MINUTUL     DE  CULOARE  ȘI   EMOȚIE

Slănic Moldova

Valea Slănicului Moldovei este locul sfânt, așezat între două șiraguri de munți bătrâni, ale căror pietre îmbrăcate în edera stufoasă și verde, atârnă deasupra râului Slănic, parcă protejându-l de ochiul rămas liber, al răufăcătorului. Pădurea se-nclină în fața timpului creând tablouri nemuritoare așteptând ultima liturghie a toamnei triste, de parcă nu ar fi fost deajuns zgomotul și spaima lamelor drujbelor înfiorătoare. Este început de noiembrie și punți de liniște se aștern peste perdeaua de brazi. Cireșii sălbatici încă mai crează, în lumina soarelui, curcubeie amăgitoare. Bătrânul fag, repetă mereu și mereu, simfonia a V-a de Beethoven, împrăștiind, de-a lungul văii, o răcoare dulce cu parfum de izmă și cimbrișor, unicele plante care au îndrăznit să nu cedeze, scuturându-și sămânța prin vremurile astea grele și vântoase, închegate de neliniști și lacrimi umane, ce nu vor seca niciodată.

Pădurile Nemirei răsună ca o fanfară, predându-și ușor, ușor straiele, pământului, niciodată sătul de privirile nebunilor îndrăgostiți de el, în timp ce alții, privind către asfințit, se pierd în deșertul zilei de mâine, debusolați dar cu ochii rămași deschiși, zidiți pe stâncile reci și luciul apei izvoarelor binefăcătoare, spionează așteptând noua Înviere, nașterea și viața fluturelui de mătase…

De la Slănic Moldova  prezentăm azi  și un ”eveniment  de suflet!”

30 octombrie 2024, Căminul de Seniori ,,Constantin” , Slănic-Moldova

Se spune din vechi timpuri că bunicii, bătrânii în general, sunt un dar din Rai, iar cine nu are un bătrân, trebuie neapărat să-și cumpere.

Relația dintre bătrâni și copii nu este benefică doar adulților, este foarte bună în primul rând pentru cei mici. Întâlnirea copiilor cu bunicii, bătrânii, creează mereu o mare sărbătoare, pentru că sunt mereu preciși și au metodele lor de a explica cu dragoste și calm lucrurile. Ei spun și ne fac să descoperim importanța trecutul și a poveștilor. Acestea sunt căteva din multele motive pentru care în ziua de  30 octombrie 2024, copiii de la Centrul de Zi ,,Sf.Luigi Scrosoppi” din Cireșoaia, Slănic-Moldova, împreună cu personalul și voluntarii care activează la centru (sora Mihaela Balăucă, sora Lucia Vîrgă, Georgiana Bogatoiu, Elisabeta Radu, Ionica Bandrabur și Nicoleta Loanță), au mers în vizită la bunicii de la Căminul de Seniori ,,Constantin”, din Slănic-Moldova. Au fost întâmpinați cu brațele deschise, de către directorul căminului, domnul Ovidiu Popa și de  doamna Olivia Bertalan. Puțin nedumeriți, dar totuși curioși datorită frumuseții curții, copiii și-au făcut curaj și au pășit pragul instituției unde erau așteptați. În sala de mese, în fața șemineului, un decor splendid, de toamnă, parcă și el dorea să fie admirat de cineva! Un număr de 14 domni și doamne de vârsta a treia, așezați la mese, au salutat oaspeții invităndu-i să ia loc alături de dumnealor.

Sora Mihaela Bălaucă, în limbajul harului divin, a prezentat grupul, a vorbit despre activitatea care se desfășoară pe toată durata anului școlar la Centrul de Zi și scopul vizitei la  Căminul de seniori. Copiii, acompaniați la chitară de către sora Lucia Vîrgă, au susținut, în semn de stimă și respect față de vârstnici și personalul instituției, un frumos program artistic. Au dăruit fiecăruia în parte, prin cântec și poezie, mici bucăți din inima lor de copil, zâmbete și bucurie. Un frumos gest din partea micuților, în semn de amintire a acestei zile petrecute alături, a fost tabloul creat de ei împreună cu subsemnata, Ionica Bandrabur, reprezentând: natura, copilăria și educația, lumina, liniștea și înțelepciunea persoanelor  în  vărstă. Tot din partea copiilor, au fost oferite fiecărei persoane, câte o felicitare pictată de mâinile lor.

Jocul ,,Pânza de păianjen”, sfaturile și urările celor vârstnici pentru copii și invers, au fost o adevărată binecuvântare. Sosită de la Constanța, poeta Elvira Raceală, cu ochii în lacrimi și-a exprimat în cuvinte alese, fericirea a tot ceea ce a trăit si simțit, astăzi, alături de copii și vârstnici. Plăcintele și ceaiul gazdelor nu au așteptat prea mult pentru a fi savurate pe îndelete de către toți cei prezenți. Despărțirea a fost impresionantă.

Întâlnirea copiilor cu cei vârstnici a construit un univers de emoții, zâmbete, bucurie dar și lacrimi. În ochii lor licăreau luminițe de fericire. Bunicilor, să ne trăiți că ne trebuiți!

A consemnat poeta  Ionica Bandrabur, Slănic Moldova