Balul interbelic „Hai să ne întâlnim sâmbătă seară, iară” organizat la Castelul Ghika din Dofteana, la 29 iulie 2023 de către Lucia Pădurariu, președinte al Asociației „Simfonia florilor”

Pana mea subțire cade ca prelungirea unui șirag de perle pe inima caietului îmbrăcat în piele… A patra serată în care cobor pe filonul simțitor al timpului!

Mondene, îndrăznețe, pline de zâmbet, doamnele animă treptat sălile castelului. Zăresc mister, eleganță și curiozitate în rama retinei. Surprinzători și surprinși, participanții consimt prin atitudine și glas pășirea în această analepsă.

Și pentru că totul începe cu o poveste…

Povestea balului interbelic a ajuns la a doua ediție, temerara organizatoare Lucia Pădurariu înhămând curajul, energia, răbdarea, spiritul creativ la caleașca unui eveniment care, potrivit spuselor ei, a avut anul acesta un ecou național major; participanți din întreaga țară s-au întâlnit sâmbătă seara la Castelul Ghika din Dofteana, județul Bacău, și au îmbrăcat parfumul societății de acum un secol. Din ziua de 29 iulie 2023 a reușit să facă o sărbătoare încă de la primele ceasuri din zori, pentru că vizitatorii castelului au primit în dar șansa de a se bucura de expoziția cu articole vestimentare și nu numai din perioada interbelică ce îi aparține doamnei Raluca Partenie, precum și de un mini-recital de muzică susținut de minunata Monica Opra și formația ei, MoniAcustique – o pregustare pentru ce a urmat în programul balului desfășurat începând cu ora 18:00. Dar între toate bucuriile serii, mi-am îngăduit să numesc muzica „clipa de aur”, despre care am aflat o poveste…

Clipa de aur a Balului interbelic „Hai să ne întâlnim sâmbătă seara, iară!” s-a întâmplat mulțumită unui om… Domnul Groza se plimba prin Brașov, i-a auzit cântând și a simțit că acești oameni sunt pentru evenimentele doamnei Lucia Pădurariu, organizatoare a fascinantelor baluri … Nu poți ști nicicând cum ne conectează Dumnezeu, prin ce mijloace ne aduce laolaltă, ca să ajungi să înțelegi că toți suntem în locul potrivit și împlinim o misiune.

Cât zumzetul de preîntâmpinare licărea pe coridoare, am pășit muncitorește să culeg un cuvânt de la cea care avea să cânte curând. Mărturisind că este pentru prima dată aici, Monica Opra mi-a confesat cu sinceritate opinia întregii formații: „Ne-am bucurat că mai e cineva pe stilul nostru! (…) Tema aceasta interbelică e pe sufletul meu!”. Ea a apreciat mult efortul  organizatoarei balului: „Jos pălăria pentru muncă și devotament!”. Despre omul și artistul Monica Opra am aflat că este profesoară de pian la Liceul de arte ”Plugor Sandor” din Sfântul Gheorghe, având o carieră de peste 20 de ani în paralel cu profesia de bază. A scris musicaluri, a cântat pe mari scene, iar cea mai recentă realizare a fost o premieră la  Teatrul Nottara din București. Despre pasiunea de a cânta mi-a mărturisit cu entuziasm: „Urc în tren și merg oriunde mă cheamă!”. Dincolo de artistul desăvârșit, am întâlnit un suflet sensibil, îngrădit de o modestie și o bunătate greu de găsit în zilele noastre, Monica Opra, ce pentru mine a însemnat o revelație, o întâlnire cu Lumina!

Dichis, parfum și gust…

După această tihnă în care am sorbit din spiritul cultural, se anunță deschiderea oficială a evenimentului, prilej pentru participanții vrăjiți de atmosfera castelului să revină în holul principal. ”Inima” acestui proiect, doamna Lucia Pădurariu, președintă a Asociației Culturale „Simfonia florilor”, prezintă pe scurt istoria locului și a oamenilor care au făcut posibilă existența castelului dintru început și până în zilele noastre, moment prielnic de a pătrunde în sufletul poveștii, de a metamorfoza realitatea într-un timp ce a fost cândva…

Grație unui program bogat în activități, doamnele s-au bucurat de o prezentare deosebită a expoziției cu obiecte din perioada interbelică, timp în care domnii au pășit în povestea gustului alături de somelierul Sorin Ailenei, profesionist de mare calibru în arta plăcută a vinului.

Cu multă grație, doamnele și domnișoarele au ocupat locurile în sala alăturată, bucurându-se de un decor regal. Tocmai în aceasta regăsești râvna și devotarea organizării evenimentului, fiecare detaliu este pus la punct, fiecare obiect își are locul său în poveste. Doamna Raluca Partenie, cofondatoare a Muzeului Micul Paris din  București,  a susținut o conferință despre moda anilor interbelici, întâmpinând cu detalii expoziția de ținute și accesorii autentice din perioada „anilor nebuni”. Astfel, am aflat că „În interbelic se purta să fii puțin bronzat (…) se purtau pălăriile cloș, lăsate pe sprâncene, inspirate de caschete încă din timpul Primului Război Mondial. De aici, mergeau  <<cu nasul pe sus>>, din cauza vizibilității reduse.” Informația a stârnit un val de zâmbete, obârșia expresiei fiind tapetată cu umor fin. Se discută și despre sursele de inspirație în ceea ce privește designul sticluțelor de parfum sau a obiectelor vestimentare, existau varii influențe din cultura egipteană, fiind perioada marilor descoperiri din Egipt.

Rup atenția și gonesc patru pași către balcon, unde domnii savurau povestea aromată, surprind un fragment cu gust despre educație și bărbați tineri din interbelic. Domnul Sorin redă cu măiestrie detalii: „Bărbații simpli erau novici în tehnici de cucerire, însă în perioada interbelică se inversau polii, întâi cucerea fata, apoi îi cucerea pe părinți; nu mai era musai statutul social. La o cârciumioară la șosea, băiatul o invita pe fată la un vin!” aici intră în scenă Rieslingul acidulat, asortat cu un început serios și cuminte în iubire, la care oratorul adaugă vorbele lui Napoleon: „Bătăi de inimă pentru dureri de cap!”, fapt ce îi înveselește pe domnii foarte atent ancorați în circuitul prezentării. Pe cât de serios, totuși un vin tânăr! Aflăm că vinul e mai colorat pe măsură ce îmbătrânește…Mă retrag cu papilele îmbibate de „începutul iubirii”, cuibărind în memorie un îndemn magistral: „Încercați să înțelegeți vinul ca o operă de artă!”

Mă întorc în sala unde are loc conferința tocmai la timp pentru a descoperi detalii importante legate de expansiunea independenței feminine, când femeia societății interbelice mergea să își caute de muncă. Anii `20 au numărat personalități mari, iar în România cea mai remarcată a fost Regina Maria. Elemente definitorii sunt rochia dreaptă, până sub genunchi, bentița de frunte sau eșarfa, dar și faptul că se parfumau non-stop. Cu mare ecou, Coco Channel a fost un geniu de marketing, aducând ca inovație sticla de parfum pătrată, simplă, unul dintre cele mai cunoscute fiind Shalimar, care se fabrică și astăzi. De aici, vedetă a serii, intră în discuție parfumul Reginei Maria, intitulat „Mon Boudoir”, aflat în formă fizică, grație doamnei Lucia Pădurariu. N-aș putea exprima îndeajuns bucuria și entuziasmul auditoriului feminin, când „Mon Boudoir” a pornit din mână în mână și toate doamnele s-au parfumat regește! Ce experiență!

Cât despre viața îndrăgitei noastre Regine, descoperim că a devenit în timpul vieții sale imagine de promovare la unt, ciocolată, fiind chiar plătită pentru a-și publica memoriile.

La doar câțiva pași, povestea vinului curgea molcom, tinerii din perioada interbelică se aflau acum la următorul pas important din relație: un a tempo cu gust de prună uscată care, din aparențe, ar fi mai cuminte, însă înflăcărează coșul pieptului 30 de secunde mai târziu…

Iată că la conferință, pasiunea vorbește! O altă doamnă din sală ia cuvântul și prezintă detalii de valoare ce întregesc portretul personalității puternice al Reginei Maria: ea a adus prestigiu țării și a fost prima regină care a promovat produse, mai ales parfumuri. La acea vreme, America a primit-o în vizită ca pe o vedetă! Aflăm multe informații despre tendințele acelor vremuri în materie de parfum, precum și despre „Mon Boudoir”. În încheierea alocuțiunii, descopăr că doamna se numește Ramona Mocanu, originară din Bacău, și este o profesoară pasionată în timpul liber de parfumuri, mai ales de istoria lor.

Conferința se încheie cu un atelier de bentițe-suvenir pentru doamne, în tandem cu tema de anul acesta Flapper Gatsby Party, o atmosferă cu atitudine, feminitate și șarm prin care se definește conceptul de la care a plecat realizatoarea evenimentului: mondenitate și sociabilitate în fostele saloane boierești din România. Toate doamnele și domnișoarele s-au împodobit cu pene de struț și accesorii strălucitoare, vis de femeie-eleganța!  În latura estică a castelului,  în tot acest timp, se urcă gradual în paharul poveștii…  tot un parfum…care dansează pe luciul rotund și domni captivați de savoare, arta somelierului de a reda taina vinului Negru de Panciu-demisec. Tramino- potrivit la mâncare orientală, condimentată: „E ca un trandafir, e frumos, dar are și țepi! Dar mai vrei…”. povești cu aspirații, emoții, cu gust și parfum, iară, în această mereu inedită sâmbătă seară! Discuții simple, detalii și gust de vorbă!

Se cuvine a menționa furnizorul bucuriei lichide, Moșia Domnească Panciu, despre care aflăm că este relativ nouă, înființată în anul 2017, dar care are curaj și muncește la tindă cu proiecte noi și îndrăznețe, totul pentru a aduce la standarde înalte produsele lor. Detalii de cunoscător, surprind în conversația somelierului cu participanții indicații valoroase cu privire la inscripțiile de pe sticle: CMD (cules la maturitate deplină), CT (cules târziu), CIB (cules la înnobilarea boabelor), cel din urmă având explicația de „cules atunci când vița are mai puțină sevă”.

Încăperea intermediară dintre balcon și sala conferinței a găzduit un bufet select cu limonadă și apă cu trandafiri, dar și trabucuri, mici „aroganțe” pe gusturi boierești, ca în saloanele de altă dată!

Jocuri de societate. Regal culinar.

După ce am încălecat povestea vinului pe șaua cu papile, se dă startul unui program de destindere cu jocuri de societate, doamna Raluca Partenie face o prezentare scurtă a conceptului de joc de societate și menționează, spre uimirea publicului, o multitudine de exemple de jocuri, dintre cele mai complexe, interesante sau chiar macabre, pe care adulții din anii `20 le practicau la întâlnirile lor! Ne invită apoi să jucăm GAJ: doamna Raluca a adunat într-o cutie obiecte de-ale participanților lăsate la vedere, apoi fiecare alegea un obiect, îl mima și aparținătorul trebuia să ghicească, în caz contrar fiindu-i aplicată o pedeapsă: cântă, dansează, prezintă-ți ținuta! O bulă de divertisment…

PUTEȚI    TRĂI    ATMOSFERA    BALURILOR    DE  ALTĂDATĂ   SĂMBĂTĂ   7  OCTOMBRIE   2023  LA    PALATUL   ȘI  PARCUL   GHIKA  –  COMĂNEȘTI, UNDE   VA   AVEA    LOC   ”CENUȘĂREASA  – BAL  MASCAT?” –  O POVESTE    PENTRU   TOATE   VĂRSTELE! INFORMAȚII    ȘI  REZERVĂRI  LA  TELEFONUL   0745 – 566  664 

Îmbujorați de râs și voie bună, după joc, am pornit spre sala de mese. Cina cu gust princiar e inspirată de „Trei secole de gastronomie”, cartea de bucate ce prinde viață sub paleta magică a bucătarului chef Iuliana Petrunjel de la Apium Food. Astfel, pe mesele rotunde, îmbrăcate cu regala catifea verde, au strălucit preparate precum supă-cremă de usturoi cu crutoane aromatizate, ruladă din pulpă de pui umplută cu ciuperci, bacon și caise cu prune hidratate în cognac, salată rece de cartofi, măsline, ceapă și ardei, pate din ficat de pui pe pat de andivă și dulceață de stafide. Cred că și prințul Ghika ne-a invidiat! Un fir de lavandă odihnea pe spatele unui voal alb în dreptul fiecărui set de tacâmuri- nuntirea balului cu sufletele noastre.

Ceremonioasa cină a fost un prilej perfect de interconectare și dialog, fapt ce mi-a oferit ocazia să o cunosc pe doamna Cadar Monica, precum și doi tineri din Bacău, aflați pentru prima dată la un bal interbelic, dar încântați peste măsură de ceea ce trăiesc în seara aceasta: „Mă bucur ca un copil de fiecare moment din acest eveniment! E o poveste!”(Alin)

Până la ultima clapă… Povestea muzicii, povestea dansului

În curbura scărilor, alături de bătrânul pian, instrumentiști deretică de zori, în câteva clipe începe spectacolul… De îndată ce începe, uitată se face mâncarea, un fior de magie, cum ai crede-n povești, îi adună pe toți în holul castelului. Muzica răsună înflăcărată, publicul de anul acesta e mai curajos, ringul se umple simțitor. Monicăi Opra, Dumnezeu i-a pus ca plată a modestiei sale tăria cerului și mângâierea adierii calde în voce, trăiește cu fiecare mădular notele melodiei. Unii, admirând pe cei ce dansează, fredonează cu suflet cântecele: „Zaraza”, „Hai să ne-ntâlnim sâmbătă seara”etc. Aceasta-i povestea!

Se animă chipuri și pași cu un vals sprinten, domnii ce acompaniază se scufundă, aș spune chiar: se metamorfozează cu instrumentele, devenind a doua lor natură, iar solista e însăși melodia, întruchipează versurile, iar de o privești, ea nu mai e Monica, ea e personaj din povestea ce-o cântă!

Rotesc privirea, îmi mut locul…mă pitesc lângă umărul stâng al șemineului; prin rama oglinzii ce ancorează de perete visul acestei seri zăresc zâmbete candide. Îmi rezerv optica aceasta pentru a înțelege că involuntar îmi dăruiesc zâmbetul în tabloul balului. Oglinda amplifică magia…

Solista interacționează cu publicul, vădit încântată de răspunsul ritmic în ring la recitalul domniei sale… „Sunt vagabondul vieții mele”… Mă înfiripă visarea: oare am luat totul de la viață? Oare i-am dat cât mi-a cerut?/ Cât aș fi vrut?  Chipuri melancolice, vioara reazemă note de inimile ce îngăduie meditație. Se anunță o combinație melodică specială, prilej de a resuscita atenția și focul palmelor: „Sanie cu zurgălăi” în limba franceză- regal muzical, joc de note, calități vocale supreme… Monica Opra e un artist desăvârșit și binecuvântarea de a o întâlni e peste puterea cuvântului.

Pe terasă, zgribulit, vântul își aruncă scântei spre sărbătoarea ce răzbate din interior… „Neică, dacă îți sunt dragă, împrumută-te la bancă!”- zâmbete și voie bună! „Pianistul cântă toate clapele, nu se lasă deloc!” spune Monica Opra, stârnind ropote de aplauze.

„Nu te întrista că te minte dragostea!”…- alt ton, o poveste din clape și vers. Lumină pe sufletul tuturor. „Fiindcă omului îi place ca să creadă în povești!”- ediția a doua e, fără doar și poate, exponențial mai strălucitoare! Se dansează în fiecare colț, ringul s-a extins chiar și pe spirala princiară a scărilor. Castelul își aude bătăile inimii la cea mai mare intensitate. Oamenii chiar se bucură, râd și dansează strălucind.

Dacă anul trecut am avut parfum de femeie, anul acesta cu nimic nu s-a schimbat, povestea se leagă, continuă, iar entuziasmul sporește. Toți „Al Pacino” invită doamnele la dans, două fetițe sprintene fac deliciul serii, pictând nădejdea că și cei ce vor veni în urma noastră vor mai știi să iubească așa bucurii sufletești…

Mi-am pierdut gândul cât o aripă de trandafir privind cvartetul, abia înțelegând ce înseamnă a trăi viața, trăind sensul vieții, că doar atunci o trăiești, când i-ai dat sens, fiindcă toate trec, iar acela nu-ți va trece…trăiesc și acum, oare am să pot să-l trăiesc tot așa, când toate celelalte vor trece?

În glas de aplauze ecouă mulțumiri din partea solistei către bărbații care au avut curaj să ia doamnele la dans, așa încât li se dedică o melodie marca Edith Piaf, o poveste ritmată cu valuri molcome care se apropie timid, apoi se izbesc în cadență- interpretare de excepție, mă înclin cu toată ființa înaintea acestor tezaure vii! Spectacol! Mână, birjar, pe poteca viorii! Galop cu clape și chitară: „Mână, birjar,/ Și du-mă-n noapte, /Cât mai departe,/ Oriunde ai vrea!”, „Să nu uităm nicicând să iubim trandafirii!”

Numai din inspirația florilor și din dragostea de monumente istorice, amfitrioana Lucia Pădurariu poate conjuga atâta putere pentru a crea ceea ce azi se întâmplă! Aranjamentele ce împodobesc mobilierul de epocă din impozanta clădire sunt compuse din buchetul floral cuprins în parfumul Reginei Maria, Mon Boudoir, și astfel revin la tehnica detaliului, minuțiozitatea pregătirii evenimentului e o calitate a organizatoarei! Nimic nu e în afara poveștii, toate sunt țesute ca o haină pe care o îmbraci în seara visului tău.

Moment de confesiune al Monicăi Opra: „Je ne regrete rien!”- interpretează o melodie pe care a învățat-o plângând și de care se simte profund legată sentimental. Cred că într-o bucățică de viață, fiecare are stropul acesta de cântec! Deși orchestrat ca un final, la îndemnul lungului șir de aplauze, ne răsplătește cu încă un moment muzical în limba portugheză. Vedeta cântecului e chitara, care ciupește inima „con el fuego” și-mi face pieptul să ardă ca un cuptor- o căldură fizică palpabilă ce stăruie să conjuge și lacrimi. Deci „el fuego” există!

Final deschis…

Ceasul serii, în freamătul (ne)plecării- că oare cine-și mai dorea să se încheie?!- mi-a adus în cale bucuria de a cunoaște oameni frumoși, de a deschide căi noi de comunicare și colaborare, aflând despre unii participanți că sunt mari admiratori ai Monicăi Opra și, urmând-o, au descoperit meleagurile noastre fermecătoare; dintre aceștia, domnul doctor Zaharia Cristian din Brașov mi-a oferit un dar poetic, de unde am înțeles că făuritorii de vers nu se caută, ci doar se găsesc!(poemul său este la finalul articolului!) Am întâlnit-o, de asemenea, pe Diana, din Bacău, creatoare de lumi magice pentru copii, a cărei scrieri abia aștept să le descopăr. Gândul final: vom rămâne legați de amintirea acestei seri!

C`était! …o poveste cu parfum, cu dezlegare la dans, la râs, la vin,  la cântec și emoție, la voie bună, la eleganță și strălucire! Pentru iubitorii de tango, povestea a mai continuat cu o milonga, și-au durat până -n noapte târziu pașii pe podea, cine știe, poate și-acum mai sunt…

MĂDĂLINA-ANDREEA MIRON

Fata din Lotus

Fata din Lotus apare în fiecare dimineață,

Aducând foșnetul norilor și răsărituri calde.

Când apare, nuferii galbeni înfioară petale în salbe,

Lăsând descântecul ce îl murmură să se așeze pe oglinda lacului.

O vezi doar când ceața dimineții se ridică precum o cortină,

O simți în boarea răcoroasă ce adie îmbătată de parfumul prins,

Fată din Lotus, misterul unui hieratic vis,

Îmi intri printre gene în taina ochiului închis!

Fată din Lotus, diseară să nu te sperii

Dacă o să-ți fur petale în pragul argintat al serii…     Versuri  de  Zaharia Cristian, Brașov

COMENTARII

Lucia Pădurariu, Bacău

Castelul  Ghica Dofteana își aude bătăile inimii! Și am reușit cu ajutorul vostru și al tuturor participanților să îi redăm strălucirea de altădată acestui minunat castel. Felicitări Mădălina pentru această minunată transpunere a poveștii noastre!

Opra  Monica,

Minunat articol! Mulțumesc frumos! A fost o încântare să citesc fiecare propoziție. Exact așa a fost!