristă zguduie  cultura  băcăuană: ieri 13 februarie, la  puține zile după ce a împlinit –la 30 ianuarie – frumoasa vârstă de  79 ani, a încetat din viață  scriitorul Calistrat Costin, președinte timp de mai mulți ani a Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România! Autor a numeroase volume  de poezii și adevărat om de cultură, care a fost prezent, cu spiritul său ironic și  mereu cuceritor ”în forul” mai multor instituții  culturale băcăuane,  Calistrat Costin  este cel care  ”a supravieţuit modelor literare, generaţiilor şi promoţiilor, reuşind să ilustreze câte ceva din toate” (după cum se menționează pe site-ul Bibliotecii Județene ”Costache Sturdza” Bacău).  Calistrat  Costin  a fost director al Teatrului de Animaţie (1979 -1985 şi 1997 – 2005) şi al Teatrului „Bacovia” din Bacău (1989 -1996 şi 2001- 2005).

Reporterului  cucerit de personalitatea  acestui mare scriitor băcăuan îi stăruie în privire  multe clipe și amintiri frumoase, una din acestea fiind din  octombrie 2015, de la a V-a ediție a Festivalului ”Toamna  Bacoviană”. Săptămânalul ”Onești Expres” a  notat de la  acest eveniment, la care   scriitorul Dumitru Brăneanu (având atunci  ca ”dregători” ce l-au ajutat pe poeții Petru Scutelnicu și Ioan Prăjișteanu),  a acordat  atât premiile festivalului dar și Premiile Revistei ”Plumb” și ale Filialei Bacău ale Uniunii Scriitorilor: ”Ca într-o admirabilă  întrecere sportivă ștafeta a fost preluată de  poetul Calistrat Costin, președintele Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România, care observând că  premiile revistei Plumb constau în  lucrări ale unor cunoscuți pictori băcăuani, a punctat ironic faptul că  <<săracii pictori dau săracilor scriitori… >> Încununat cu laurii unui  premiu  romașcanul Mircea Bostan a declarat  <<Mă simt evadat  din carcera nopții , dimineața fiind  arestat  de armata cuvintelor… >> Despre prozatoarea Doina Cernica (autoare a volumului  <<Călătoarea, cititoarea>> președintele Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor a  menționat: <<ea a smuls corabia literaturii din lanuri și a dus-o pe mări și oceane>>”

Vorbind despre marele poet George Bacovia într-un interviu  acordat  scriitorului Dumitru V.  Marin pentru un post de televiziune din Vaslui, Calistrat Costin menționa:”Bacovia este un băcăuan de-al nostru, care și-a avut viața lui, a  trăit cum a trăit  și a scris cum a scris. Aici a dobândit, s-a încărcat, marcând literatura română  printr-o notă aparte! Aceasta îi este importanța! Este  o celebritate a  locului iar trecerea lui prin viața noastră, a băcăuanilor, prin viața noastră românească, a lăsat aceste semne, pentru care-i suntem recunoscători!”

Din sufletul acestui  mare om al locului – ”vărsător , din zodie de pace” – Calistrat Costin, prezentăm un buchet  de poezii ale sale (publicate în revista Ramuri – Craiova, nr. 11 / 2013).

 

 

NAUFRAGIU

 

 

 

Semnale tulburi din valurile mării,

 

plutim spre niciunde, S.O.S.

 

la voia întâmplării,

 

am fost uitaţi, abandonaţi, trădaţi,

 

corabia, paharul nostru de neant,

 

cu pânzele în flăcări

 

încă rezistă,

 

mirajul face tumbe în umbre calde,

 

abisul de smaralde pare primitor,

 

îi dăm ocol, ne oglindim în sinea lui,

 

cerul ne soarbe lin,

 

o brumă de speranţe mai avem,

 

lebede albe planează pe ţărm,

 

naştere de înmormântare,

 

lebăda neagră, călăuza dispare,

 

suntem salvaţi,

 

a renăscut Bruegel…

 

 

ORFEU

 

 

 

Prinţ trac, vlăstar de muză,

 

îmblânzitor de fiare,

 

viersuitor divin,

 

martir al fanteziei de-a nu orbi

 

deplin

 

la-ntoarcerea-ntre vii

 

din păguboasa vânătoare –

 

omul acesta minunat

 

cu inimă de zeu

 

şi gând imaculat

 

ne-a dăruit legat

 

un snop de imnuri

 

şi-ndemnul blestemat

 

ca să ne adăpăm pe săturate

 

la vama nemuririi

 

din apa mereu proaspăt otrăvită

 

în balta amintirii…

 

 

ÎNŢELEGERI

 

 

 

 

De-o vreme-ncoace îmi tulbură

 

dulcea mea lene

 

(să-i zicem… intelectuală)

 

o sumă de neînţelegeri:

 

una ar fi că personal nu mă mai

 

înţeleg cu

 

Doamna Lume,

 

alta că Doamna în chestiune nu

 

vrea să mai audă de mine!

 

Un ghiuj vechi de-o sută de ani

 

m-a lămurit:

 

„băieţică, eu îţi cânt că-n lumea

 

asta nu-i nimic de înţeles,

 

aşteapt-o pe aialaltă”!

 

 

 

AŞTEPTĂRI

 

 

 

Aştept să-mi dea muguri de aripi

 

în umeri, în piept, în frunte,

 

în inimă,

 

s-ajung şi eu în ceruri,

 

să nu mai simt pământul…

 

Paserile văzduhului parcă sătule

 

de zboruri,

 

aşteaptă în legea lor

 

să le crească

 

în loc de aripi pereche de braţe

 

să aibă parte, şi ele,

 

de îmbrăţişări, ca oamenii…

 

 

Versuri de Calistrat Costin