Într-unul  din  frumoasele aforisme, care ne călăuzesc viața, marele istoric Nicolae Iorga lansa o chemare la însemnarea  a ceea ce este în jur, pentru a scrie o carte și a găsi prin  ea sufletul  și omul care  dăruie din  bunătatea sa înrâurirea ce trece  peste marginile timpului. ”Scrie ca să păstrezi florile gândului  tău”, a notat Nicolae Iorga, cel care a fost un mare cărturar în folosul omenirii, cuvintele sale  formând generații de oameni  adevărați!

   Scriind, aduci  un zâmbet și o mângâiere iar rândurile se așează în inimile oamenilor, iubitori de frumos! Scrise din suflet ating alt suflet!

 Prezentăm acum,  dintr-o carte care va vedea  curând lumina tiparului, din  scrierile doamnei profesor Aurica Nistor, de la Liceul cu Program Sportiv  ,,Nadia Comăneci” din Onești, fostă colegă a Nadiei!  Doamna profesoara este  Antrenor Emerit și Cavaler al Ordinului ,,Meritul  Sportiv”,  acordat de  Președinția României,  pentru întreaga  activitate  de  gimnastică.  Obținând  performanțe  deosebite, după  o viață  dedicată   acestui sport,  care implică  mișcări ce necesită forță fizică, flexibilitate, echilibru și  rezistență, profesoara Aurica Nistor  se regăsește  în  eseuri scrise cu mult suflet!  ”Din neuitare, curg mii  de gânduri spre mâna care, le așează timid pe paginile vieții. Ele vin din universul interior,  spun lucruri nespuse  și creează, din fărâme de amintiri… o poveste.”

 

Unde?

 

Urmează-mi gândul în călătoria vieții. Urmează-mi spiritul în drumul ,,Scris”, și fă din această splendoare, nemurire.

Holograme  în corpuri, vor merge aliniate spre locul ,,ales”. Un  mic univers în univers, cu  firișoare microscopice, ale destinelor, transformându-se  în frânghii puternice de încercări, suferințe și provocări.

Puterea interioară și înțelepciunea, găsesc mereu ,,calea”.

Așa, ni se arată cu energii nebănuite… necunoscute, drumul labirintic al ,,proiectului divin”.

Încercăm  decriptarea… nu mai înțelegem, pentru că, sub pleoapele închise, nu vom mai fi…nu vom mai ști…

 

Secretul…

 

Mă  zbat în abisul cunoașterii din necunoaștere, nu din ignoranță.

Somnul rațiunii se adâncește  și visează psihedelic.  Zvâcnește  din când  în  când, de groaza că i s-ar putea șterge memoria și ar deveni inutil în lanțul hazardului. Aici se vede într-o  zonă  care nu dă nicio explicație, pentru forma contorsionată în care a ajuns ….ca un puzlle nereușit.

Se caută potrivirea într-un ansamblu perfect. Nici un fir de lumină nu pune în valoare  creația.

Este o nebănuire latentă, care nu trebuie dezvăluită,  pentru că energiile ei camuflate, ar distruge esența binelui si nu s-ar mai putea opri dezintegrarea.

Reprimarea … este  reacția  finală.

 

Neuitare

 

La vârsta uitării… din neuitare, curg  mii  de gânduri  spre mâna care, le așează timid pe paginile vieții. Ele vin din universul interior, spun lucruri nespuse  și creează, din fărâme de amintiri…o poveste.

Amprenta vieții este dezvăluită discret  prin jocul cuvintelor. Mintea se lasă descoperită si arată experiențe trăite, cu multe întrebări fără  răspuns.

Profunzimea lor, dă sens mesajului. Din acest amalgam de trăiri și sentimente, se creează gândurile, iar valoarea cuvintelor,  are misiunea să exprime, intensitatea existenței.

Mâna nu uită, ea așteaptă, stoic și fidel, să scrie, ce mintea îi povestește.

Din lumea interioară ea incearcă decriptarea unei vieți. Se  creează un scenariu de film imaginar, prin care este relevată povestea.

O poveste neterminată, care mai are nevoie de ,,reamintiri”, cărora  gândurile  încearcă să le dea o coerență.

Povestea primește nuanțe afective, și  ,,spirit”,  pentru a da sensibilitate și pentru a crea, starea de bine… de bucurie!

 

Copilăria

 

Copilăria, încă trăiește în noi, în mintea anilor pierduți…trecuți, într-o nouă dimensiune, a … lumilor paralele.

Reminiscențele  sufletului de copil se proiectează în prezent iar fericirea, încearcă anemic să reziste.  Acea fericire pură, aproape materială, concepută natural, din inerția inocenței.

Lumea, în două  dimensiuni, este  o interferență între universuri diferite, în care treci prin porțile din vis și…se conturează povestea.

Privești  introspectiv, ca într-o sferă compartimentată, unde stroboscopic, mergi cu caruselul copilăriei. Intermitent, apar imagini colorate…minunate, care ne-au umplut sufletul, cândva și ne-au adus bucuria, pe care nu o poți uita.

Copilăria este vindecarea maturității, a sufletului obosit, un prezent din trecut și un viitor în prezent.

Forța spiritului pur, mă  transferă afazic, în zona de reflecție, ca un amperaj intens,  care împrăștie arcuri electrice, în imagini, apărute din simbioza  copil – om mare.

Toate acestea, atenuează abrutizarea, acumulată din experiențele care acceptă metamorfoza  mugurelui… definirii… devenirii… iubirii.      Prof. Aurica Nistor, Liceul cu Program Sportiv ”Nadia Comăneci” Onești

 

Comentarii:

Lili  Voicu, Londra

Felicitări , felicitări… Felicitări sincere pentru reușita extraordinară de a-ți transforma gândurile în cuvinte în aceasta carte cu eseuri!

Irodi Pamfile Gabriela Margareta, profesor, Onești

Ce frumos! Uluitor, doamna profesoară!Felicitări!