Bornem –
Elevii de la Academia de Muzică, Cuvânt și Dans din Bornem au trecut cu bicicleta prin Bornem vineri seară – de parcă ar fi fost curieri de pizza desăvârșiți – pentru a aduce poezia acasă. Lectura de către tineri a adus o oarecare bucurie ca urmare a Săptămânii Poeziei. „Tema Săptămânii Poeziei din acest an este Natura”, spune profesorul Katrien Cornelis de la Departamentul de comunicare al academiei. „Ne-am dorit foarte mult să facem ceva deosebit și de data aceasta ca urmare a Săptămânii Poeziei! Bineînțeles că a trebuit să ținem cont de Covid… Am început să căutăm o alternativă și așa ne-a venit ideea de <<a livra poezie>> acasă, la fel ca și cum ți-ar fi livrată o pizza! Elevii au început să lucreze cu cutii de carton pe care se livrează acest produs, l-au decorat și au scris poezia pe el. Astfel, lăsăm în urmă o bucurie oamenilor, în urma acestui lucru.”
Vineri seara, tinerii au mers cu bicicleta de la bibliotecă la „clienții” lor din diferitele cartiere din Bornem, însoțiți de Katrien Cornelis și Heleen Van Aken. Elevii Kaatje Kerremans, Eliz Maerivoet și Viktor Tierens au sunat la ușa unor oameni din Bornem pentru a-și recita poezia. Cu primul lor ”client” a fost imediat clar cât de fericiți sunt oamenii de această inițiativă, Anne Tierens și Bart Maerivoet au fost foarte entuziaști. „Sunt foarte mulțumită de asta”, spune Anne, ” este o inițiativă grozavă. De asemenea, cred că este o poezie foarte frumoasă, când o auzi imediat.”
La început Christel Himpe nu a știut ce s-a întâmplat cu ea când tinerii au sunat la uşă cu o poezie. Din fericire, a sosit ginerele Vincent. „Am comandat poezia pentru Christel”, a spus el. „Știu că iubește natura și poezia, așa că aceasta a fost o oportunitate ideală de a o surprinde. ” Darul s-a dovedit a fi un ochi de taur… îmi compensezi primăvara!”, a răspuns Himpe, care a putut să guste clar cadoul.
Aceasta a fost o experiență grozavă și pentru tineri, . „Cred că asta <<e cool>>!”, spune Kaatje Kerremans. „Este frumos să aduci ceva în casele oamenilor. Și anul trecut am fost activi în <<Săptămâna Poeziei>>. Și atunci a trebuit să ținem cont de corona și am recitat poezii la telefon.”
După <<munca grea>> din seara de vineri 28 ianuarie studenții din Ter Dilft s-au întâlnit la o supă delicioasă și la un ceai și biscuiți. Ei se pot bucura din plin de <<livrarea>> poeziei și în zilele următoare, deoarece Săptămâna poeziei continuă.
Articol de Guy Delforge, trimis ”Amprentei de Onești” de ”Gazet van Antwerpen” (Belgia)
…PÂNĂ SE POT ÎNTÂMPLA ȘI LA NOI, ÎN ROMÂNIA, ASEMENEA FRUMOASE LUCRURI… DESCHIDEM ”UȘA POEZIEI” CU UN FRUMOS BUCHET DE VERSURI SEMNATE DE SCRIITORUL ȘI OMUL DE CULTURĂ DIN BACĂU VICTOR MUNTEANU! NU ÎNTÂMPLĂTOR – DOMNIA SA ANIVERSÂND AZI ZIUA DE NAȘTERE!
LA MULȚI ANI BINECUVÂNTAȚI!
PUTEREA EVIDENŢEI
Din 55 de cuvinte pe care le-am rostit azi
nu mi-a fost de folos decât unul
şi nici acela nu mi-a adus un prea mare câştig.
M-am uitat şi eu la cele ce vorbesc de la sine
într-o limbă netradusă de nimeni:
cireşul din parc, trandafirul, roiul de-albine –
toate-s cuvinte pe care ziua le poartă cu ea.
Chiar dacă unele rămân în ploaie, precum caii şi iarba,
altele se-adună în cuibarele din crăpăturile sufletului,
iar altele te lasă în pace
aşa cum drumul se duce singur la deal.
Din 55 de cuvinte pe care le-am rostit azi
unul singur era cât pe ce să spună ceva;
dar nici acela nu s-a putut ridica
până la tăcerea celor ce vorbesc de la sine!
RĂNIREA TRUFIEI
Trece un om cu timpul după el,
clipele se grăbesc să-l ajungă din urmă:
– Omule, omule – strigă timpul în spatele lui,
aşteaptă-mă şi pe mine!
Dar omul nici măcar nu-l bagă în seamă.
Trece un om cu vremea alături de el,
trece în toată puterea cuvântului,
drept ca un fag izbucnit din gura prăpastiei:
– Omule, omule – spune timpul din amiaza fierbinte,
ridică-te din acest adevăr
şi nu te opri!
Dar omul îşi vede încet de-ale sale.
…………………………………………
Trece timpul cu un om după el,
îl trage cu greu de ultimile zile la deal –
de parcă toamna i-a intrat în buletin
şi i-a îngreunat numele cu o piatră de moară:
– Hei, timpule, şopteşte omul abia auzit,
aşteaptă-mă şi pe mine!
Dar acele ceasornicului bat mai departe
fără să scoat-un cuvânt.
ALBIRE
Nu mai căuta cuvintele prin care
vrei din tine să fugi,
ele n-au scăpat pe nimeni de zodia lui!
Aşteaptă-te singur,
Chiar dacă noaptea îşi va găsi culcuş
în tristeţile tale.
Nu aduna liniştea să-ţi înmoi sufletu-n ea.
Dacă ţi-e prea frig de tine însuţi,
înveleşte-te cu răbdarea odăii.
Orice clipă nu poate fi strivită decât
cu ochii deschişi… Versuri de VICTOR MUNTEANU