Mănăstirea  Durău (prima aşezare călugărească), este ctitoria călugăriţei Marina, fiică de voievod moldovean, nepoata lui Vasile Lupu. Împreună cu două slujnice, ea s-a călugărit aici în 1620)  – Iași. Manastirea Durău a fost multă vreme cea mai râvnită așezare isihastă de sub Ceahlău.

Biserica actuală s-a ridicat in locul unui vechi schit de maici, existent aici incă de la inceputul veacului al XVII-lea. În anul 1802 această așezare monahală a fost transformată, la sugestia și cu ajutorul Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei, in schit de călugări. Construcția bisericii actuale, cu hramul Buna Vestire, a inceput in anul 1830, pe cheltuiala unor negustori instăriți din Târgul Piatra și se incheie in 1835, dupa cum putem citi pe inscripția din pridvor.Mănăstirea Durău a fost pictată de Nicolae Tonitza, care a folosit culori diluate în ceară.

În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la inceputul veacului următor s-au construit in jurul bisericii mai multe case călugărești, marea majoritate a acestora fiind demolate, după 1970, cu prilejul construirii Stațiunii climaterice Durău.

Ridicarea schitului la rang de mănăstire se datorează lui Gheorghe Panu – cunoscut om politic, jurist și gazetar – cu un important ajutor financiar primit din partea statului in vremea ministrului Spiru Haret, precum si repararea bisericii mari, zidirea clopotniței, a bisericuței din cimitir și a caselor de oaspeti, în vremea staretului Teofan.