Prin  sprijinul  publicațiilor  occidentale (de această dată din Belgia, de la  ”Gazet van Antwerpen”), prezentăm   cele mai sugestive  fotografii cu  eclipsa de soare care a avut loc în urmă cu două zile.  Parțial, această eclipsă  a putut fi văzută  și în  unele zone din țara noastră.

În această  eclipsă   luna a acoperit soarele, însă marginea exterioară a rămas  vizibilă, ceea ce i-a făcut pe oamenii de știință să numească fenomenul „inel de foc”. Efectul complet „inel de foc”  a fost  vizibil doar  în Canada,  unde ”luna  părea să scoată o mușcătură din soare”, transformându- se  într-o formă de semilună. Alăturăm  acestor  frumoase  imagini cu   surprinderea  eclipsei în mai multe  locuri din lume… un buchet  de  versuri din creația  poetului oneștean  Valentin Rădulescu. În aceeași zi, a eclipsei  parțiale  de  soare, el a împlinit o frumoasă  și venerabilă  vârstă! Un fericit prilej  pentru a-i  ura  un sincer  LA  MULȚI  ANI!

 

Foto 1, 2, 3 Eclipsa în  Canada și la New York

Cerere

 

Domnilor contabili ai cerului,

Vă rog,

nopțile nedormite

nu mi le treceți în cont.

Martor cinstit

îmi e patul,

știe cât alerg înainte –napoi și de-a latul.

 

 

Zilele  trudesc din greu

să-mi pot plăti avocatul

la  judecata de apoi.

 

Unul sau doi…

 

 

Dezamăgire

 

Doamne, nu-ți mai caut chipul

desenat cu  cretă colorată

pe zidurile închisorilor lumii.

Mai nou,

dezamăgit,

nici vântul

nu mai vrea să-l sărute.

 

Foto 4, 5 – În China  și în Olanda

Reverie

 

Am visat, o spun fără ocol,

că eram un discobol

aplecat pe art  de  timp

într-o piață din Olimp.

N-aruncam sfioase discuri

pline de nisip și riscuri

-ochi de buhă –

sau petale  vii de maci

printre tinerii  copaci.

Zvârleam piatră după piatră

focului pe stinsă  vatră,

vorbe calme sau porunci

viselor, nevolnici prunci,

să  ne  scape în ăst an

din pântec de cal troian.

 

 

Gând nou

 

De ce nu  tace pasărea  aceasta

când Cișmigiul e pustiu?

Spre  cine trimite năpasta,

Mult prea devreme, mult prea târziu?

 

 

Soră mi-e unda scăpată din frâu

de  lacul ținut în pumn de beton.

Povară  duc  șoapta  uitatului  râu

cu lumini suflecate  în tub de neon.

 

 

De ce nu tace  pasărea  asta

aici noaptea, când stelele dorm?

Spre ce Dumnezeu deschide fereastra –

unul  cu ochi singular și diform.

 

 

Nu sunt o piatră, doar o părere,

o fantomă scăldată în fapte.

Un sunet sunt, îngropat în tăcere,

semn de –ntrebare între sigur și poate.

 

Foto 6, 7 – în Letonia  și la Bruxelles

Pe  apa  singurătății

 

Mama n-a existat.

Viața ei a coborât dintr-o  fotografie

și apoi  a urcat  în orbitele mele

pe scara anilor fără vicii.

De la o ie de borangic am aflat

că m-am născut dintr-un stejar

la rădăcina  căruia se află o comoară.

 

 

Cuprins de  febra zilei de mâine,

seara, închinându-mă,  văd o trestie

care vine pe  apa singurătății

să se odihnească la marginea liniștii mele.

  Versuri de Valentin Rădulescu (Din volumul ”Supradoza de vise”)