De peste zece zile  lumea  frumoasă a culorilor este mai săracă, prin trecerea la veșnicie a pictorului MIHAI NECHITA BURCULEȚ, nume  emblematic  pe valea Trotușului al artei plastice  contemporane. Exprimând  sincere condolianțe familiei, rudelor și tuturor celor care l-au cunoscut Primăria orașului Târgu Ocna a  anunțat în ziua de 23 iunie că ”pictorul MIHAI  NECHITA BURCULEȚ a plecat să picteze cu îngerii, în ceruri”.  Legat sufletește de meleagurile trotușene, ridicând întru veșnicie Monumentul  de la intrarea în orașul Târgu Ocna dinspre Onești precum și Monumentul Deținuților Politici (aflat în apropierea Penitenciarului Spital), pictorul  MIHAI NECHITA BURCULEȚ  și-a dăruit viața frumosului oraș – stațiune de la poalele Măgurii.  După cum aflăm de pe o pagină  de internet ”lucrările  realizate sunt o odă închinată  frumuseții  în toate formele și culorile sale, un labirint în care fiecare imagine ne momește  să descoperim mai mult și să simțim mai adânc”.

Născut  în satul Sârca (avântat spre dealurile  ce duc în Capitala Culturală a Moldovei), el a  studiat Arte Plastice la Academia de Artă din Iaşi iar  ”Istoria Artelor” la Academia de Artă  ”Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. La Iași a fost elevul profesorilor Dan Hatmanu (ce a făcut portrete și peisaje într-o viziune  realist tradițională), Dimitrie Gavrilean (un pictor ce a adus din Voronețul  natal  fantasticul basmelor) și Victor Mihăilescu – Craiu (”un nemuritor al  culorilor și sunetului,  al visării și al speranțelor” – cum  menționa  pictorul băcăuan mai puțin cunoscut Petru Bicer). ”Tehnica folosită de  autorul celor mai frumoase miniaturi – MIHAI NECHITA BURCULEȚ era cea a picturii clasice, ulei pe pânză, iar pictorul desăvârşea lucrările cu rame create de el însuşi. Lucrările sale erau o combinaţie armoniasă de suprarealism, umor şi sentimente adânci și ele  se găsesc în colecţii particulare în Franţa, Germania, Olanda, Canada, Israel, Anglia şi România” – se menționează  în comunicatul Primăriei orașului Târgu Ocna la acest ceas de tristă despărțire.

Pictorul MIHAI NECHITA BURCULEȚ ne lipsește dar auzim încă ecoul  cuvintelor  criticului de artă Iulian Bucur, de la Complexul Muzeal Județean ”Iulian Antonescu” din Bacău, care a  prezentat în spațiul moldav (la Onești, Târgu Ocna, Comănești, Piatra Neamț, Bacău) frumoasele  vernisaje  ale  expozițiilor sale prietenoase:”Sunt  multe lumi topite  în lumea  picturii artistului MIHAI NECHITA BURCULEȚ  și în fiecare dintre lumi  artistul  se autoreprezintă”. Privirea sa, mulțumind tuturor privitorilor prezenți la  vernisarea expozițiilor, amintea de o mare generozitate! Așa cum  a remarcat o fiică a orașului Târgu Ocna (Anda Păun), care a notat:””Era un om atât de blând, calm… într-o armonie perfectă  cu soția… Aștepta blajin, de fiecare dată, să rostească  cuvinte de mulțumire celor  care pășeau  pragul expoziției, cu o simplitate aparte. Mi-a lăsat mereu impresia că nu-i plăcea să fie în prim- plan, îl stingherea lumina reflectoarelor. Eu chiar cred că atelierul dumnealui era locul unde totul devenea firesc, era locul de unde își lua seva. Acolo  începea o nouă lume, cea a creației, lumea pictorului  MIHAI NECHITA BURCULEȚ. Dedicat, determinat, cu simțul umorului, firav în ultima  parte a vieții …așa l- am cunoscut…”

Amintind  de generozitatea marelui artist, de faptul că orașul Târgu Ocna a primit  ca moștenire un număr remarcabil  de picturi ale sale (care pot fi admirate în foaierul Centrului Cultural ”Ion Talianu” din localitate), Anda Păun a rostit un cuvânt profund  la înmormântare:” La fiecare vernisaj la care am participat îmi pregăteam câte un mic speech în caz ca voi găsi curajul să pot vorbi. Nu, nu s-a întâmplat niciodată, până astăzi, în această zi tristă, în care ne mărturisim cu toții regretul despărțirii. O fi fost vreun semn, să tot adun cuvinte pentru ca acum, când toți cei dragi îi sunt aproape, în acest mediu familial, în care știm cu toții cât de mult a fost iubit, aici, acum, cuvintele să capete cu adevărat rezonanță!”  Și a rostit alte cuvinte pe care le-a notat într-un carnet:” Fiecare suflet are pe parcursul vieții căutările, întrebările lui, la care se întâmplă să nu găsească, sau să primească poate niciodată un răspuns. Căutările sunt în special pentru a afla sensul existenței noastre efemere, de ce suntem aici, care este rostul vieții noastre, pentru ce am venit? Tolstoi în Spovedanie, a găsit răspunsul: <<călătoria noastră pe acest pământ nu și are sensul fără acceptarea Credinței, fără apropierea de Dumnezeu.>>  Făcând cunoștință cu picturile domnului  MIHAI  NECHITA BURCULEȚ  am știut că dumnealui găsise sensul vieții.  Apropierea de familia sa, oameni minunați, cu adevărat înzestrați, mi-a produs  întotdeauna o puternică  încărcătură emoțională. Drumul meu prin viață este clar legat de experiența întâlnirii cu oameni valoroși, care înalță suflete, care dau sens frământărilor interioare și care îmi bucura inima de fiecare dată. Avea această măiestrie de a dărui  frumosul atât pe plan artistic cât și sufletesc, eu chiar cred că sufletul se exprimă prin artă, iar ceea ce ne-a lăsat ca amintire domnul MIHAI  NECHITA  BURCULEȚ, si mă refer la creațiile dumnealui, ne arată de fapt frumusețea sufletului artistului”.

Amintiri și lacrimi au rămas în privirea celor care l-au însoțit pe   ultimul drum  pe pictorul MIHAI NECHITA BURCULEȚ dar în urma sa veghează,  ca o carte ce se poate deschide la orice pagină, creațiile pe care ni le-a dăruit  cu multă lumină! Veșnică amintire!