”Martor la porțile timpului”, la Comănești
După ce lași în urmă Gara Comănești (cea căreia i s-a adăugat un al doilea turn în anii 1970), privind pieziș vezi măreția Palatului Ghika, situat în marginea unui întins parc, ”frumos în vremuri trecute” – cum spun cărțile! Dincolo de liniile de cale ferată parcă zărești silueta Clubului (Centrului de Cultură) ”Zăvoi” și în timp ce în față ai somptuoasa clădire a Bisericii ”Sfântul Spiridon” (ridicată cu două veacuri în urmă pe un pinten de deal), stai și te gândești la frumusețea continuă a Comăneștiului, de la șirurile de case la cele de blocuri de azi, prin fața cărora oamenii se răsfiră pentru a ajunge în centrul orașului. Cu ”adierea” Șupanului și a Goanței curge la vale și Trotușul, faleza sa mărginind orașul, din care au pornit mii și mii de povești – asemeni altor idilice localități moldave!
Aici a însemnat trăirea fiecărei clipe pe răbojul timpului, mai mult decât într-un jurnal, profesorul Constantin Țăranu, pentru lansarea volumului său – ”Martor la porțile timpului” , strecurându-ne și noi cu mașina pe aleea ce duce spre treptele Palatului Ghika. ”Sala Coloanelor” este animată de oameni de toate vârstele, ce își iubesc concitadinii și care își prețuiesc cele mai frumoase amintiri! Suntem anunțați de acest fapt de către moderatorul lansării noului volum, cunoscutul profesor Nicolae Garai, șlefuitor al talentelor speranțelor muzicii din această binecuvântată zonă a Văii Trotușului, el menționând:”Autorul cărții <<Martor la porțile timpului>> ne duce cu amintirile de când începe să-și amintească și continuă până la vârsta la care își amintește cu mult drag! A scotocit în registrul său de amintiri…!”
Privirea blândă a profesorului Constantin Țăranu a surprins ”dintr-o ochire” totul, astfel că a mărturisit:”Mă uit în sală și văd mai mulți tineri! Întâlnirea de azi e o plăcere, la început de toamnă când se culeg roadele, să vii și cu o roadă culturală! Încrezători în ale scrisului încercați, să vedeți cât este de greu! Acest eveniment arată că relația cu activitatea culturală din zonă nu e părăsită!” Și ne-a mai spus venerabilul profesor:” Eu sunt mai bătrân ca acest oraș cu 7 – 8 ani! Această carte s-a scris de la sine, de la o etapă la alta. Fiecare povestioară are un sâmbure și de parabolă… Cartea bună este cea care se adresează unor cititori avizați! Am toată considerația față de cei care ați venit la această lansare, vă văd pasionați!” Menționăm că de pe pagina de gardă a volumului aflăm că acesta este închinat familiei autorului și ”iubitorilor de lectură și cultură precum și acelora care au trudit câteva decenii să înalțe în lumină un oraș frumos, aflat într-o zonă legendară”.
Cu farmecul său aparte profesorul Petre Colăcel ne-a făcut părtași bucuriei sale, mărturisind:”Prea demult aștept acest eveniment! Cartea aceasta s-a născut sub ochii mei, bucată cu bucată!” El ne-a prezentat și rândurile apărute sub titlul ”Patima locului”, acestea fiind ca o prefață a volumului:”E povestea confruntării ființei și colectivității cu devălmășiile unor vremuri de multe ori nedrepte, cu destule derapaje de la normalitate, cu precarități generate de vraiștea anilor, marcați mulți dintre ei de izbeliști și de o așezare strâmbă pe căpătâie nefirești… Viscolit de frământările vieții, trăind acut sentimentul vârstei asumate cu tristețe senină și cu ce-a mai rămas din vechile visuri, autorul realizează un autentic document uman, izvorât din sinceritatea emoției implicate, cu care cuprinde în rare momente de tihnă interioară, mirările copilăriei, echilibrul maturității, întrebările grele ale senectuții”. Remarcând că această carte este ”și un protest împotriva timpului, care nu iartă, nivelează, ștege, anonimimează” eruditul profesor comăneștean Petre Colăcel a menționat ”cei care nu au amintiri, au murit deja!” – o vorbă la fel de memorabilă cu strălucitoarea cugetare a lui Constantin Brâncuși, ”când nu mai ești copil ai murit de mult”!
Cum găsești mereu ceva nou ascultându-l pe profesorul Petre Colăcel la acest eveniment comăneștean nu putea urma ceva mai potrivit decât ”glăsuirea în cântec” a cantautorului Constantin Chirilă. În frumoasele momente muzicale, presărate în timpul acestei lansări de carte el ne-a bucurat cu cântece – compoziții proprii pe versurile …poetului Petre Colăcel!
După ”atenționarea” moineșteanului Octav Dospinescu (”își lansează cartea șeful <<Metaforelor comăneștene>>”), adunând ca într-un album clipele evenimentului literar găzduit de Palatul Ghika, o nouă pagină a semnat-o preotul Alexandru Maxim. El a menționat:”Am deschis această carte și am întâlnit picături de experiență din experiența altora, acestea fiind puse în sufletul meu! Este o carte foarte frumoasă, o frescă a acestui oraș – Comănești! Este o carte de proză dar și o carte – poem! Prefața semnată de prof. Petre Colăcel (pe care îl leagă peste 50 de ani de prietenie cu autorul volumului), m-a dus de la un capăt la altul al acestuia și nu ai cum să ratezi rândurile scrise de domnul profesor, ce merită citite cu un caiet de notițe ( <<Dealul Corobanul>>, <<Șesul Luminii>>, <<șlefuiri diamantine>> ). Volumul are un certificat de credință foarte frumos, este o monografie și o scriere de suflet, o spovedanie! Transferi din sufletul tău un dar către semeni și e foarte bine!” Cucernicia Sa ne-a adus mai aproape de realitate, întoarcerea dintr-un pelerinaj întărindu-i convingerea de a fi și mai mult ”cu Dumnezeu împreună! – Trăitori în biserică fiind, îmi place sintagma Comănești – oraș frumos! Simt că acest oraș va avea un viitor foarte bun!”, a menționat în cuvântul său părintele Maxim, duhovnicul cucerit de Grupul de literatură și artă ”Metafore comăneștene”, în vorbele căruia găsești și sfaturi pline de înțelepciune, primite cu multă dragoste de publicul auditor.
Rememorând multe lucruri ”din negura anilor”, pe care le-a păstrat în suflet prof. Constantin Țăranu, care, dincolo de fiecare filă a acestei cărți este un deosebit martor implicat în viața Comăneștiului, nu își poate ascunde toate emoțiile și însemnează un lucru: ”frumoase au fost vremurile de atunci și de după Revoluția din 1989”. Astfel, este evidențiată preocuparea CAR PRIETENIA – IFN Comănești de a duce mai departe imaginea exploatării miniere de aici și remarcăm prezența, de la această instituție a doamnei Silvia Croitoru la Palatul Ghika, la evenimentul de lansare a noului volum. ”Am dorit ca această instituție să aibă în fața sa ceva din ce a născut orașul. Îmi pare rău că în Comănești nu este un simbol al minerilor! El va rămâne pentru foarte mult timp în memoria nemuritoare a fiilor săi”, a menționat doamna Silvia Croitoru, director economic la CAR PRIETENIA – IFN Comănești (președintele acestei instituții financiare fiind Mihai Timaru). Profesorul Constantin Țăranu a fost felicitat de doamna Silvia Croitoru pentru cartea lăsată urmașilor, unde vor găsi multe date despre orașul Comănești.
O ”terapie a sufletului”
Cu calde gânduri cuprinse de emoție ne-a învăluit Mădălina Andreea Miron, care aduce aura strălucirii evenimentelor literare comăneștene prin străduința și dăruirea sa de a se apleca asupra cărților, venind și în sprijinul autorilor de pe aceste meleaguri. ”Încep prin a afirma că Dumnezeu a vrut să apară această carte, iar autorul să atingă plinătatea bucuriei de a fi depășit triumfător cele mai anevoioase etape în realizarea volumului de față”, a declarat Mădălina Andreea Miron, făcând cunoscut faptul că ”de la momentul zero al începerii redactării primului capitol al acestei cărți și până în ziua lansării, autorul a traversat clipe pline cu multe emoții, deosebit de grele, în unele situații medicale nu foarte simple”. Trecând ”minuțios” la analizarea volumului ea a menționat:” Domnul profesor a scris profund, a scris cu asumarea fiecărei virgule, ca pe un testament (<<Las din toată inima amintiri plăcute și-un ceas luminos în vreme neagră>>). După <<doi ani plini>>, astăzi suntem cu toți împreună pentru a ne bucura de o carte zidită la umbra celor mai înalte adâncimi sufletești, frământate cu mult înainte între palmele visului, ale dorinței și ale gândului. Autorul cunoaște o împăcare sufletească pentru că a avut, așa cum o numește el, <<înțelepciunea să rămân comăneștean până la moarte și mai departe, dincolo de ea>>. În aceste cuvinte profesorul Constantin Țăranu trădează complet acea patimă a locului (o iubire tainică, o legătură profundă cu meleagul din care a răsărit) și spune <<povestea orașului meu o aveam păstrată în suflet! >>. O altă sintagmă străpunge linia de înțelegere a multora: <<munții prietenoși pe care îi simt pulsând în mine, în sângele meu>>. Dacă în genere, în operele literare, găsim o intenție de revărsare a sufletului, ei bine, în cartea de față descoperim o dezgolire asumată a tuturor ungherelor sufletești ale autorului. Parcurgând capitolele, putem observa o descătușare secvențială a sufletului raportat la fiecare ipostază a vieții, toate trăirile însă fiind cuprinse sub aceeași cupolă a dragostei față de locul natal. Reluând ideea, pot spune că volumul <<Martor la porțile timpului >> este o paletă de nuanțe lirice care ilustrează atașamentul autorului față de locuri, tradiții și oameni! Surprindem o filozofie simplă dar autentică, pilonul de bază în rezistența omului Constantin Țăranu fiind credința, sădită de familie încă din leagănul copilăriei, care ne înnobilează cu gândul : <<Dacă respiri prin ochiul supraveghetor al Celui de Sus, de nimica nu te poți teme în această lume atât de amestecată!>> Ca martor direct și implicat consemnează aspecte din domeniul economic, politic, social și cultural redate prin întâmplări. Este adusă în lumină activitatea minieră intensă din vremurile trecute, desfășurată în zona noastră”.
Răsfoind pagină cu pagină această carte Mădălina Andreea Miron mai constată:”În acest volum răzbate regretul adânc întipărit, redat în mai multe paragrafe (<<sunt supărat pe liniștea aproape mormântală care s-a așezat în această potcoavă naturală>>), ceea ce demonstrează că sentimentul apăsător al tristeții îl mistuie pe autor într-o profunzime sufletească greu de înțeles pentru noi, cei de astăzi, care n-am cunoscut <<spectacolul dumnezeiesc plin de mișcare, culoare, sunet și lumin>>. Cartea s-a născut dintr-o <<profundă reculegere plină de iubire venită în interiorul ramei sufletești>> iar scrierea ei reprezintă << o stare de limpezire a sufletului>>, îndeplinind astfel scopul cel înalt, acela <<de a supraviețui prin carte>>. Rămâne o carte de referință pentru generațiile viitoare, o mărturie apropiată sufletelor noastre despre locurile acestea, despre tradiții, despre timpurile acelea, despre industrie și despre tot parcursul acestui oraș cu viitor promițător”.
Tot Mădălina Andreea Miron a prezentat la acest eveniment un mesaj de pe țărmul Mării Egee, de la o comăneșteancă (Lavinia Hristodoulakis), a cărei inimă bate – de oriunde în lume – pentru frumosul oraș de pe valea Trotușului. Mesajul său (scris când ”O mână mi se-ntinde către cer, / cealaltă rupe lacrima pe buze”), este unul pătrunzător:” La fel ca-n căsnicie, Grupul de literatură și artă de ACASĂ mi-a fost far cultural << la bine și la rău>>. Pentru că nicio fericire nu rămâne nepedepsită, anul acesta mi-a fost hărăzit să lupt cu neguri de un crunt feroce. Dar farul meu își face datoria și iată că mi-a luminat până acum calea de trei ori: a patra antologie a grupului, romanul de debut al lui Dumitru (Didi) Pantelemon și astăzi mult așteptata mărturie de suflet a unuia din Greii Condeiului din urbea care m-a zămislit… Pe domnul profesor Țăranu am avut norocul să-l întâlnesc în mediu familial și experiența a pus piatra de temelie la caracterul meu <<zgubilitic>> care azi greu și rar zâmbește. Este omul care când tace le coace, când vorbeste te duios pocnește… Umor infailibil, dojană parintească, încurajare cu toată inima. Nu-mi rămâne decât să-i mulțumesc pentru amintirile copilăriei și să-l felicit cu toata gura și cu toată inima, pentru că și-a împlinit un vis mai vechi decât știti domniile voastre.”
Dacă, prin glasul chitării și al suavei poezii Constantin Chirilă ne-a invitat ”hai la plimbare / prin parc, prin Zăvoi / Uitați de neîmplinire, uitați de nevoi” (versurile melodiilor fiind semnate de același poet, Petre Colăcel), la obișnuitul ”proces – verbal” din finalul acestui eveniment Ion Moisă ”ne-a întărit” câteva convingeri: ”cel mai important cartier al orașului este Lăloaia (fostă comună) iar ”începând de la Asău / Până-n vale la Vermești / Comănești, Comănești / E orașul ca-n povești!” Și mai este un lucru pentru care a fost felicitat și este admirat prof. Constantin Țăranu: pentru patriotismul local!
Nefiind nici un termen de comparație pentru gustoasele prăjituri și pentru întreaga pregătire a ”festinului culinar” ce a urmat lansării volumului (pentru care sponsorii evenimentului au notă maximă, doamna Mioara Țăranu fiind ”în tot locul”, pentru ca fiecare moment să fie frumos și unic ) – confirmându-se din nou vorba că ”în spatele unui bărbat deosebit întotdeauna este o femeie puternică, plină de jovialitate”, – ne mărginim să notăm finalul speach-ului Mădălinei Andreea Miron: ”Închei cu replica domnului profesor Petre Colăcel – <<Cuvintele netranspuse în texte tipărite devin cenușă în focul trăirii!>> – și îmi vin în minte vorbele lui Nicolae Iorga oarecum similare: <<Scrie ca să păstrezi florile gândului tău, pe care altfel, le ia vântul!>>. Iată, deci, întâiul motiv și cel mai solemn pentru care astăzi ținem în mâini cartea <<Martor la porțile timpului>>! O terapie a sufletului, dar și a minții, prin cumulul sentimentelor îmbrăcate în gânduri care au curs apoi pe foaia de hârtie. Nu e o vindecare de patima locului, ci mai degrabă un tribut adus acestei corvoade plăcute, domnul profesor Constantin Țăranu a realizat o carte demnă de multe superlative, încheind zbuciumul, împlinind dorința, <<lăsând pe alții să fie fericiți de fericirea sfârșitului nostru>>”.
*Post Scriptum: Dacă în deschiderea evenimentului de la Comănești au adus frumusețea copilăriei prin cântec ”ștrumfi” pregătiți de profesorul Nicolae Garai și la final a fost un lucru inedit. Profesorul Constantin Țăranu a făcut o mărturisire deosebită la lansarea volumului ”Martor la porțile timpului”, de la Sala Coloanelor Palatului Ghika din Comănești: ” Cum se spune că <<cea mai frumoasă carte este cea nescrisă>> voi da posibilitatea fiului meu, aflat la Dubai, să umble prin manuscrise, pentru a o continua!” Ion Moraru – Cașin