”ÎNTRE SUNET ȘI SUFLET”
”Între sunet și suflet” se numește o incitantă carte scrisă de prof. Cristina Iscru din Onești. Autoare a mai multor volume de poezii, atrasă și de literatura pentru copii (cărora le-a dăruit volumele ”Povestea de vineri”, ”Micul căprior”, ”De vorbă cu fructele” și mai recent ”Orașul din poveste”), în paginile acestei cărți, Cristina Iscru ne conduce pe un tărâm al muzicii corale (în care ea excelează ca soprană). Demnă de remarcat este pagina de gardă a acestei cărți, unde sub imaginea unui portativ ”jucăuș” aflăm că sunt prezentate pelerinaje ale Coralei ”Armonia – Ion Cunțan” în perioada 2006 – 2013. ”Profesori și foști profesori, ingineri, cadre medicale, muncitori, aceștia toți sunt oamenii în al căror suflet dragostea de muzică pentru cor și cea religioasă s-a așezat pentru totdeauna, oameni care în timpul Sfintei Liturghii devin o singură persoană ce-și îndreaptă rugăciunea către cer” – ne spune Cristina Iscru în deschiderea acestei cărți, care este scrisă cu sufletul! Păstrând mereu dragostea pentru muzică, de care este foarte fascinată, autoarea mărturisește că a trăit ”o fărâmă de vis” încă din copilăria sa. Atunci când ”timpul trecea văzând cu ochii, zbura printre mine și zilele petrecute la școală, apoi <<printre mine>> și cei din jurul meu, cei care mă ajutau să exist, să devin, iar mai apoi să simt ceea ce devin, să conștientizez că dimineața este începutul unei zile…”
Întâlnirea, pentru prima dată cu membrii Coralei ”Armonia – Ion Cunțan” din Onești i-a produs Cristinei Iscru o adevărată revelație, momentul fiind astfel evocat:”Pe măsură ce timpul trecea, îmi deveneau din ce în ce mai apropiați cei din cor, trăiam clipe frumoase împreună, percepeam repetițiile ca pe un curs din cadrul unei școli”. Dincolo de repetiții…iată și momentul sublim, de debut, din amvonul bisericii:”Am cântat împreună cu ei întreaga Liturghie dar și <<Iubi-te-voi Doamne>> și îmi amintesc că părintele Ioan Ursu m-a privit cu lacrimi în ochi. Reușisem să-l emoționez… Pe parcursul Liturghiei l-am auzit pe cântărețul bisericesc (Vasile Agafiței) cântând… vocea lui mi s-a părut atât de diferită de tot ce auzisem până atunci, felul cum pronunța cuvintele, cum mângâia fiece cuvânt când îl cânta, dădeau Liturghiei o nuanță cu totul nouă pentru mine”.
Printre paginile acestei cărți ”portativul jucăuș” ne poartă și la un alt moment, când dirijorul Andrei Gabor a lăsat ”Corala în grija unui om devotat și sufletist”, a doamnei profesor Georgeta Nechita Burculeț, perioada fiind a celei mai bogate activități, cu cele mai multe concerte.
Capitolul II al volumului ”Între sunet și suflet” ne redă personalitatea omului de cultură Paul Șoucaliuc, el dăruind totul Coralei ”Armonia – Ion Cunțan”, pentru îmbogățirea repertoriului, pentru omagierea, printr-o placă comemorativă a dirijorului oneștean Ion Cunțan. Paul Șoucaliuc este evocat și pentru frumoasele versuri pe care le-a scris (”Din lutul ars, mereu o cană / Stă, cu-o găleată plină-n prag / Încolo, anii tinereții / Cu amintirile m-atrag”).
Un timp a dirijat această corală oneșteană cântărețul bisericesc Vasile Agafiței, vreme în care ”<<Sfânta cântare>> era primită ca ceva de preț de credincioși, ce o duceau cu ei, în drumul lor de fiecare zi, pe parcursul celor șase zile le ținea hrană, până următoarea duminică”. Prin cuvintele pe care le-a așternut pe hârtie autoarea ne face părtașă bucuriei membrilor coralei, ea mărturisind: ”Noi eram pentru ei <<cei de la cor>>, ne priveau cu un plăcut amestec de respect și admirație… Auzeam apoi și preotul spunând <<și pe cei care se ostenesc și cântă>>. Noi eram <<cei ce cântă>>, dar fără osteneală, căci niciodată nu mi se părea că era de ajuns din ceea ce făceam către Dumnezeu.”
Cristina Iscru relevă și perioada în care Corala ”Armonia – Ion Cunțan” din Onești a fost dirijată de prof. Aristică Vaida, sub bagheta căruia a susținut un concert de colinde la Biblioteca Municipală ”Radu Rosetti” (în decembrie 2008).
Cu smerenie și emoție în pelerinaj…
”Substanța” volumului ”Între sunet și suflet” este dată de prezentarea pelerinajelor prin țară ale acestei corale, ce s-au făcut cu sprijinul unui membru al ei, care se ocupa de organizarea excursiilor în vederea vizitării multor mânăstiri – Petrică Baciu. Paginile cărții se răsfiră și așa aflăm de pelerinajul la Mânăstirea Dălhăuți (din jud. Vrancea), ”maiestuos împrejmuită de păduri de fag și de stejar”. Cu trei biserici în curtea mănăstirii, aceasta este păstrătoarea unei icoane (aduse de la Ierusalim), care -i făcătoare de minuni. Asemeni pașilor, gândul ne este purtat la Mănăstirea Rohia (din județul Maramureș) – ”mânăstirea anume așezată pe o stâncă și în care Părintele Nicolae Steinhardt (autorul ”Jurnalului Fericirii”), și-a trăit aici ultima parte a vieții”. De aici Cristina Iscru notează:”În timpul Liturghiei <<ne-am rupt>> complet de ce era lumesc, lăsasem undeva în urmă ceea ce e rău și trecător în viețile noastre. Fiecare notă ne atingea sufletul, lacrimi în colțul ochiului se iveau pe neașteptate la Heruvic. Ne contopeam cu sunetul sau Cuvântul din Sfânta Scriptură”. Mânăstirea Lăpuș (din jud. Maramureș), este o altă mânăstire unde a poposit Corala ”Armonia – Ion Cunțan”, la acest pelerinaj fiind prezent și preotul oneștean Ioan Ursu. Sfinția Sa a menționat în predica de la săvârșirea Sfintei Liturghii că ”această corală a trecut prin șase județe (peste 400 kilometri), ca să poată să fie prezentă la Hramul mânăstirii din Lăpuș” iar un patriotism copleșitor a însuflețit atmosfera când împreună cu o corală din partea locului și cu maramureșenii prezenți a răsunat – într-un glas – cântecul ”Nu uita că ești român!”
Mânăstirile Bârsana (foto 2), Dragomirești și Moisei au fost alte locuri de popas din pelerinajul coralei oneștene ”în inima Maramureșului” pentru ca mai apoi toate privirile să fie atrase de Parcul Național Rodna și de Pasul Prislop. ”În drumul nostru, natura ne-a furat din nou privirile. Ne erau îndreptate spre crengile copacilor și priveam ceea ce era dincolo de geam dar sufletul îmi era plin de ceea ce trăiam alături de oamenii dragi din autocar”- se confesează Cristina Iscru, mult încântată de frumoasele peisaje întâlnite. În paginile cărții ea apreciază și ”cuvântul aplecat asupra rugăciunii” al slujitorilor bisericii pe care i-a întâlnit, grandoarea bisericilor vizitate dar și cuvintele încrustate de la aceastea. Astfel, la Mănăstirea Horaița (din jud. Neamț, prezentată în foto 3), este cucerită de catapeteasma bisericii (unică în țară, ea îmbinând elementele din arhitectura bizantină cu influențele slave) dar și de cuvintele săpate în piatră, la intrare (”Ai pierdut bogăția? N-ai pierdut nimic! Ai pierdut sănătatea? Ai pierdut ceva! L-ai pierdut pe Dumnezeu? Ai pierdut totul!”). Alteori, aceste frumoase impresii de călătorie sunt împletite cu prezentarea mai multor date istorice. Așa aflăm că Mânăstirea Almaș (din jud. Neamț) ”a fost construită în 1659 de un cioban din Țara Hațegului, ajuns aici datorită grelei asupriri maghiare)” și că la Mânăstirea Rânca (adevărată cetate a ortodoxiei românești), a fost exilat Mihail Kogălniceanu pentru mai mulți ani.
Alte itinerarii ale pelerinajelor Coralei ”Armonia – Ion Cunțan” din Onești au cuprins Biserica ”Sfinții Părinți” din Boroaia (județul Suceava), la care au început lucrările de zidire în anul 1924, acestea oprindu-se timp de 22 ani, Mânăstirea ”Sfântul Vasile cel Mare” din Bodești (unde un călugăr a evidențiat faptul că ”rugăciunea este hrana sufletului; dacă în suflet avem rugăciune, avem și dragoste – nu se poate una fără cealaltă”). Un pelerinaj ”de suflet” al coralei oneștene, ce a prilejuit și reîntâlnirea cu primul dirijor al acesteia, cu profesorul Andrei Gabor Balcanu, a avut loc la începutul lunii iulie, în anul 2008, în orașul Gyula (din Ungaria). Aici, la Catedrala Episcopală ”Sfântul Nicolae” a fost săvârșită o liturghie arhierească în prezența ÎPS Siluan, Episcopul Românilor Ortodocși din Ungaria și a fost auzit și glasul sopranei Cristina Iscru.
”Dumnezeu ne-a îngăduit să pășim cu smerenie și emoție și în alte locuri sfinte”, notează autoarea acestui volum și menționează Mănăstirea Vladimirești (construită în formă de cruce iar la exterior aceasta este împodobită cu un brâu de icoane lucrate în mozaic), și mănăstirile din județul Tulcea – Cocoș, Saon și Celic – Dere (al cărui nume vine de la ”pârâiașul de oțel” ce curge prin apropierea acesteia).
. Ce bucurie mai mare pot trăi iubitorii muzicii religioase decât aceea de a cânta ”Tatăl Nostru” într-un moment de adâncă liniște, în interiorul unei biserici, când ecourile maiestuooase străbat zidurile frumos împodobite, cu scene biblice! Așa a fost și la Mănăstirea Celic – Dere (unde la 1901 funcționa o școală primară). ”La Saon iarna mănăstirea devine un loc izolat, complet rupt de lume… Și mă gândeam privind la copacii seculari în timp ce cântam, că ei fuseseră părtași la evenimente și întâmplări pe care nu le va cunoaște nimeni, niciodată! De-ar fi putut vorbi copacii, câte nu ne-ar fi spus!” – mărturisește Cristina Iscru, pornind din nou la drum, când ”genele înserării se lăsau către Dunăre”.
Alături de aceste pelerinaje este menționată și bucuria trăită de membrii Coralei ”Armonia – Ion Cunțan” de a fi parteneri în Proiectul European ”Grundtvig – LLP – TESS (Tradițional European Song Singing Together)”, în care au fost înscrise formații corale din cinci țări europene. Astfel, cu sprijinul inginerului Constantin Ungureanu (care conduce Asociația ”BRAT ONEST” din Onești), având ca dirijor pe prof. Iulian Munteanu, membrii coralei oneștene au avut alături în acest proiect coruri din Devon – Okehampton (Anglia), Toscana – Montemurlo (Italia), Turingia – Weimar (Germania), Serta (Portugalia) și de la Madrid – Rascafria (Spania). Activitățile încununate de mult succes înscrise în acest proiect au avut loc în perioada iulie 2011 – august 2013.
Ultimul capitol al volumului ”Între sunet și suflet – Pelerinaje ale Coralei <<Armonia – Ion Cunțan>> în perioada 2006 – 2013” aduce un omagiu celor care din dragoste pentru cântec și artă, se dăruiesc oamenilor, nefiind uitați nici ”armoniștii” care au trecut în vămile văzduhului .
Parcurgând cele peste 170 de pagini ale acestei cărți (ce a apărut în condiții grafice deosebite la Editura ”Magic Print” din Onești și care este bogat ilustrată), cititorul simte toate emoțiile transmise de către prof. Cristina Iscru prin frumoasele cuvinte așternute pe hârtie. Ion Moraru