Drumul asfaltat  șerpuiește  în spațiul metafizic ce-a născut doina. Urcând și coborând, repetând un dans ancestral printre  casele alcătuind sate, ori blocurile  grupând orașe, ce scot din anonimat spațiul natural, viețuindu-l, limitându-l temporal  și, paradoxal, sustrăgându-l  uitării.

Este drept că intrarea în orașele mari, mai ales în perioada verii, poate fi întârziată considerabil din cauza traficului foarte aglomerat și-a infrastructurii deficitare, iar punctul slab pe traseul parcurs de noi spre Iași  era Podul Iloaiei. O dimineață benefică unei traversări eficiente, pentru că circulația nu se blocase încă (am citit în acea după-amiază că la diferență de o oră față de momentul trecerii noastre pe acolo  se crease blocaj de aproape doi kilometri). Zâmbesc amintindu-mi de Chirița lui Alecsandri, care nu avusese parte de un debut al călătoriei în capitala Moldovei  a secolului XIX la fel de promițător, fiind blocată de  troiene pe uliţa Păcurari, după ce bariera se deschide permițându-i intrarea în Iași. Și iată cum, vizita mea începe sub auspiciul literaturii.

Intrarea în Iași se face sub mărturia unor clădiri anoste, ce-și pleacă  umil capul, într-o acceptare a spiritului utilitar căruia i-au fost închinate. Martore ale unor vremuri cu mare avânt muncitoresc, în care oamenii animau străzile și uzinele îmbrăcați după același sablon, în care  apartamentele erau  mobilate la indigo, dar, este adevărat, cu materale exclusiv românești, iar  străzile aerisite erau brăzdate  de aceleași mașini, doar culorile și numerele matricole le diferențiau, circulând în unele zile cele cu numere de înmatriculare  pare, în alte zile cele cu numere impare.

Un claxon enervant și grăbit mă aduce în prezent, în furnicarul de mașini de toate culorile și mărimile, ecologice sau de mare angajare în consumarea combustibilului, forfotind  pe benzile  întortocheate, tăiate de șinele de tramvai și de huruitul monoton al tramvaielor, ce se târăsc obosite spre destinații bătute de mai bine de o sută de ani. Și-n timpul acesta pe geamul mașinii se derulează alte imagini: garduri cu tricolorii fotbalului românesc, bănci ce vorbesc despre marii scriitori români…

Observ pe trotuar  pietoni, ce străbat străzile asfaltate (dintr-un oraș acum european, cu pași grăbiți ce doresc să-i scoată din caniculă), și  trotinete electrice abandobate la mai tot pasul, vorbind, totuși despre utilitatea lor, acelea care aleargă  în pofida temperaturilor ce păreau  să aibă forța de-a  încetini nu doar timpul ci și ritmul (ritmul caniculei este încremenirea și este observat la plante, elementele naturii, ce îmbogățesc ideal Iașiul; contrastând ritmului caniculei oamenii și mașinile lor încercând să evadeze din disconfortul verii).

Pe nesimțite peisajul se schimbă, lăsând impresia unei călătorii în timp. Suntem în secolul XIX, cu clădiri ce impun respect prin arhitectura fascinantă și robustă a căror esență este să se impună prin estetic.

Ar fi atât de firesc să se ivescă din colțul străzii o trăsură din care să răsune râsul zgomotos al unor doamne de societate, îmbrăcate în rochii fabuloase, pe care astăzi  le putem admira doar în muzee ( poate chiar în Palatul Culturii), asortate cu pălării uriașe   însoțite de domni cu aceeași îmbrăcăminte pretențioasă.

În ”Iașii în 1844” Alecsandri sublinia contrastul dintre vechi și nou, dintre orient și occident, dintre aparență și esență. Nu cred că s-au schimbat prea mult lucrurile. Dacă jocul contrastant, astăzi,  nu se mai dă între orient și occident în continuare suntem tributari acestui joc al contrastelor: aparență și esență, vechi și nou.  Dar, trebuie subliniat, că,  mai presus de toate: Iașul este mai ales un  oraș autentic, asemenea marilor orașe ale lumii amprentate de tumultul evenimentelor istorice ce le-au făcut, indubitabil , muzee vii, mărturie a timpului ce-a fost, sustrăgându-l  timpului infinit.          Articol realizat de  Talida Văsîi Ciubotaru, profesor învățământ primar la Școala Gimnazială „Răducanu Rosetti” Căiuți

COMENTARII

Larisa Cazacu, Onești

Felicitări, om frumos!

Prof. Gabriela Toșa, director al Școlii Gimnaziale ”Răducanu Rosetti” Căiuți

Ești minunată, draga noastră!

Prof. Mihaela Stanciu

Construiești bine din cuvinte, „arhitecta” noastră dragă! Felicitări cu îmbrațișări!

Stăngă  Gabriela, Onești

Prof. Mădălina Gînscă, Onești

Felicitări, dragă Talida! Ești o adevărată artistă a cuvântulului!

Înv.  Brăndușa  Tanga, Onești

Felicitări, dragă Talida!

Măriuca Bratu, Onești

Felicitări iubire!