”Fotografiile” unei lansări de carte
La Onești, în zona mult – căutatului restaurant ”Butucul de vie”, nu cu mult timp în urmă toate grijile au fost lăsate pentru o frumoasă întâlnire cu artele (în special cu poezia). Aceste momente au fost prilejuite de lansarea noului volum de versuri ”Cocorii albi la nunta pascală”, ce este semnat de oneșteanul Cătălin Pilipăuțeanu. Volumul a apărut în colecția ”Cele mai frumoase poezii” a Editurii Inspirescu din București, care are ca director pe poetul George Terziu, realizator și al Revistei internaționale de cultură ”Cervantes”.
Pentru a intra în atmosfera acestui eveniment, care a prilejuit și o mini – expoziție cu nostime lucrări realizate de Georgeta Bucătaru (o prahoveancă ce s-a îndrăgostit de meleagurile oneștene, fiind uimită și de frumusețea vieții oamenilor onești ai locului), subliniem un fapt remarcat de ing. Victor Moisă. ”Cătălin Pilipăuțeanu este un integral SACRILEGIU, cu domeniu de definiție de la LUCEAFĂRUL la RYGA CRIPTO ȘI LAPONA ENIGEL, în care infinit – zecimalul este iluzia PĂUNESCIANĂ. Punctele de singularitate ale Funcției PILLY sunt definite de verticalizarea asimptotică a IUBIRII și orizontalizarea asimptotică a MORȚII… Punctele de inflexiune, proiecție a dualității, creionează portretul poetului Cătălin Pilipăuțeanu”.
Pentru ”exemplificare” iată câteva versuri din poemul ”Fotografia”: ”Am obosit de neputința mea / Cât am greșit, numai Divinul știe / Dar dintre toate cel mai mult aș vrea / Să-mi cer iertare din fotografie // Alb – negru vă voi saluta terestru / Și săvârșit într-un păcat, o mie / Vreau doar pisica și un cal buiestru / Să nu fiu singur în fotografie // Și la finalul din tabloul mare / Și așezat și prăfuit, vai mie / Să îmi lăsați iubita să mă care / Prin viața ei, într-o fotografie”.
Menționăm faptul că plină de candoare, în vestimentația emblematică a serviciului său de zi cu zi Georgeta Bucătaru a oferit autorului noului volum de poezie un tablou sugestiv- cocorii albi fiind la limanul unde oglinda unui lac întâlnește seninul cerului! Pe lângă acest tablou tânăra plasticiană ne-a încântat și cu alte lucrări – adevărate ”simfonii în albastru și alb”, ea dovedind certe calități de ”însuflețire” a peisajelor realizate.
Întreprinzătorul oneștean Constantin Anton (președinte al Asociației ”Rotary” Onești), ce este mereu alături de artă , prin prezența sa la multe evenimente culturale, a avut ”primul cuvânt” dintre invitații la această lansare de carte. El a menționat: ”Nu sunt un mare iubitor al poeziei dar Adrian Păunescu a fost unul din poeții care <<m-au lovit>> în suflet! M-am gândit mult la acest eveniment! Poezia transmite foarte multe mesaje, niște stări lăuntrice! Viața este frumoasă, parcă simt valoarea fiecărui cuvânt! În ultimele două luni am văzut multe poezii foarte triste, scrise de Cătălin Pilipăuțeanu… El este vocea acestor vremuri grele, pe care le trăim, vocea de care avem nevoie să ne înălțăm! Sper ca oneștenii să vă prețuiască mult ca poet!” Acestor frumoase cuvinte Constantin Anton le-a adăugat un moment sublim, recitând câteva versuri din poezia ”Repetabila povară” de Adrian Păunescu (”Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei, / Care ştiu dureros ce e suta de lei. / De sunt tineri sau nu, după actele lor, / Nu contează deloc, ei albiră de dor // Să le fie copilul c-o treaptă mai domn, / Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!”).
Prof. Ștefan Epure (vicepreședintele Cenaclului literar – artistic ”George Călinescu” din Onești), a apreciat ”la această lansare puțin diferită de altele, ea fiind într-un spațiu deosebit” câteva lucruri care ne bucură pe toți: ”Poezia trebuie să trezească sentimente! Cu dragostea locului și orașului natal poetul Cătălin Pilipăuțeanu aduce noi dimensiuni expresiei <<a fi patriot>>. Versurile sale vin <<cu atac la metaforă>> și cu o exprimare deosebită, pentru care îl felicit!”
Este momentul acum, evidențiind Funcția PILLY, să zăbovim asupra unor versuri din acest volum scrise sub imboldul unor puternice (și altfel de) sentimente de patriotism:” Strămoșii sunt cum sfinții din altare / Ei fac minuni la ei dacă te-nchini / Să ne rugăm, e România Mare / Un câmp plin de dușmani și mărăcini // Să facem țara noastră plai de grâu / Cu fete și băieți la iarmaroace / Și Tricolorul prins cu drag la brâu / Să-i sperie pe hoți și dobitoace // Pe-ntregul cer s-apară heruvimi / Izvoarele să cânte de haiduci / Să nu fim sclavi uitați printre străini / Ci bravi oșteni cu săbii, cai și cruci .// Veniți voi frați români în grai și-n sânge / Acum în clipa grea de jaf și dramă / Veniți că Țara noastră jalnic plânge / S-o apărăm, e buna noastră Mamă. // Veniți români să fim tot mai puternici / În Țara noastră noi suntem stăpâni / Nu vor putea lichele, hoți, nemernici / Să vândă glia strămoșească la străini” (”Imn”).
Întâlnirea de la această lansare de carte a prilejuit și un moment al amintirilor, subinginerul Corneliu Cristea (membru activ al cenaclului menționat), a fost cel care a dat frâu liber rememorării unor lucruri… de care aflăm acum! El este de 26 de ani pensionar iar gândul îl trimite în anii din urmă… ”În 1960 eram în clasa a III a și citeam singur! În 1959 a fost o reformă a învățământului, <<sovietizându-se>> și acest domeniu. S-a întâmplat ca și literatura noastră <<să fie încuiată>>. Am învățat Limba rusă… Dar atunci am găsit o carte cu cugetări foarte pline de miez, scrise de Vasile Militaru – poet naționalist care a murit în închisoarea de la Ocnele Mari…”, a menționat Corneliu Cristea. Neuitate sunt multe versuri ale poetului – martir Vasile Militaru, care, punând dragostea sufletului pe hârtie, a scris:” În grădina largă-a vieţii, omul seamănă cu-o floare / Vine toamna … cade bruma … Biruită, floarea moare, / Dar rămâne amintirea celor buni, care-şi iau drumul, / Cum din floarea-mbătătoare ne rămâne, scump, parfumul!”
Aflat acum la vârsta de peste 80 de ani oneșteanul Corneliu Cristea și-a amintit o cugetare a lui Vasile Militaru care iluminează gândul că ”învățătorul este omul cel mai bun!” Avizându-ne că este amator de tradiție, că mereu a trăit cu ”frumos și cu curățenia timpului”, a mai făcut o mărturisire Corneliu Cristea: ”În 1959, la 18 ani am scris prima poezie…iar ultima, acum doi ani, în total fiind 41 poeme adunate într-un volum!”
Cu bonomia unui ”aristocrat al spiritului” ne-a readus la prezent ziaristul și artistul plastic Gotschik Roland – Henrich, care și-a dedicat mulți ani (dintre cei mai frumoși), universului cotidian oneștean. Au fost anii ce au premers ”pragului” dintre cele două milenii dar și după aceea ”cu noul prefix”, el fiind un nume cunoscut în municipiul Onești prin activitatea jurnalistică desfășurată. ”Rolly” ne-a făcut cunoscută maniera de a scrie a lui Cătălin Pilipăuțeanu prin ”tăioasele sale diagonale ”, ce au mers ”la suflet”… direct și a menționat:” Este o poezie destul de <<greu de digerat>>, care se citește ușor! Dar este o poezie ce îți dă de gândit… Nu e deloc facilă, nu e nicicum <<drăguțică>> – este ca și spiritul lui militant! Spune lucrurilor pe nume și nu este ușor! Sunt mulți scriitori care se feresc de acest lucru, din diferite motive… Versurile sale au o componentă socială… Chiar dacă nu specifică, << ținta>>, e acolo! Cătălin Pilipăuțeanu se joacă cu metaforele, cu cititorii… Despre poezie noi am învățat la școală <<ce a vrut poetul să spună?>> Acum, depinde de capacitatea fiecăruia de <<a decela poezia…>> El face cinste celui care l-a lansat! Are verbul puternic, verva cu care scrie este păunesciană Este altceva poezia sa, care are o componentă patriotică extraordinară dar acest sentiment patriotic nu trebuie afișat plenar și dus în derizoriu!”
LA FINAL autorul noului volum – ”Cocorii albi la nunta pascală”, ne-a delectat cu recitarea unei poezii – într-un stil plin de originalitate – mulțumind celor prezenți la acest eveniment, care, prin maniera plină de sobrietate a domnului Corneliu Cristea, i-au urat autorului ”să sporească recolta și să ne revedem!” Ion Moraru