BIBLIOTECA     DE    POEZIE

VERSURI    DE   DORA   TEODORA    DIACONESCU   VOICHIȚA

 

 

ANCORA

 

 

În ancora asta… stă timpul trecut

Ce și-a  măsurat în adâncuri, rugina

Și valurile  înfrânte de vânt…

Vorbi-vă cu întunericul din pământ!

 

 

 

Undeva pe geamandură ieșea câteodată…

O muzică  a ei, metalică și întinsă pe-o coardă.

Scufunda mereu imperceptibilul său zgomot.

Și-și ținea siguranță priponită de forță pontonului.

 

 

 

Acum, tristă și neîndemânatic, mai urlă

Abandonul din ea :se simte, ca tristeția lunii…

Și nimeni nu-i recunoaște, sudoarea ei marină.

Acum când o văd , o sfidează și-o îngână.

Ce opera, ce  zână marină?

Azi nici rugina nu-i sinceră, o roade și noaptea, ruină!

…………. ANCOREI. ………

 

 

 

DIN  LINIȘTEA  NOASTRĂ

 

 

 

Din liniștea noastră, voi scrie versuri,

Iar vieții să-i lăsăm câmp imbobocit.

Să ne descifreze destinele șterse,

Prin care trezesc, iubiri ce le-am voit.

 

 

 

Pe tâmplă sufletul  să ne întâlnim,

Din zori până-noapte,ca doi heruvimi

Iar rouă din flori s-o vedem, doar chip

Ce inundă, c-o poftă nebună prin trup.

 

 

 

Astfel, să vorbească umbrele noaste,

Pustiul lor, mereu să ne părăsească,

Iar cerul griu să facă, iubire, iubească.

Fruntea vietii, mângâiere din astre!

 

 

 

Pe seară, fuioare de iubire să ne adoarmă,

Violetul să geamă la fereastră, ah’  doamnă…

Și dulcea-mi trăire prin tine să ne fie,

O lume-ntreagă,o haină ce urlă iubire

……… ÎN DOI , UN AMUR……….

 

 

AZI

 

 

 

Azi, eu mut clipa în seară,

Azi, ea mută pietrele din talpă,

Ea adună o naștere,

Eu, examen de iubire, am !

 

 

 

Azi, eu mut vorbele pe cărare,

Azi, ea îmi calcă pe inimă, floare…

Și de-atâta durere, apusul urlă. Soare!

 

 

 

Azi, crucea mea o port la târg,

Azi, ea bate nebunul la șah,

Numai ochii-mi râd când îl văd

Parcă-ar merge prin dune de nisip

Iar  lacrima ei se împarte  prin felah*

Când rupe vântul umbra unui drag!

 

 

 

Pe tâmplă mi-e frica, de zile…

Unde se-ngroapă decență și iubire.

Și unde, ies din jocul celor, denaturați

Căci tremură luna și ceilalți amanți

Iar trupu mi-e jumătate-n doi, bucăți

Ca numai ea și cu mine, ducem urmele

Pietrelor jucate la roata cu fluturi!

…………. Nouă, pietrele dau șah……….

(Poem Adamic)

 

Versuri de Dora Teodora Diaconescu Voichița

 Mulțumesc din suflet ,vouă îngerii mei, puțini dar unici, care mă citiți și mă inspirați mereu!

*Felah – țăran stabil  din  țările arabe