Biblioteca de proză – Sondaj de opinie

Vasile  LARCO

– Bună ziua!

– Cum?!

– Am spus bună ziua, suntem de la televiziune şi dorim să facem un sondaj de opinie privind situaţia românilor după aderarea la Uniunea Europeană. Să auzim ce mai spun oamenii, cum gândesc, cum se mai descurcă, dacă evenimentul le-a adus ceva nou în viaţa lor, în traiul de zi cu zi. Spuneţi-mi, intrarea în Europa, este benefică pentru dumneavoastră? O duceţi mai bine de când am intrat?

– De când am intrat, da. Dar acum, gata! Nu mai intru nicăieri! Mi-ajunge!

– Ce vă ajunge?

– Gata! Nu mai beau… Nu mai intru nicăieri!

– Domnule, am spus că sunt de la televiziune…

– Nu ştiu cine eşti dumneata, dar ştiu cine sunt eu. Eu sunt un om cinstit. M-au cinstit, că-s om cinstit. Toţi mă cinstesc, dar gata! Nu mai intru nicăieri!…

– Bine, dacă nu vreţi să vorbiţi cu noi, să ne ajutaţi să facem sondajul pe care ni l-am propus, nu-i nimic. Vă spunem la revedere şi să auzim numai de bine!

– Să auzim, dar să ştiţi că eu sunt un om cinstit!

– N-am spus că nu sunteţi cinstit, dar vroiam să aflăm cum gândesc oamenii în perioada asta post-aderare, despre taxa pe viciu, despre alte taxe, dar mai ales am dori să aflăm părerea unor oameni cinstiţi, despre cei ce beau, care cheltuiesc banii pe băuturi alcoolice, cum văd ei lucrurile din jur…

– Cum să vadă, domnule? Văd bine. Văd mai bine. Văd unu în loc de doi, adică dublu. Dublu văd şi toți chelnerii de astăzi. Parcă sunt vorbiți între ei, ne iau dublu pe un pahar de tescovină sau de rachiu de prune, dacă ne miroase că am băut, că am cinstit ceva. Şi, nu poţi să le zici nimic! Dacă le spui ceva, îţi arată peretele unde scrie: „Nu servim persoane în stare de ebritate!”

– Ebrietate, vreţi să spuneţi?

– Da! Ebritate. Dar, nu mai beau. N-am bani. Cine mai poate bea astăzi cu preţurile astea? Nu mi-au dat avansul, nu mai pot bea nici un pahar cu apă milenară!

– Vreţi să spuneţi, apă minerală?

– Da. Apă milenară.

– Vă cred că n-aţi băut, se vede că vorbiţi clar, că nu aveţi bani, dar cu ce vă ocupaţi? Ce serviciu aveţi? Acum sunteţi în timpul serviciului?

– Da! Răspund la interviu, dar să nu înregistraţi. Lucrez în construcţii. Eu şi la serviciu sunt cinstit. Toţi suntem cinstiţi. Dacă nu eram cinstiţi şi umblam cu fofârlica, eram toţi la pârnaie. Şi şeful e cinstit. În ziua de salariu. El e băiat bun. Dacă ne vede băuţi, nu ne dă de lucru pe schele. Eu n-am fost niciodată pe schele. Am copii, le trebuie bani, dar nu-i cinstit.

– Ce nu-i cinstit ?

– Alocaţia. Luam şi eu mai mulţi bani. Aveam bani de cheltuială. Acum o ia nevasta. De la poştă. Se duce la poştă şi-i dă banii. N-am bani nici de tramvai. Merg pe jos la serviciu. Ajung mai repede. Mă urc odată în tramvai, îmi dă locul o doamnă, care mi-a zis că se simte mirosul de băutură de la o poştă. Vă daţi seama? Cred că era beată. Cum să miros a băutură de la o poştă ? Poate de la o crâşmă! Si, cum spuneam, mă urc odată în tramvai şi-am întârziat patru ore la serviciu. Nimeni nu m-a trezit. Am făcut rondul de vreo trei ori. Pe jos e mai bine. Intru să mă mai „încălzesc” pe la vreun colţ de stradă, că peste tot sunt crâşme, de ajung la serviciu, cinstit să fiu, bine „încălzit”, să pot avea chef de treabă. Dacă nu beau, nu rezist la dojana şefului.

– Am înţeles, am înţeles. Dar, vă pun o ultimă întrebare: E mai bine acum după ce-am intrat în Europa, intrarea v-a adus ceva nou ?

– Domnule, parcă eşti beat! Am zis o dată! Nu intru nicăieri! Gata. Poate mai târziu. Ajunge.

– Ce ajunge?

– Ajunge cât am băut. Merg la serviciu. Gata. Nu intru, nu mai beau! Am băut.

– Cât aţi băut?

– Spun, dar nu înregistraţi! Am băut puţin de tot. Azi avem de lucru pe schele și nici nu am chef să mă pun în gură cu șeful meu, azi nu mă cert, o să fac tot ce-o să-mi ordone dânsul, doar el este bossul, cel care îmi dă bani. Sper să nu mai am în cale vreo crâșmă, că nu mă pot abține. Barmanii sunt băieți buni, mai dau și la caiet.

– Cum vine asta: la caiet?

– E simplu, domnule, se vede că nu știi multe! Bei o lună, îți trece datoria într-un caiet și când iei salariul, plătești. Ce-i drept, îi lași ceva în plus, că de: suntem oameni.

– Am înţeles, spuneați că ați băut astăzi puțin, dar cât de puţin ? Se vede că totuşi aţi băut ceva… Cât, o jumătate de vin ?

– Da. O jumătate…

– De vin ?

– Nu! O jumătate de zi!

Reporterul şi-a putut face o imagine despre unele aspecte sociale, despre faptul că unii oameni trec într-un mod aparte peste greutăţile cotidiene, spunând că:

Uşoară-i viaţa, ca o spumă,

E totul clar, măreţ, frumos,

Când greul vieţii-l iau în glumă

Şi băutura-n serios!