”O actualizare a lui Vasile Alecsandri”

”O actualizare a lui Vasile Alecsandri”

 

Pentru prima dată în municipiul Onești spiritul alecsandrin, al ”bardului de la Mircești”,  a cuprins întru totul  spațiul Bibliotecii Municipale ”Radu Rosetti”, rezonând cu desfășurarea  unei manifestări culturale de prestigiu. Este vorba despre organizarea și găzduirea Reuniunilor Culturale ”Alecsandriada”,  adevărat  festival literar organizat de Primăria municipiului Onești, Consiliul Local Oneşti şi Biblioteca Municipală „Radu Rosetti”, împreună cu Societatea Cultural-Ştiinţifică „Vasile Alecsandri” Bacău și Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Bacău. După cum a  remarcat Ionuț Tenie, directorul bibliotecii oneștene, ”acest eveniment foarte incitant și interesant are loc când  Biblioteca Municipală  <<Radu Rosetti>>, centru cultural zonal, împlinește 20 de ani de la  inaugurarea în noul său sediu”.

Joi 16 mai, în prima zi, spiritul poetului Vasile Alecsandri a fost evocat mai întâi de temerarul colecționar de medalii Vilică Munteanu. Ca unul  ce  ”rezistă greu tentației” de a nu aminti mai multe lucruri  despre medaliile  bătute în onoarea marelui poet, el a prezentat și  emblematica  medalie ce reprezintă  Cupa de la Montpellier înmânată în 1879  lui Vasile Alecsandri pentru poezia ”Cântecul  gintei latine”. Această medalie, bătută în octombrie 1906, odată cu inaugurarea  la Iași, în fața Teatrului Național, a statuii lui Vasile Alecsandri,  are sub pergament însemnarea Reginei Elisaveta „În cupa lui de aur El bea numai lumină”, alături de o pană iradiind  raze  strălucitoare. Au fost amintite și medalia  prin care  Academia Română  a  comemorat 50 de ani de la trecerea în eternitate a poetului Vasile Alecsandri (în 1940) precum și medalia din 1990, la împlinirea a 100 de ani de la moartea poetului.

Președintele Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România, Dumitru Brăneanu, a prezentat viața marelui poet, prozator  și dramaturg  Vasile Alecsandri, evocând  două momente  semnificative- a studiat cu Mihail Kogălniceanu și  cu Matei Millo și a fost primit de  Împăratul Napoleon al III-lea, care a fost primul ce a  recunoscut Unirea Principatelor Române (el fiind și artizanul diplomatic al Unirii Moldovei cu Valahia!)

Cum la orice concert prezența dirijorului adună toate privirile spectatorilor, de multe ori acesta luând ” nota la” de la un mic diapazon, de data aceasta ”sufletul” organizării (de  opt ani!) a Reuniunilor Culturale ”Alecsandriada”,  conf. univ. dr. Ioan Dănilă ”a dat tonul” unui colocviu foarte incitant! ” În anul 1929  Maria Bogdan, fiica lui Vasile Alecsandri, a publicat volumul  Altădată, (ca) şi astăzi / <<Autrefois et aujourdʼhui>>. Vrem prin acest colocviu să fie și o actualizare a lui Vasile Alecsandri!”, a menționat  conf. univ. dr. Ioan Dănilă. ”A spart gheața” criticul literar Mihai Stîncaru, care a dezvoltat tema ”Vasile Alecsandri și turismul – sursă de inspirație poetică”.  Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Ion Fercu și-a început discursul cu mărturisirea:”copilăria și adolescența  mea au stat sub vraja lui Vasile Alecsandri, după primirea ca premiu a  unui volum de peste 500 de pagini, <<Ion Ghica – Scrisori către Vasile Alecsandri>>.  Apoi, m-am îndrăgostit de  poemele sale, în care  Iarna,  în a cărei armată sunt fulgii de zăpadă, umblă ca o babă rumenită și sulemenită cu o  coroană în așteptarea  altei regine – Primăvara!”  Și așa a  intrat și poezia în peisaj, ca un adevărat actor (elev  al magistrului Ion Ghelu Destelnica), scriitorul Ion Fercu a recitat cu patos  din poemul alecsandrin ”Miezul iernii”: ”În păduri trăsnesc stejarii. E un ger amar cumplit / … / Totul e în neclintire, fără viață, fără glas; / Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă – nici un pas; / Dar ce văd?… în raza lunii o fantasmă se arată… / E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!”  Nu  numai că a recitat dar Ion Fercu a declarat și un  lucru fundamental al culturii băcăuane:”Dacă  criticii literari Constantin Călin și Adrian Jicu <<au făcut statuie>>  lui Bacovia și Ioan Dănilă  face lucruri extraordinare  pentru Vasile Alecsandri!”

Nerăbdător de a ajunge la tribună cunoscutul critic literar Petre Isachi  și-a asumat câteva opinii pilduitoare:”Opera  scriitorului  Vasile Alecsandri este o realitate sufletească! Trebuie să  avem în vedere actualizarea operei sale pentru că rădăcina ei  o întâlnim  în actualitate! Este o situație ce se întâmplă: noi nu trebuie să mitizăm, demitizarea se face prin actualizare! Universitățile noastre nu știu  unde sunt cantonate, numai în literatura română nu! Nimeni nu s-a gândit  să vorbească despre  omul politic Vasile Alecsandri! Literatura se adresează elitei iar scriitorii români se raportează  la sine, fără să înțeleagă că rolul  scrisului este altul… Ne afundăm în generalități –  de ce  <<boierii minții>> azi nu mai există? Un scriitor de talia lui Vasile Alecsandri  nu avem azi în România!” Ce putea însoți  această  pledoarie decât  o imensitatre a aplauzelor pentru  venerabilul critic băcăuan Petre Isachi, căruia  conferențiarul universitar doctor Ioan Dănilă  i-a făcut o propunere:”aștept  o privire în oglindă cu Vasile Alecsandri, nu numai cu Borges!” ( prof. Petre Isachi fiind autorul volumului ”Convorbiri imaginare cu Jorge Luis Borges).

 Nuanțe, culori…  și  fericire  a spiritului!

Modernul amfiteatru din Aula bibliotecii oneștene  a fost cuprins iarăși de liniștea înnobilării  cu idei valoroase dar și cu stări de spirit asemenea la momentul în care a  luat cuvântul  cunoscutul profesor  băcăuan Gheorghe Iorga. ”Mă bucur să fiu în orașul în care  totdeauna m-am simțit bine, la Onești! Este un oraș aristocrat, ce în mai multe privințe  rivalizează cu Bacăul, în ceea ce privește învățământul și cultura”, a menționat la începutul discursului său prof. Gheorghe Iorga, care a ales să  analizeze  ”atitudinea față de pastel a lui Vasile Alecsandri”. Această temă a fost abordată  dintr-o perspectivă largă, cu  multe  referințe  critice. A fost evidențiată opinia că ”Vasile Alecsandri este primul  poet impresionist din România”  dar și  sublinierea  criticului literar Eugen Negrici (din volumul său ”Iluziile literaturii române”), că  astăzi ”literatura  română are încă nevoie de  modele”. Prof. Gheorghe Iorga, autor al unui  recent volum deosebit de captivant, numit ”Când muzele  mai purtau corset”,  a  făcut  mai multe referiri la  pătrunderea, în secolul XVII, a orientalismului în Europa, menționând:”acesta nu  e ce vine din Orient în sine  ci ceea ce proiectează  occidentalii referitor la Orient” și a amintit de  marea sa dragoste pentru creația  lui Omar Khayyam. Paralela trasată de prof. Gheorghe Iorga  legată de faptul că ”Alecsandri presimte parnasianismul” merge până  la  evidențierea  că ”pastelul este un gen ce aparține picturii minore, dar rafinate” iar bardul de la Mircești ”cred că a fost  impresionat de atmosfera  Școlii de pictură de la Barbizon, unde a fost și Nicolae Grigorescu!” Cu o  ” veritabilă declamație a spiritului” profesorul Gheorghe Iorga ne face să fim părtași parcă privirii unui tablou:”Alecsandri era un rege! El dorea atunci când privea  afară  ca focul  să ardă în sobă, ceaiul să aburească… El descrie natura  ca o fotografie! Cum putea  ca să fie spontan după ce se  pregătea  să se așeze la masa de scris!?”

Distinsă, cu verbul mereu atrăgător, a dat multă culoare  la acest colocviu prof. dr. Emilia Boghiu, din Onești, care și-a intitulat comunicarea ”Vasile Alecsandri și  dorința de a trăi  <<venezianamente>>”! Ea a  urmat <<ruta>>  popasului  de două luni, din anul 1846, făcut împreună cu Elena Negri de Vasile Alecsandri, ”pentru a trăi cu mândrie , pentru a se izola de o altfel de lume, pentru a fi  independenți dar și un pic mai libertini”. La scurtă vreme de la acest voiaj Elena  Negri a murit, dar  ”cel mai mare poet al renașterii românismului”, cum era numit în epocă Vasile Alecsandri, a notat  despre ea și despre Veneția în jurnal:”Era  un  drăcușor plin de duh încântător, ironic, figură malițioasă și plină de grație… Orașul  de vis s-a suprapus cu visul de iubire!” Mai mult de răsfoirea  unor pagini literare  deosebite prof. dr. Emilia Boghiu ne-a făcut și mai cunoscută Veneția, pe care a vizitat-o recent. ”Veneția are  o strălucire a apei, este un oraș al paradoxurilor, canalele și străduțele au un labirint… Dar există ieșirea din labirint, în larg, în Marea Adriatică! Vasile Alecsandri a  adus o Veneție metafizică  în literatură  română”, a menționat prof. dr. Emilia Boghiu. Și mai mult de atât ea ne-a recitat … din ”Barcarola venețiană”: ” Tainica noapte  / Cu blânde șoapte / Te chiamă, dragă, s’ o încununi. / Gondola geme, / Căci multă  vreme / N’a fost cu tine printre laguni”-  autor … Vasile Alecsandri! În mod sigur îndrăgostită de Veneția prof. dr. Emilia Boghiu (care ne-a recomandat și  cartea ”Ghidul sentimental al Veneției”, de Diego Valeri),   a menționat  că ”acest oraș este locul  unde prind ființă visurile! La Veneția totul pare că se convertește în artă! Clipe fericite  și drame, totul se topește în poveste și se zidește în cuvânt!”

După  aceste frumoase ”clipe de răsfățare și cu  imagini” (cum a menționat conferențiarul universitar doctor Ioan Dănilă), la cuvânt a fost anunțat Constantin Tudose, președintele Asociației ”Cașin- Tezaur de frumusețe” Mare pasionat de etnografie și istorie locală Constantin Tudose a adus în actualitate faptul că nu de mult timp transhumanța a fost inclusă în Patrimoniul imaterial UNESCO, ” lucru ce ar trebui să-l luăm în seamă și să fie acesta  un argument pentru a fi îngăduitori cu balada Miorița”. C. Tudose a continuat evocând  ”surghiunirea” lui Alecu Russo și a  citat din volumul ”Soveja sau Jurnalul unui exilat politic la 1846”:”În ziua de 7 martie  am primit  vizita  unui călugăr de la Cașin, ce povestește că în localitate  sunt maziliți trei domni”. Este vorba despre  actorii ce au schimbat replicile lui Alecu Russo și au făcut în așa fel ca satira interpretată  de ei la Iași să pară  îndreptată asupra puterii!”  Constantin Tudose a subliniat faptul că ”la 20 km în linie dreaptă de  vatra satului  Cașin se află <<  piciorul  de plai/  și gura de rai>>,  unde se întâlnesc ținutul baciului vrâncean, a baciului moldovean și al celui ungurean, aici realizându-se Monumentul de cultură populară <<Obârșia Mioriței>>, punct unic în metafizica  acestei balade!” Un scurt  film documentar a însoțit prezentarea lui Constantin Tudose, imagini emoționante  surprinzând  sfințirea și inaugurarea  acestui monument.

Menționăm că  ”neîntrecuta salbă a spiritului” acestor  frumoase comunicări s-a  întregit cu un deosebit  moment științific și artistic susținut de studenți  ai Universității ”Vasile Alecsandri” din Bacău.   Ion Moraru

Distribuie articolul!