”În fapta noastră ne e soarta…”

”În fapta  noastră ne e soarta…”

 

Și clopotele  cântă  rar:

Ah, Doamne! Să le –auzi din vale

Cum râd a drag și plâng a jale!

 

 

 

Biserica, pe deal mai sus

E plină astăzi de lumină,

Că –ntreaga lume este plină

De-acelaș gând din cer adus:

În fapta noastră ne e soarta

Și viața este tot, nu moartea!   Versuri de  George Coșbuc

 

 

TEZAUR  ROMÂNESC

 

De   Paști

 

 

E un fel de veselie prin mahalaua infundată. E doară zi de Paști, zi de repaus. Scrânciobul se învârte viu și colorat, iar lăutarii cântă cu foc.

– Tu, unde ești Marie, frumoasă fată de mahala?

Pe cerdacul căsuței tale părinții tăi bătrâni se uită la lumea care trece; un marinar în concediu cântă din harmonic și valsul lui se pierde prin mahalaua plină de soare, de coji de ouă roșii și de fărămituri de cozonac. Căsuța voastră acum are igrasie, parcă s-a mai aplecat, acoperișul de șindrilă a putrezit de tot.

– Tu unde ești Marie, frumoasă fată de mahala?

Pe la portițe stau cavaleri și domnișoare, la portița voastră nu e nimic și nici o bicicletă, nici o trăsură nu se mai oprește, și nici un domn elegant, nu mai coboară ca altă dată.

Dar tu, erai plină de viață și rochiile tale scumpe le admira toată mahalaua; nici o fată nu era geloasă pe tine, fiindcă sticluțele cu parfum și toate bomboanele pe care ți le dădeau liceenii și toți amanții tăi, le împărțeai lor.

Te iubeau cu toții, erai atât de bună și tu râdeai mult…

Când aveai timp citeai, și printre cărțile tale, felurite erau multe care-ți vorbeau de o morală mai blândă. De o iubire mai nouă, pe care tu nu le înțelegeai dar care te puneau pe gânduri.

Mai târziu, prietenele tale spuneau că te-ai schimbat și ieșeai din casă tot mai rar; inima ta începuse să bată neînțeleasă, pe când toți te credeau fericită…

și acea durere ascunsă, care pune trandafiri pe obraji, într-o zi te-a făcut să părăsești, pentru totdeauna această lume, pe care tu o mângâiai cu frumusețea trupului tău…

E Paște acum, și mahalaua e plină de soare, de coji de ouă roșii și fărămituri de cozonac și tremură de cântece de harmonice și de râsul ascuțit al copiilor și al fetelor pudrate.

-Tu unde ești Marie, frumoasa fată de mahala ?…       George  Bacovia, ”Orizonturi noi”, Bacău, mai 1915 (semnat VAG)

 

Mulțumim  profesorilor Dan Sandu și  Olimpia  Pilipăuțeanu care  ne-au sprijinit  în apariția  articolelor  din aceste zile de  mare  sărbătoare precum și   tuturor  celor care  au apreciat  bucuriile  de Paști  de la  AMPRENTA  DE ONEȘTI!

Sfintele sărbători  să vă aducă linişte în suflet, multă bucurie, sănătate, fericire şi puterea de a dărui şi ajuta semenii!  HRISTOS   A    ÎNVIAT!

 

 

 

 

 

 

Distribuie articolul!