5  IUNIE –  ZIUA    ÎNVĂȚĂTORULUI

 

Versuri  semnate de Profesor învăţământul primar Botezatu Luminiţa,  Școala Gimnazială  Plopu – oraș  Dărmănești

                                 

 EPISTOLĂ

 

 

 Pe strada îngustă ce duce spre şcoală

Trec astăzi elevii cu vise-n ghiozdan.

Alături de ei păşesc şi părinţii,

Împreună străbat drumul zi de zi, an de an.

 

 

 

Minune e clipa copilăriei,

Ce va trece în zbor blajină, domoală,

Şi într-o zi când adulţi ei vor fi,

Vor trece părinti pe strada ce duce spre şcoală.

 

 

 

E şcoala clădirea cu ziduri frumoase,

Monument închinat învăţării de zor

Dar nimic nu înseamnă ea goală

Fără dascălii ce trudesc cu mult spor.

 

 

Când mă gândesc la şcoala în care

Zile şi ani cu spor am muncit,

Icoana din suflet mi-e domnul

Ce cu drag învăţător s-a numit.

 

 

Atât de adânc mi-a rămas în fiinţă,

Ca el nimeni altul nu m-a învăţat,

Mi-a dat cartea, povaţa, iubirea,

Tot ce era de ştiut de la el am aflat.

 

 

Nimic nu e şcoala fără oamenii cărţii,

Dascăli ce-şi dau din sufletul lor,

Îndulcind greutatea poverii

Făcând totul să pară uşor.

 

 

Îmi par mai frumoşi azi anii de şcoală,

Cu alţi ochi revăd viaţa mea de şcolar,

Au trecut ca o clipă blajină, domoală

Îmi e dor şi îi am ca un dar.

 

  RECUNOŞTINŢĂ

Versuri scrise în amintirea domnului meu învăţător Oprea Pompiliu

 

 

 Să mergem cu sfială înapoi

În clasa-ntâia cănd timizi cu frică

În bănci ne aşezarăm câte doi,

Şi-mi amintesc că tare eram mică.

 

 

Paşi mici de şcolărei s-au auzit

În sala mare,luminoasă

Iar domnul nostru învăţător

Ne-a rostit blând:

 

 

Voi faceţi clasa mai frumoasă.

Un domn înalt cu ghiocei la tâmple

Avea să ne îndrume zi de zi,

Cu grijă,cu răbdare,cu migală

 

 

Ne învăţa ce nu puteam noi şti.

Ne-a aşezat învăţătura-n suflet,

În minte ne-a sădit seminţe noi,

Şi printre degete îşi picura iubirea

 

 

Ca într-un vals dansa cu noi.

Nimic nu a fost greu alături,

În clasă noi formam un tot.

Cu dăruire ne-a învăţat

 

 

Ce simplu e cuvântul ,,pot”!

Îmi amintesc şi-acum vioara mică

Cu care-adesea ne cânta,

Iar în amiezile ploioase

 

 

O altă artă el ne prezenta:

Fotografia – partea lui de suflet

De unde chipul nostru nu lipsea .

Modest aşa cum rar mai vezi,

 

 

Ochii-i trădau o nesfârşită bunătate

Şi-n degetul arar mai certăreţ

Noi nu găseam nici pic de răutate.

Iubeam blândeţea vocii bărbăteşti,

 

 

Sorbeam cuvintele ales meşteşugite,

Strângeam comoara lui de preţ

În minte şi în foi neîndoite.

Nimic nu am uitat din tot ce-a fost,

 

 

Toţi acei ani în suflet îi păstrez

Nimic în viaţă nu-i întâmplător

Nu pot să uit ci doar să memorez.

Dă-mi Doamne din magia lui

 

 

Şi-o părticică vreau să am din har,

O jumătate dac-aş fi măcar

Nici munca lui şi nici a mea

N-ar fi -n zadar.

 

DIN ANII MEI…

 

 

Când eşti copil şi te-ngrijeşte mama,

Totul e simplu,cald şi minunat.

Te bucuri fără să-ţi dai seama

Că într-o zi în viaţă ai plecat.

 

 

Mireasma anilor copilăriei

Îmi stăruie-n priviri şi-n gând,

Trăiesc această bucurie

Privind elevii mei râzând.

 

 

Mă prind în jocul lor cu veselie,

Copilăresc cu ei adeseori

Şi-mi fuge gândul plin de nostalgie

La anii ce-au trecut ca-n zbor.

 

 

Ce repede s-au scurs anii aceia

Când fără griji era tumultul zilelor

Iar astăzi ghioceii-mi stau la tâmple

Şi răsfoiesc albumul viselor.

 

 

Acasă şi la şcoală mă aşteaptă

Priviri curate şi întâmplări hazlii,

Copilăria mi-a rămas aproape

Şi o trăiesc prin ei în fiecare zi.

 

 Versuri   semnate de Profesor învăţământul primar Botezatu  Luminiţa,  Școala Gimnazială  Plopu – oraș  Dărmănești