”Jurnalul Alexandrei” în miez de vară
”Florii i se cere parfum, iar omului – politeţe!”
”Înţelepciunea înseamnă putere”.
Acestor două expresii pline de tâlc alăturăm și un proverb indian: ”Cartea deschisă e un creier care vorbeşte; închisă, un prieten care aşteaptă; uitată, un suflet care iartă; distrusă – o inimă care plânge.”
Și reînnodăm ”eșarfa” multor gânduri (și imagini) frumoase adunate de Alexandra Tabără, din județul Galați. Ea este o pasionată cititoare a literaturii contemporane, culegătoare de sublime pasaje literare. Uneori ne bucură cu frumusețea poeziei…
„Abia a început ziua și… e deja ora șase noaptea.
Abia am inceput lunea și deja e vineri
și luna deja s-a terminat
și anul este aproape gata
și deja au trecut 40, 50 sau 60 ani din viața noastră.
și realizăm că ne-am pierdut părinții, prietenii.
și realizezi că e prea târziu să te întorci.
Deci… Să încercăm să profităm din plin de timpul rămas.
Să nu încetăm să căutăm activități care să ne placă.
Să punem puțină culoare în griul nostru.
Zâmbește lucrurilor mărunte din viață care ne pun balsam în suflet.
Și, în ciuda a tot, trebuie să continuăm să ne bucurăm de acest timp rămas cu seninătate.
Să încercăm să eliminăm <<after-urile…>>
O fac după,
O să spun după
Mă voi gândi la asta după aceea
Lăsăm totul pe mai târziu ca și cum << după >> ar fi al nostru.
Pentru că ceea ce nu înțelegem este că:
După, cafeaua se răcește…
După aceea, prioritățile se schimbă…
După aceea, farmecul este rupt…
După aceea, sănătatea trece…
După aceea, copiii cresc…
După aceea, părinții îmbătrânesc…
După aceea promisiunile sunt uitate…
După aceea, ziua devine noapte…
După, viața se termină…
Și atunci e adesea prea târziu…. Deci… Să nu lăsăm nimic pe mai târziu…
Pentru că între timp, putem pierde cele mai bune momente,…
cele mai bune experiențe,
cei mai buni prieteni,
cea mai tare familie…
Astăzi este ziua…
Momentul este acum.”
Versuri de Jacques Prévert
Alteori Alexandra alege și ”frumusețea ascuțită” a aforismelor:
” – Oricat de grea ar fi viaţa, există un lucru pe care îl putem face fără să ne coste nimic: să privim cerul în loc să tot privim în jos…
– Am observat că până şi cei care spun că totul este predestinat şi că nu putem schimba nimic se uită în stânga şi-n dreapta înainte să treacă strada.
– Cel mai mare duşman al cunoaşterii nu este ignoranţa, ci iluzia cunoaşterii.
– Inteligenţa este abilitatea de a te adapta la schimbare.
– Contează dacă pur şi simplu nu te dai bătut.
– Orice lucru contează, atât timp cât nu renunţi la el.
– Oamenii tăcuţi au cele mai zgomotoase minţi.
– Unu, aminteşte-ţi să priveşti spre stele, nu în jos, la picioare. Doi, nu renunţa niciodată la muncă. Munca îţi oferă un scop şi viaţa este goală fără ea. Trei, dacă eşti îndeajuns de norocos şi îţi găseşti iubirea vieţii, aminteşte-ţi că este acolo şi nu renunţa la ea!” Stephen Hawking
”- Oamenii n-au nevoie de milă, ci de dreptate.
– Putem alerga mereu şi mereu, la un moment dat tot va trebui să ne oprim şi să ne confruntăm cu noi înşine. Oricât am alerga, tot în pielea noastră rămânem.
– Nu putem vorbi despre despărţiri definitive atâta timp cât există amintiri.
– Viaţa e, inevitabil, plină de ironii. Încât e bine să ne bucurăm acum de tot ce avem, fără să ne mai gândim la ziua de mâine, care cine ştie ce ironică va fi…
– Fericirea nu e exuberantă sau zgomotoasă, ca plăcerea sau bucuria. Fericirea e liniştită, tăcută, dulce, e o stare intimă de mulţumire, care începe prin a ne iubi pe noi înşine.
– Când ne povestim trecutul, ne referim la momentele acute – bune sau rele – şi omitem imensa zonă cenuşie a fiecărei zile.
– Succesul este ceva anormal. Fiinţa omenească e biologic construită pentru eşec, dovadă că are picioare, nu roţi, coate în loc de aripi şi metabolism în loc de baterii.” Isabel Allende
Iar mai nou, Alexandra Tabără este autoarea unor versuri delicate (fiind prezentă pe site-ul ”Amprenta de Onești” cu un grupaj de poezii – ”Dragostea nu mai pune întrebări”, ce a apărut la 21 martie 2021).
Sunt femeie
… Sunt femeie, deci trebuie să gândesc cu multe ore înainte
dacă nu chiar cu vieți
știu că Dumnezeu este de partea mea
și întoarce lumea conform dorintelor mele
dar nu trebuie să exagerez…
iubesc secundele ca și cum ar fi ultimele
dimineața, ridurile în oglindă
le șterg cu zâmbetul meu ironic
cu puterea de a merge mai departe …
Tablou de Gabriel Pacheco
Sunt femeie și imi port armura dezamăgirilor în ani trecuți
dar mereu mi se întâmplă să n-am armura atunci când fluturii zboară accidental
dinspre stomac spre nervurile centrale
oare trebuie să spun lumii cât de vulnerabilă sunt?
pentru mine bărbații sunt un tot și nimicul
de aceea în rezonanță
cu teoria evoluționistă
doar barbatul singular iese din nimicul totului și este tot….
Sunt femeie și nu mi-e rușine că am plâns adesea cu lacrimi
mai mari decât orice strop de ploaie
din motive pe care nu vreau să le dezvălui acum
dar am și zâmbit fericirii
atunci când cineva m-a ținut în brațe cinci minute,
cinci minute ?
da,
o viață de fericire…
Sunt femeie și știu că cineva acolo mă iubește pururi
dar mai știu că nu trebuie să exagerez
mi-am clădit vise pe castele de nisip și mi le clădesc în continuare
pentru că sunt femeie
și iubesc tot ceea ce merită iubit
și câteodată
chiar și ceea ce nu merită….
Sunt femeie, deci un mister pe care nimeni nu trebuie să-l pătrundă
mai înainte de a sosi vremea
pentru că toate misterele devoalate nu mai încantă pe nimeni
de ce avem rujul,
părul buclat,
vocea diafană ,
sânii atrăgătorii
buzele rosii, cărnoase?
Desigur , pentru ca Pâmântul să se rotească la fel
fără sincope….
Sunt femeie
și nu mi-e rușine că m-am făcut dorită și am dorit la rândul meu
iar inima mi-a bătut de pasiune nebună
iubesc secundele ca și cum ar fi ultimele
dimineata, ridurile în oglindă
le șterg cu zâmbetul meu ironic
și îmi spun :
”sunt femeie,
chiar sunt femeie.”
Versuri de Alexandra Tabără