Articol  de  prof. Aristotel  Pilipăuțeanu

În albumul astfel intitulat și publicat la Editura ”Magic Print” în  2021, Ștefan Epure (în foto)  a colecționat sclipiri culturale din ”primele  două  decenii ale mileniului al III-lea” în arealul  oneștean. Sunt  însemnări privitoare la istorii  și tradiții, lansări de carte,  dezbateri,  sărbătoriri  de scriitori, comemorări etc. Născut și  crescut, împlinit și remarcat pe aceste plaiuri, Ștefan Epure are niște avantaje de invidiat: o excelentă cunoaștere a unei zone de mare frumusețe  naturală și rezonanță istorică, prieteni și colegi cu vechime  apreciabilă, măsurată în decenii,  bucuria de a-și întâlni și după 70 de ani o învățătoare și o profesoară de altădată, norocul de a-l fi avut, ca  elev de liceu, drept mentor pe  poetul Constantin Th. Ciobanu, prețuirea unor oameni de nădejde alături de care  împărtășește aspirații culturale comune.  La rândul său, profesorul Ștefan Epure este mândru de elevii săi precum Gheorghe Matei, autorul unei monografii a comunei Căiuți ori poeta Ștefania Pușcalău. Oricâte reproșuri i s-ar aduce (excesul pasager de  severitate didactică, încăpățânarea de a-și susține un punct de vedere în pofida evidențelor, luări de poziție ușor acide față de  creațiile unor colegi de condei), nu i se pot contesta lui Ștefan Epure multiplele sale calități, în special cea mai importantă, o dragoste  arzătoare pentru ținuturile natale, sublimată în admirația  fascinantă pentru voievodul Ștefan cel Mare. Resursa principală a unor înalte trăiri sufletești este dorința irepresabilă a profesorului de a prezenta valorile culturale trotușene din zona Căiuți – Negoiești. Aici și-a petrecut copilăria, ca fiu al unui ceferist,  cantonierul  barierei care proteja DN 11 la trecerea de cale ferată de lângă un celebru  pod de piatră medieval, aici și-a petrecut cele mai rodnice veri și toamne, aici își va încheia, cât mai târziu cu putință, o viață frumoasă, jertfită pe un triplu altar: al familiei, al școlii și al culturii. Personalității lui Ștefan cel Mare i-a dedicat  nu numai studii, ceremonii aniversare, ci și vibrante poeme recitate public. Pentru Ștefan Epure, manifestările de la Podul de Piatră, ctitorie a marelui voievod, monument istoric de clasa A, aflat între Negoiești și Căiuți, manifestări anuale ca și cele de la Monumentul Eminescu din Onești, constituie nu numai o datorie de onoare, dar și una de suflet. Deși nu este sprijinit de autoritățile locale, admiratorul marelui domnitor visează necontenit la redarea în circuitul valoric și cultural  a acestui monument prin: consolidarea malului drept  al Trotușului, asfaltarea căilor de acces, o troiță,  un bust al voievodului, o parcare, electricitate și apă potabilă. Temperament vulcanic, profesorul declară fără manajemente: ”Primăria a răspuns  că nu are bani și m-am adresat Consiliului Județean Bacău să aloce fonduri, inclusiv prin GAL (Grupul de Acțiune Locală ) Valea Trotușului, gestionar de fonduri europene. Proiectul nu a fost acceptat, de rea voință sau poate din incapacitatea de a înțelege  importanța unei astfel de moșteniri”. Și altădată, răzbit de opacitatea  autorităților, Ștefan Epure își exhibă aproape nepermis indignarea:”De unde atâta nepăsare și răutate  pentru cultură și pentru ce am moștenit de la Măria Sa Vodă Ștefan cel Mare și Sfânt?” Fără să vrem ne vine în minte un funest  mareșal hitlerist, izbucnind mânios:”Când aud de cultură, îmi vine să scot mitraliera!”

Profesorul are dreptate. S-ar fi putut înfăptui măcar o parte din cele sugerate. Chiar trebuie ca un om care vrea să realizeze, prin sacrificii personale, ceva pentru comuna lui să stea pe la ușile unor sponsori ursuzi sau să apeleze la colecta publică? A rămas de pomină povestea cu capodopera lui Brâncuși, ”Cumințenia pământului”!

O acțiune interesantă prin ineditul ei a organizat profesorul Ștefan Epure la 9 Mai 2016, zi cu triplă semnificație: proclamarea Independenței României (în 1877), Ziua Victoriei (în 1945) și a Europei.  Grupuri de elevi, profesori și alți entuziaști de pe întreaga vale a Trotușului s-au întâlnit la Târgu Ocna, asistând la o ceremonie în care s-a evocat trecutul eroic al orașului (de către profesorul Corneliu Stoica) și realizările contemporane (de către primarul  orașului, Ștefan Șilochi). Apoi s-a făcut o deplasare la Onești, la Sala de gimnastică ”Nadia Comăneci” (încântare maximă), unde veteranul director Gheorghe Brașoveanu a  rememorat momente emoționante ale gimnasticii românești. Excursia a continuat cu vizitarea Complexului Muzeal de la Borzești, a monumentului eroului Gheorghe Donici, participant la ambele războaie mondiale (evocat de Corneliu Cristea în binecunoscutul său stil)  și s-a încheiat triumfal la  Podul de piatră ctitorit de Ștefan cel Mare. Preocupat de tot ceea ce înseamnă istorie a locurilor dragi Ștefan Epure n-a ezitat să provoace o escală a participanților și la Conacul Roseteșttilor din Căiuți, ”ruinat în zilele noastre, parcă rușinat de rușinea autorităților locale”.

Alt eveniment demn de remarcat a fost lansarea cărții ”Valea Trotușului, toponimie și istorie”, Editura Vasiliana, Iași 1998, în aceeași zi în trei locuri: Căiuți, Negoiești și Onești. Autorul, Ștefan Epure l-a avut ca invitat special  pe  maestrul său (și al meu), prof. univ. dr. Ilie Dan, de la Universitatea ”A. I. Cuza” din Iași, care a remarcat importanța cărții:”o monografie interdisciplinară, valoroasă  prin cercetarea științifică, prin  metodă și mai ales prin motto-ul : << Întru slava lui Ștefan cel Mare și Sfânt și urmașilor săi  >> . Astăzi această carte  este inclusă în mapele personalităților  care ne vizitează orașul. În 2015 Ștefan Epure a lansat volumul  ”Înnobilare, Carte de învățătură (după lectură!), Editura ”Sfera” Bârlad. Poemele sunt adresate mai ales tineretului, derutat de avalanșa informațiilor, cele mai multe vulgare, distructive, de abolirea serviciului militar obligatoriu, de etichetarea fără discernământ a tuturor adulților drept ”comuniști”.

Profesorul Ștefan Epure se preocupă și de lansarea cărților altor autori, evenimente la care este, de obicei ”vioara întâi”: Valentin Rădulescu, Gheorghe Bogza, Constanța Caităr, Ion  Moraru – Cașin și alții. A contribuit la alcătuirea volumelor ”Risipele senine. Antologia poeților trotușeni”, coordonată de Valentin Rădulescu și comentată pe larg în ”Amprenta de Onești”. În album este  reprodus un fragment substanțial din comentariu, confirmând justețea opiniilor, fapt pentru care îi aduc mulțumiri autorului. Ștefan Epure a fost primul care a arătat carențele lucrării și  necesitatea continuării ei în mai multe volume.

Manifestările culturale organizate de Ștefan Epure se bucură de prezența constantă a câtorva nume cunoscute: Maria Zugrăvescu (octogenara profesoară, mândră de elevul ei), Vilică Munteanu ( fostul director al Direcției Arhivelor Statului, Filiala Bacău), Corneliu Cristea (apărător tenace al ”Cultului Eroilor”),  Corneliu Stoica ( recunoscut drept cel mai competent cercetător privind  istoria Văii Trotușului) și, nu în ultimul rând, Adina Mitroiu, o abilă moderatoare de dezbateri. Unele ceremonii sunt deschise de un sobor de preoți, cu  înălțătoare slujbe, câteva oficiate chiar de părintele protopop Ioan Bârgăoanu și se încheie cu programe artistice, în care se remarcă formațiile de dans popular pregătite de coregraful Francisc Enășel.

Intuind că puterea stă în unire, Ștefan Epure depune de câțiva ani eforturi pentru constituirea unui grup cultural. Prima etapă este existența Cenaclului ”George Călinescu”, reunind autentice valori precum prof. dr. Emilia Boghiu, prof. dr. Gabriela Gîrmacea, poeta Cristina Iscru, dr. Adrian Boroș. Acest grup cultural, deși nu are deocamdată un sediu propriu, găsind înțelegere la Biblioteca Municipală ”Radu Rosetti”, Muzeul de Istorie, la Colegiul Național ”Dimitrie Cantemir”, nu pierde niciun prilej de a-și îmbogăți activitatea. Ziua Culturii Naționale, Ziua Limbii Române,  etc.  Certifică importanța evenimentelor prezența unor oaspeți de marcă: regizorul Stelian Stativă, Dumitru Brăneanu (președintele Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România), renumitul rebusist Serghei Coloșenco, profesorul și criticul literar Petre Isachi, poeții Ioan Tudor Iovian, Alexandru Dumitru, Dan Sandu, publicistul Cornel Galben. În album sunt evocați Ion Susanu, primul învățător din Negoiești, care a îndrumat pașii lui Ștefan. I. Epure, tatăl scriitorului și ai Mariei Zugrăvescu (profesoară a scriitorului), Ecaterina Ardeleanu, pictoriță, elevă a lui Nicolae Iorga la Universitatea Populară de vară de la Vălenii de Munte, regretatul Vasile Ungurașu. Au fost sărbătoriți Constantin Th. Ciobanu – 80, Valentin Rădulescu – 80. Sunt comemorați poetul Gheorghe Izbășescu (cenaclul a fixat o  placă specială pe zidul locuinței), Mihai Pauliuc, Daniela Caurea. Scriind despre sine Ștefan Epure i-a pus în lumină pe alții.

Răsfoind paginile  impozantului album se observă că  autorul și-a notat evenimente culturale  mai importante, pe care le-a inițiat sau la care a participat într-un universal carnet. În graba editării, prilejuită de împlinirea unei vârste rotunde, a lăsat multe  consemnări în stare brută, nefasonată. Tot dintr-o grăbită editare, apar la finalul unor materiale  însemnări  de altă natură, uneori chiar în  cuprinsul unui articol autonom. Dublarea informațiilor culturale cu evenimentele politice  ale epocii, rest al unor concepții revolute, nu mi se pare inspirată. Nici consemnarea  fenomenelor meteorologice. În schimb, felul cum a fost întâmpinat Paștele  într-un an de pandemie va rămâne o mărturie cutremurătoare. Căci această carte  va ajunge în mâinile  unor nepoți și strănepoți care s-ar putea să-și  depășească înaintașul în ce privește gustul estetic ori talentul. Fie ca ei să judece drept, să aprecieze eforturile considerabile, realizările practice ale profesorului, rezultatele cercetărilor sale științifice, creațiile  antologice ale poetului  și mai puțin micile  neglijențe de redactare.

Pe ansamblu, cartea justifică  denumirea de ”album”, fiind bogat și  sugestiv ilustrată iar Editura ”Magic Print”  primește încă o dată o notă maximă pentru  profesionalismul lucrătorilor ei. Albumul are drept corolar un ”Cântec de prieten” dăruit de poetul Dan Sandu, ”patriarhul de la Berzunți”, care, în neasemuitul său stil scrie:”Ștefan Epure – condeier de prestigiu și cavaler de vază la  rotonda  arturică a spiritului  călinescian sub care ne depănăm, de ani buni, neobosit, curgerea neostoită a logosului fără pereche… Ca peste tot unde se întâmplă un asemenea fenomen cultural, este nevoie de un spirit de  talia lui Ștefan Epure, hărăzit cu puterea de a-i aduna în juru-i pe toți cei de maximă  credință  închinători la o idee. Nu mă-ndoiesc, în  trapul  Pegas-ului său cam  sireap și altoit din belșug cu ideea de zboruri celeste, pana domnului Profesor se crede și se vrea <<greul pământului  / și  ușorul  vântului>>  din of-ul bunului samaritean identitar de Trotuș (toată Valea!) și de aceea, pe sub ea, se înglotesc cohorte –ntregi de slove bine strunite, pornite să inventeze noi frumuseți, iar din talentul său de incorigibil truver se prefiră numai singurătatea  binecuvântării de prooroc athonit, odihnită statornic între prieteni și-n lumea  neștiută”.

CELEBRA  PROPOZIȚIE A CRONICARULUI… , ” E BIETUL OM SUB VREMI”  RĂMÂNE VALABILĂ ȘI ASTĂZI, CHIAR DACĂ TEHNICILE  COMUNICĂRII AU CUNOSCUT O DEZVOLTARE  FĂRĂ PRECEDENT.  SE SPUNE CĂ  ECONOMICUL ESTE ÎNAINTEA CULTURII, DAR SE UITĂ CĂ ”LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL”, CUVÂNTUL ÎNVĂȚĂTURII DIVINE. ȘI AZI E LA FEL:OMUL, DACĂ NU ÎNVAȚĂ, NU ARE CULTURĂ, NU POATE SĂ REALIZEZE LUCRURI MĂREȚE, NU SE CUNOAȘTE PE SINE, ESTE UN ROBOT CE  EXECUTĂ MECANIC TREBUINȚE MĂRUNTE…

 CRED  CĂ  TOȚI  AU  OBSERVAT  ASTĂZI  CĂ  INTERESUL  PENTRU  ÎNVĂȚĂTURĂ  ȘI  CULTURĂ A  SCĂZUT, INDICÂNDU-SE  IDEEA  CĂ  E  SUFICIENT  SĂ  AI  BRAȚE, PICIOARE  PUTERNICE  ȘI TRĂIEȘTI  FOARTE  BINE.  DA,  DOAR  CEI  CE  AU  TALENT   ÎN   ACEASTĂ   PRIVINȚĂ!  CÂȚI SUNT? FIECARE  CU  TALENTUL  LUI  ȘI, INDIFERENT  ÎN  CE  DOMENIU  AR   FI, DACĂ  NU  E CULTIVAT,  ESTE  ÎNFRÂNT, MOARE   ÎNCĂ  ÎN  VIAȚĂ.      PROF.  ȘTEFAN   EPURE