Mă-ntreb, ca mai mereu, în zile cu septembrie harnic, cu sufletul răvăşit de insomniile singurătăţii, „Cum poţi tomni fără Bacovia, când nopţile se trec în alăute de-ntuneric?”, dumirindu-mă, după obicei, că „după dom’profesor/… numai poemul de toamnă/nu se scrie toamna/nu se scrie nicicând şi/nu se publică niciodată”. Şi, totuşi, toamna românească începe (musai!) de la...
